MEMORII DIN ZID (I)

Inchisa cum sunt in tacerea mea seculara ca intr-o camasa de forta

dupa un trecut lingvistic atat de bogat, risipit in discursuri tinute

in fata unor prieteni ascunzand in privire pumnale de tradator, a venit Timpul,

(oaspete straniu si de neinteles pentru o captiva ca mine) sa dau un semn

de nemoarte celor ce poposesc la umbra acestui zid, sa ma lupt cu

molesala lichenilor ce-mi cenzureaza perspectiva asupra cerului, sa vorbesc

in graiul pietrelor si-al caramizilor pana cand vor sangera din nou ranile sfintilor,

va lacrima iarasi chipul Maicii Domnului, se vor rasuci de durere martirii uitati,

vitraliile se vor sparge in urma acestei ciudate explozii verbale,

intamplata prea devreme ca echipa de restauratori s-o poata preveni sau ascunde

de ochii vizitatorilor indiferenti.

(din volumul „Intalnire cu Altamira” Editura Eminescu, 1999)

 

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la MEMORII DIN ZID (I)

  1. Gina spune:

    Ar putea fi luat in gluma gandul meu. ma intrebam intr-o zi- de fapt , intrebarea mea era urmarea intrebarii unui elev despre ‘ ce legatura este intre de ce scrie poetul si ce gandeste cititorul’..asadar-
    nu prea stiam nimic de Altamira. Tu ai scos-o din tacerea ei de mii de ani.
    Monologul ma duce intr-o zona ascunsa , necunoscuta a puterii nostre de cunoastere- cine suntem, de unde venim..sunt sau vor fi fost aceleasi dimensiunile omenirii in toate timpurile?
    Am vazut in vara asta o pestera , nu gasesc cuvantul spre a a o defini, fabuloasa este mult prea putin spus. Este in Slovenia.Postojna.Acolo , in inima ei de gheata , am trait miracolul. Afara era lumea. Lumea noastra .Cu toate ale ei.

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Nu stiu daca am scos-o sau nu din tacerea ei.Am incercat.Dar poezia, dupa cum stiam si am citit si opinii ale specialistilor, este si ea ca si Ziua-Fluture, o specie pe cale de disparitie.

    Apreciază

  3. loreley64 spune:

    de fiecare data cand poposesc printre paginile minunatului tau blog, ma incearca un soi de nostalgie dulce-amara…ma incanta scrierile tale, ma linistesc, ma intristeaza dar ma atrag mereu…astfel incat sunt entuziasmata ca un copilas care primeste o bomboana de ciocolata….multumesc!

    Apreciază

  4. „molesala lichenilor ce-mi cenzureaza perspectiva asupra cerului, sa vorbesc

    in graiul pietrelor si-al caramizilor pana cand vor sangera din nou ranile sfintilor,

    va lacrima iarasi chipul Maicii Domnului, se vor rasuci de durere martirii uitati” – un pasaj care mi s-a aşezat direct la suflet… O zi bună îţi doresc…

    Apreciază

  5. Vania spune:

    Nu cred în vizitatori indiferenţi, vorbe demonetizate în discursuri ori trădări! Ar fi experienţe cu totul noi…

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Multumesc.amarul si tristetea sunt ale vietii, nostalgia si incantarea sunt ale cititorului care se identifica cu ele.

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Adesea ii uitam pe martiri, sacrificiul lor si ne simtim noi insine sacrificati fara motiv in loc sa fim recunoscatori pentru sansa de a fi sanatosi si lucizi.

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Mereu e loc pentru experiente noi si deceptii noi.Sau dezvaluiri noi despre semenii nostri.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s