Ce stii despre mine, domnisoara Moderator?

Te privesc uneori seara cand traversez din greseala camera in care se afla instalat, din ratiuni de neinteles pentru mine, probabail pentru a face pe plac musafirilor mei, un televizor. Uneori, reusesti sa ma retii cateva minute bune din diferite considerente. Sunt chiar  tentata sa te admir: atât de tânără, atât de draguţă şi atât de deşteaptă…Doamne, ce misiune importanta i s-a incredintat acestei fatuci! Eu,  la vârsta ei…Băteam coclaurile prin nu ştiu ce gradini şi ceapeuri comuniste la cules mere, pere, struguri cu elevii mei de la tara, până se făcea toamna târziu.Apoi galopam prin materie să parcurg toată programa şcolară şi să-mi pregătesc sărmanii mei elevi (ironia sau revansa sortii, unii chiar lucreaza in televiziune acum), pentru examene care erau la fel de dure ca şi pentru un copil crescut  în oraş, fără practică şi stagiu obligatoriu la muncile câmpului împreună cu familia, în tot cursul anului. Mi se rupea inima de mila lor mai ales cand, dupa ce trecea sezonul legumelor si al fructelor, mai mergeam  pe brumă şi frig si la cules ghiorghine şi măceşe, ca un bonus extrasezon….Şi totuşi erau atât de inocenţi în simplitatea si salbaticia lor, in dragostea lor de scoala…aşa ciupită cum era de decrete şi regulamente absurde!

Îţi admir siguranţa de sine, domnisoara Moderator, modul în care îi tii in frau pe toţi oamenii puternici, pentru o zi, un mandat sau o viata, duritatea întrebărilor, in manusa delicata de catifea, spontaneitatea, felul cum parezi prin replici inteligente tentativa unor invitati de a denatura sensul  discuţiilor(gurile rele spun că tot timpul din casca ţi se şoptesc fraze salvatoare când eşti în dificultate, dar eu nu-i cred). Prea ai aplomb, prea pari că eşti capabilă să rezolvi tu problemele aceste ţări si chiar ale universului, prin modul diplomatic în care le adresezi invitaţilor întrebări, prea dai impresia că fără tine, stimată domnişoară Moderator, nici una din treburile acestei ţări nu se poate rezolva. Pe langa profesia ta, meseria mea pare teribil de insignifianta si de banala. Întrebările tale par ca vor sa scoata din oamenii manati in studioul in care tronezi ca o regina neincoronata a talk-show-rilor , de interese, de obligaţii sau din necesitate, minciuna şi, ca la un proces de katharsis public, îi vor obliga să devină mai cinstiţi, mai devotaţi cauzei Mariei-sale, Contribuabilul.Ce stii tu, domnisoara Moderator, despre Maria-sa, Spectatorul, Alegatorul din care fac si eu parte? Tot atat cat invitatii tai, sau la fel de putin ca ei?Le-ai retinut corect numele?Esti sigura ca toti cu care incerci sa ai un dialog, sunt in viata si nu converesezi cu spiritele lor? Daca nu ti se raspunde, nu e pentru ca ai pus intrebarea gresit ci pentru ca ai invitat oameni care, dupa datele tale, nici macar nu mai exista….

Mă întreb, Domnişoară Moderator, cum de nu te intimidezi niciodată, cum de nu te temi de otrava săgeţilor tale, cum de nu oboseşti să fii mereu atât de justiţiară?Ironia, dispreţul din privirea ta, simt că mă ating şi pe mine, deşi nu sunt la putere, nu am fost si nu voi fi niciodata. Nu sunt nici infractor, nu încalc nici o regulă de circulaţie, şi totuşi, când începe emisiunea ta incepe sa-mi fie teama de parca eu voi fi cea luata la rost si obligata sa emit opinii salvatoare, sa pun diagnostice, sa dau verdicte, sa fac streaptease moral in public si sa intind steagul alb sau sa scot sabia razboiului.Cand nu mai pot suporta intensitatea privirilor tale care vor sa ma hipnotizeze impunadu-mi sa trimit SMS-uri, sa dau telefoane, sa te contactez pe mail, zapez pe alte programe unde dau peste o clona de-a ta, poate doar culoarea parului va diferentiaza si niscaiva operatii estetice, mai mult sau mai putin reusite.Si ea pare sa detina adevarul absolut, ma tine captiva in plasa cuvintelor ei, ma infasoara intr-o miere sintetica si ma abandoneaza ca Seherezada pe printul ei, in zori, extenuata de dopajul informational la care mintea mea a fost supusa incat astept cu nerabdare seara urmatoare , Domnisoara Moderator, sa -mi satisfac curiozitatea, sa aflu cat mai multe despre tine, sperand sa descopar ca si tu te-ai informat, ai aflat multe despre mine, Spectatorul, si in seara urmatoare imi vei oferi informatia de care am cu adevarat nevoie.

Intre timp, mi s-a intamplat un rau ireparabil:am devenit dependenta !