Incizie in trecutul tau

Am nevoie de tot. Nu ma multumesc cu jumatati sau cu sferturi, sau cu tot restul vietii tale…Vreau tot, nu ceea ce e ascuns in jurnalele tale online sau aruncate in gemantane vechi, nu parolele de la toate adresele tale de mail, nu codurile PIN ale tuturor cardurilor tale, nu arborele genealogic al familei tale vreau, nu albumele de familie cu o fetita dolofana in primele luni de viata.Nu vreau asta. Sau, mai bine-zis, nu vreau doar asta…Oglinda, oglinda din baie sau cea din dormitor, sau cea de pe hol in care arunci ultima privire, incantata de tine, inainte de a iesi pe usa, ca o printesa nascandu-se dintr-o scoica, toate pastreaza miracolul chipului tau, mereu altul. Daca decojesc oglinzile, dau in spatele lor de toate chipurile tale, in diferite momente ale zilei, ale serii si ale noptii.Cand te intorci de pe hol, inapoi in dormitor, aratand oglinzii care sunt eu un chip surazator, eu stiu care este adevarul. E destul sa privesc o oglinda pe langa care ai trecut si ai aruncat o privire furis, ca sa stiu care este adevaratul tau chip pe care mi-l ascunzi uneori.In oglinzi te descopar plangand, alta decat cea care mi se dezvaluie mie. Vreau tot, vreau oglinzi care nu mai au ce ascunde. Vreau sa patrund in toate visele si cosmarurile tale. Nu ai voie , dormind, sa uiti de mine. Nu-mi povesti viata ta dinainte de mine. Dar nici nu-mi ascunde nimic.Voi rescrie trecutul tau. Voi remodela toate intamplarile a caror eroina ai fost si-ti voi inventa cea mai fabuloasa biografie. Daca te-ai temut vreodata ca esti din lut si te vei prabusi de pe etajera prea aglomerata a unui suflet de barbat: uita.Daca  te-ai speriat ca  intr-o zi vei imbatrani si frumosul tau chip , plin de riduri, nu va mai fi iubit, uita.Daca te-ai temut ca-ti voi cere sa ma perpetuezi in urmasi deformandu-ti perfectiunea trupului, uita. Daca ai incercat sa -mi ascunzi un pacat imaginar sau real, temandu-te de reactia mea cand voi afla, si ai crezut ca ai reusit, uita. Daca te-ai gandit ca poti intra in viata mea cu tot bagajul tau de amintiri si cu toata armata de oameni care au traversat clandestin prin viata ta, prin visele tale, sau pur si simplu s-au intersectat intamplator cu tine, uita. Acum esti a mea.Pentru o eternitate esti a mea. Te iubesc atat de mult incat vreau sa te protejez de tot ceea ce ti-ar putea vreodata stirbi frumusetea.Voi face in seara asta, cu acest cutit inofensiv, o incizie in trecutul tau si apoi te voi transforma intr-o statuie de marmura care nu se va sparge niciodata, care nu va imbatrani niciodata, nu va trada niciodata si nu ma va parasi niciodata.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Incizie in trecutul tau

  1. Un titlu excelent, un text savuros şi un pasaj care mi-a plăcut în mod deosebit – „Daca te-ai gandit ca poti intra in viata mea cu tot bagajul tau de amintiri si cu toata armata de oameni care au traversat clandestin prin viata ta, prin visele tale, sau pur si simplu s-au intersectat intamplator cu tine, uita”…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Uneori, iubirea ca instinct de posesie a celuilalt, este cruda.Multumesc pentru lectura si o zi buna.

    Apreciază

  3. Gina spune:

    Citesc. Te citesc. Tu scrii. Pot sa citesc printre randuri. Pot sa ma gandesc la scris ca privire intr-o oglinda.
    Pot sa ma gandesc la orice simt eu, aflata aici, in fotoliul meu de cititoare. Nu pot sa nu vad incrancenarea cu care ordoni aproape, uitarea. Cum sa-si uite cineva propria fiinta? Cu trairi, intrebari, lacrimi, zambete, lauri, zdrobiri, intrebari, nelinisti?
    Ne apartinem.
    Da, poate cineva sa te daltuiasca. In marmura, in lut, in abanos .In namol. Sau trandafir. Sa devii statuie. Pentru el. Si pentru altii.
    Poate sa te imbrace in metafore. Sa fii zeita sufletului lui.
    Te poate face vrajitoare. Balerina . Pasare. Suras. Sau sir de lacrimi. Sau noroi.Sau pulbere.
    Pentru ca femeia , adevarata femeie este, cred, – cate putin din toate.
    Dar , isi apartine. Cu tot ce este Ea.

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Exact. Mesajul textului meu si-a atins prin tine , cea mai fina cititoare care citesti printre randuri, scopul.Textul pledeaza indirect pentru refuzul unei asemenea iubiri care vrea sa-ti ia TOTUL si sa te ucida la modul virtual, poate si fizic, oferindu-ti in schimb, eternitatea.Toate ipostazele incitante pe care le enumeri nu pot suplini cea mai de pret insusire a femeii;profunzimea si misterul date de trecutul ei, amintirile, visele, acel je-ne-sais-quoi care trebuie sa-i ramana…

    Apreciază

  5. Madalina Stoenescu spune:

    Poemul ma duce cu gandul la strigatul de auto-aparare celui ce vrea sa isi creeze o dragoste distincta, si care sa supravietuiasca intr-o lume in care si sentimentele devin ceva conventional

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Da, dar cu c pret?Cu pretul sacrificarii Celuilalt.Ceea nu mi se pare corect.E o dragoste care devora, nimiceste, sub pretextul ca iti ofera nemurirea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s