Intalnire cu tine insuti

 

Tablou de Rene Magritte

Mai tii minte de cand nu te-ai mai intalnit cu tine insuti?Mereu iti spui:data viitoare, acum nu am timp.Bifezi alte intalniri in agenda ta supraincarcata de nume, pe care  nici macar nu le mai stii, mai adaugi alte initiale in ea, si eventual profesia insului anonim care are onoarea sa se afle pe agenda ta personala si nu a consilierilor tai,   ca sa stii cui corespunde acest DH acest LM, acest Adi (sau aceasta)…Ai timp pentru intalnirea cu agentul X sedinta la Banca , interviu cu revista S, discursul pentru intalnirea de  la ora H, raspunsurile pentru talk show-ul de diseara,  bijuteriile  pentru V, flori pentru secretara, cadouri pentru sotie(sot), bani in cont pentru copii, SMS-uri pentru prietenii din copilarie, pe cati ii mai tii minte, telegrame pentru parinti, si niciodata nimic pentru o intalnire cu tine insuti.Ce-ar mai fi de descoperit?Ai scos din tine mereu cate ceva, la fiecare sedinta, la fiecare curs, la fiecare seminar, la fiecare interviu…Toti vor sa te reinventezi, sa nu te autoplagiezi, sa te reinterpretezi, sa te recreezi de fiecare data sub ochii avizi ai publicului. Demult nu vrei sa mai auzi, sa mai intelegi, sa mai citesti ce vrea sa-ti spuna chipul din oglinda care te priveste in fiecare dimineata inainte de a-si lipi pe fata masca corespunzatoare fiecarei zile.

Crezi ca a mai ramas ceva nespus?Ceva pe gustul multimii? Ti-ai scos amintirile pe taraba…Amintirile tale?Nu!Ci doar ceea ce se potrivea imaginii tale, ceea ce facea ca imaginea ta sa se vanda…un cont deschis in studentie pentru o colega bolnava (habar nu ai ce s-a mai intamplat cu banii aceia, oare intr-adevar au ajutat-o sa se insanatoseasca?), o donatie penru o biserica a unui Dumnezeu in care demult nu mai crezi dar care ti-a deschis calea spre voturile a mii de credinciosi, o licitatie la care ai facut cea mai generoasa oferta, farame ale unei imagini, aruncate pe masa presei in fiecare dimineata din care mii de jurnalisti, incercand sa-ti reconstituie imaginea intreaga, ciugulesc umili in gusa publicatiei care ii sustine.Si familia.Da, aceasta e cea mai exploatata resursa a succesului tau: de la imaginea ta punand flori pe mormantul unui strabunic mort in inchisorile comuniste (ce senzatie a facut ziaristul care a avut inspiratia de a devoala multimii ce radacini sanatoase are viitorul candidat!), pana la imaginea fiicei care refuza sa fie rasfatata familiei lucrand sa-si plateasca studiile,( nu a fost asa usor sa ascunzi ca ai angajat-o doar pana trec alegerile), totul contribuie incet-incet, la cizelarea imaginii tale, la spiritualizarea mesajului tau, la inlaturarea din discursurile tale a tot ce ar parea material, vulgar,murdar, terifiant…Ca si cum multimea ar fi baut din licoarea care ii adoarme ratiunea, te asculta, te omagiaza in delir…

In dimineata asta, dimineata hotaratoare, ceva te-a convins sa stai de vorba cu tine insuti:ce anume? Poate vocea obosita a crainicului care anunta acest eveniment, poate telefonul care suna sa te anunte ca masina te asteapta la poarta, poate grija neobisnuita a sotiei de a -ti intra in gratii, mai mult ca deobicei, poate faptul ca fiica ta s-a decis sa se trezasca in zori ca sa-ti ureze succes? Poate biletele acelea de amenintare pe care le primesti de saptamani fara sa spui nimic nimanui, pentru ca stii ca sunt adevarate?Ce te-a facut sa nu mai raspunzi la telefoane, sa-i gonesti pe toti de acasa, sa inchizi toate usile, sa stai o zi intreaga de vorba cu tine insuti si spre seara, in locul discursului asteptat , sa anunti ca te retragi?