O scară spre cer

Mă urc pe scaun.Ma ridic in varful picioarelor.Întind braţul drept sperand să reuşesc să deschid fereastra.Dar zidul se face tot mai înalt şi fereastra se îndepărtează tot mai mult de mine.Aduc o scară, o reazăm de zid şi mă urc pe treapta cea mai înaltă.Pereţii camerei încep să se îngusteze şi să se apropie ameninţător de mine.Mi-e frică să privesc în jos, în stanga sau în dreapta.Pereţii s-au apropiat tot mai mult de mine fiind gata să ma strivească. Ridic din nou braţul drept şi mă ridic în varful picioarelor.Scara se balansează cu mine.Să mă tem? Reuşesc cu un ultim efort să deschid fereastra dar nu pot zări nimic, e prea sus. Flutur spre cineva pe care nu-l văd o batistă albă. Oare cine o fi dincolo de zid? Nu se aud calxoane de maşini, nici rasete, nici muzici, nici plansete.Simt în nări mirosul de alge moarte, de epave aduse pe ţărm de valuri.Dacă mă concentrez mai mult, observ cum pereţii  încep să se îndepărteze de mine , ferestra coboară pană la nivelul meu şi pot zări chiar marinarii de pe puntea unei nave făcandu-mi semne prieteneşti cu mana. Poate în curand voi auzi chiar paşii cuiva pe scări şi  răsucirea cheii in uşă …

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Povesti de trezit adultii și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la O scară spre cer

  1. Gina spune:

    Pot sa continui? Asa cum vad eu povestea..
    Se zareste nava. Mai aproape. Tot mai aproape. Si capitanul . Ce chipes este!Usa se deschide.
    Viata este frumoasa.
    Trebuie doar sa deschizi fereastra. Spre mare.

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc Gina pentru idei. E doar fictiune…Nu am vrut sa fiu asa macabra cum sunt de obicei si am taiat finalul trist pe care il scrisesem gandindu-mă la tine si la optimismul tau molipsitor.

    Apreciază

  3. Gina spune:

    „Dacă mă concentrez mai mult, observ cum pereţii încep să se îndepărteze de mine , ferestra coboară pană la nivelul meu şi pot zări chiar marinarii de pe puntea unei nave făcandu-mi semne prieteneşti cu mana. Poate în curand voi auzi chiar paşii cuiva pe scări şi răsucirea cheii in uşă …”

    Daca ar fi sa analizam finalul, am descoperi ca este total pozitiv: peretii se departeaza, fereastra ajunge la nivelul normal, se zareste nava, marinarii fac semne, iar eroina asteapta pasi, o cheie.
    Nu eu am hotarat finalul. Tu ai decis.
    Asta inseamna ca tu insati crezi intr-un final bun. Pentru ca iti iubesti eroina.Cum , de altfel , merita orice eroina!
    Ea are incredere in tine!
    Si eu!!

    Apreciază

  4. daurel spune:

    @Gina. „Era anul 2010, de Sf. Nicolae. Capitanul cel chipes, vazut deaproape, se dovedi a fi un batranel jovial, care astepta, exact de un an, un semn de pace…”

    Apreciază

  5. Gina spune:

    @Daurel, vorbim de personaje diferite.Capitanul de care vorbeam , tot strabatand mari si oceane, pierduse rabojul. El avea tinerete fara batranete.

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Daca personajul meu s-ar indragosti, cred ca nu ar conta varsta…nici a ei nici a lui…

    Apreciază

  7. Lotus spune:

    Zarea nu-i asa departe precum pare 🙂

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Pentru cei tineri scara e departe…Pentru cei care au trecut prin o parte din viata, indiferent daca au trait-o sau nu, scara e mai aproape…

    Apreciază

  9. ana spune:

    …Oare cine o fi dincolo de zid? Nu se aud claxoane de maşini, nici rasete, nici muzici, nici plansete. Simt în nări mirosul de alge moarte, de epave aduse pe ţărm de valuri.

    <Lipesc urechea de peretele alb, imaculat. Nimic. Zgomotul venea de la usa.Intorc privirea. Nu era nici capitanul, nici Mos Nicoale nici Mos Craciun. O gasca necunoscuta si cunoscuta in acelasi timp. cu o sticla in brate.
    Ingrozita, privesc marginea ferestrei, si, in sfarsit ma agat .

    Mi-am permis sa continui. Scuzele mele.

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    Ai dreptate. Am lasat finalul deschis. Oricine isi poate imagina orice. Unii cititori au vazut un final fericit, altii, contrariul…Tot se spune ca literatura viitorului va fi scrisa de mai multi autori , un roman, de ex, asa ca te invit la colaborare. varianta ta nu mai lasa loc de salvare…Din pacate asa se mai intampla si in viata, si oricum ar fi fost mai in ton cu celelalte texte ale mele pesimiste, cum e de ex. https://mariapostu.wordpress.com/2009/10/15/cheia-nepotrivita/

    Apreciază

  11. Antonia spune:

    Ne retragem, ne izolam , avem nevoie uneori de singuratatea noastra, situata intr-un spatiu aparent ostil,chiar infricosator,periculos Dar , e alegerea noastra Oricand putem arunca o”cheie” cuiva dornic si apt de a intelege insingurarea noastra

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    Antonia, cred ca tu deja ai prins cheia…Multumesc, in mod sigur si altii au nevoie sa se agate de o cheie chiar daca ea deschide usa neantului…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s