Iluminări nocturne

Ori de cate ori traiesc un sentiment de iluminare launtrica, de impacare cu existenta si cu mine insami ( si marturisesc, asta nu mi se intampla prea des), fericirea mea este atat de totala si de perfecta incat am impresia ca am tulburat fragilul echilibru al granitei dintre fericire si nefericire, bucurie si tristete si ma tem sa nu fiu acuzata de instante divine ca am  atentat la rezervele de supravietuire prin credinta in fericire, ale omenirii.

Presimt apropierea fericirii ca pe a unei invazii eliberatoare, o dulce captivitate careia i te impotrivesti doar de ochii avizi de senzatii tari, ai unor reporteri invizibili, dar mereu gata sa te insface ca pe o prada si gata sa faca din orice fir de nisip zacand intr-o clepsidra` uitata, o jalnica vedeta de o zi.Dar , ca orice ocupatie, si aceea a fericirii este vremelnica, starea care ( te) domina fiind o lunga pace searbada , calduta, acrisoara a unei vieti confortabile, careia nu-i lipseste nimic altceva decat fericirea, acea sare in bucatele existentiale.

Tentatia, mai mult decat vulgara pofta careia nu i te poti impotrivi, mai putin decat lacomia de a sorbi pana la lesin din toate senzatiile vietii, pana cand ajungi sa aduci la acelasi numitor orice iubire si orice prietenie, tentatia, cata vreme ea te mai incearca , si iti masoara caratele sensibilitatii, verifica daca ele nu s-au tocit aratand un suflet  de tabla, tentatia, cata vreme poti sa incerci sa o transpui intr-o unica specie in ordinea sentimentelor,  e o dovada ca poti tine inca la distanta moartea.

Scrisul, o arma cu efect intarziat, o buruiana a spiritului pe care o exorcizezi scriind, un leac necompensat si nerecompensat sau distribuit la gurile de metrou ca o reclama la un produs greu vandabil,  sufletul.  Scrisul, o armura fragila ca o petala, o petala grea ca o armura, o proba, pe care o pierzi, castigand-o, si  o castigi, cand crezi ca ai pierdut-o.

Mefisto, un spirit al raului, negativ, de la un capat la altul, blamat de critici , ocolit de artisti, Mefisto, care îmi oferă un credit nelimitat şi nu îmi pretinde decât sufletul meu, unica mea monedă de schimb într-o eternitate care mi se micşorează din zi în zi tot mai mult. Dar ce te faci când Mefisto nu este Unicul şi tu nu ai mai multe suflete pe care să i le oferi drept garanţie?

Între rafinatul expert care nu concepe viaţa în afara contemplării Madonelor lui Rafael, fără însă să o limiteze la acestea, şi  cititorul  ascunzând un suflet de Don-Juan, grăbit să savureze frumuseţile adăpostite de paginile unei reviste, gen Play-Boy, şi pentru care viaţa nu este nici mai bogată, nici mai săracă pentru că undeva există Madonele Renascentiste, dincolo de orice efemer canon de frumuseţe şi puritate relativă a omenirii, cine este adevăratul Creator ratat, jinduind să posede o întreagă colecţie de frumuseţi, fără să-l intereseze şansa supravieţuirii lor în timp?

Eu şi dublura mea de acum 1000 de ani, faţă în faţă cu un nou mileniu: ce ne desparte? Gradul de instruire, condiţiile de viaţă – încălzirea centrală, aerul condiţionat, televizorul, telefonul celular, computerul, arma nucleară…Ce ne apropie: nici eu nici ea nu suntem mai aproape de Dumnezeu, nici eu nici ea nu ştim cum să luptăm împotriva demonilor interiori, chiar dacă avem iluzia că printr-o şedinţă la psihiatru., îi ţinem un timp departe, nici eu, nici ea  nu putem pune victoria înaintea luptei şi a sacrificiului, pedeapsa înaintea greşelii, numim cu alte vorbe aceeaşi lume, îmbrăcăm cu alte culori tot mai artificiale aceleaşi sentimente, dăm aceleaşi reprezentaţii în faţa altui public odihnit, abia întors de la o şedinţă de spălare a trecutului, dispus să aplaude la ordinul regelui la lumina flăcărilor rugului pregătit.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Personale și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Iluminări nocturne

  1. Gina spune:

    Fericiti cei care pot trai iluminarea.
    La ce bun atatea intrebari? Pentru ce reprosuri?
    Esti ales , daca simti cum te inalti peste tot ce te zbuciuma.
    Stiu spaima ca ai tulbura, prin fericirea oferita, cumva intreg echilibrul daca ti se ofera o clipa de eternitate. Si culpa.
    Dar , daca se intampla, iti apartine. Este unica. Cred ca trebuie sorbita . Cu voluptate.
    Altfel, viata ramane un numar repetabil de zile. Si de nopti. O eterna povara..

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Am trait-o…Sunt ganduri de acum….oare cati ani?Vreo 4-5 ani…dar ma recunosc si acum in ele…de aceea le-am transpus si aici..

    Apreciază

  3. Antonia spune:

    Cata luciditate , atata drama…
    Daca iti asculti sufletul si te concentrezi mai mult pe ceea ce-ti transmite el , nu vei gasi decat raspunsuri pozitive, nu vei mai fi atat de preocupata sa faci conexiuni care nu exista decat in mintea ta …si atunci viata ar fi „un numar repetabil de zile si nopti ” …fericite
    Ceea ce iti doresc si tie….

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Voi incerca, multumesc, Antonia,O seara frumoasa si plina de ganduri frumoase iti doresc.

    Apreciază

  5. Rosul e perceput mult mai aprins daca-i pe fond negru ! 🙂

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Profunzimea unui gand e potentata de negru poate in mod fals , in timp ce rosul, in functie de intensitate, ar putea aprinde pana si de la distanta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s