De cealalta parte a zidului

Îşi imaginase ca e altfel.Că nu doare atât de tare absenţa. Că amintirile nu se prefac în câţiva ani în piatră şi că trebuie să le ciopleşti spre a-ţi acoperi rănile cu nisipul lor. Lumea devenise alta de când fusese abandonată la ieşire ca un cadavru după ce i-au fost extirpate organele sănătoase spre a prelungi viaţa cuiva mai demn să o trăiască. Pipăia cu privirile limitele fiecărui perete şi afiş aşezat deasupra lui temându-se să nu fie decât o capcană în care deja căzuse.I se părea că aude vocea batjocoritoare a femeii-gardian:”Hei tu! Ai pierdut! Nu mai ai nici o şansă!Rămâi să-mi ţii de urât şi de frumos, de moarte şi de viaţă, de rai şi de iad. „Cele două femei îşi erau una celeilalte raiul şi iadul. Dar ea avea un singur iad, şi un rai micuţ în care evada când n-o vedea nimeni după miezul nopţii.În schimb, femeia -gardian se molipsise de iadurile tuturor femeilor de acolo. Asscundea in buzunarele largi ale uniformei, in cutele pantalonilor, in adancul ochilor impenetrabili, cate un pic din iadul fiecarei femei ajunse acolo.Zi de zi, bucatica ei de rai se micsora tot mai mult ca o insula pe care o credeai salvatoare, in timp ce scandura de lemn pe care naufragiase, se indeparte tot mai departe de uscatul candva primitor si prietenos. Calca cu pasi rari pe bulevardul urias, care crescuse mare de cand nu il mai vazuse si deodata, se opri fixata de piviri incendiare din spatele unei vitrine.Chipul ei nu se mai zarea deloc, acoperit de zecile de chipuri ale femeilor care ii populau existenta cu povestile lor despre iad.Zarea in fiecare femeie necunoscuta cu care i se incrucisau pasii, chipurile cunoscute ale femeilor din cealalta parte a zidului.Ocolea cu teama vitrinele de teama sa nu le vada iar, dorind sa le uite.Dar ele se mutau impertinente in ochii celor pe care ii intalnea pe strada.Tot mai multi, tot mai multe, tintuind-o de asfalt, impiedicand-o sa inainteze.I se facuse dor de un loc sigur, izolat, unde sa nu mai fie aratata cu degetul, unde toti erau ca ea si unde ea era ca toti ceilalti:anonima si comuna, inofensiva in banalitatea ei ca o noapte de iarna care nu tine cont de fumul cosurilor sau de grosimea hainelor, de ziduri, de calorifere, de seminee , de nimic…Ea se instaleaza si simti cum iti ingheata picioarele, mainile, nu mai poti deschide gura de frica sa nu devina cuvintele de S.O.S. statui de gheata ijn mijlocul strazii, lovind masinile, provocand accidente.

De-ar ajunge mai repede acasa!Oare mai tine minte strada, numarul blocului, apartamentul, oare o va recunoaste pe cea care ii va deschide usa?Isi scoase cheia, temandu-se ca in absenta ei cineva, nu se stie cine, sa nu fi schimbat iala, sa nu fi inlocuit usa, sa nu fi mutat scara blocului si camera ei candva primitoare in alta galaxie.Va risca, se va indrepta spre locuinta trecuta in buletinul ei de identitate.

Usa se deschise usor, de parca cineva in spatele usii i-ar fi pandit intoarcerea.Un copil ii sari in brate si ea nu-l recunoscu.Era mai mare decat in amintirea ei.Il indeparta cu teama ca el sa nu se molipseasca de toti virusii care ii macinau constiinta, ai ei si ai celorlalte, de dincolo de zid.Oare de ce nu se bucura ca am fost eliberata?Nu indrazni sa intrebe nimic pe nimeni.Pe hol, oglinzi.Se privi, cu teama sa verifice daca ciudatele chipuri o abandonasera de teama aici unde se afla sub protectia sigura a casei.Nu zari decat un singur chip, pe care nu-l recunoscu.Se indrepta spre camera din mijloc, banuind ca trebuie sa fie a ei.Care „a ei”? Nu-si putea aminti.Pe pat, in dezordine, hainele unei femei (cine e necunoscuta care mi-a uzurpat drepturile in acesta casa?)Deschise larg usile sifonierului; aici, agatate, impecabile, pe umerase, asteptand sa fie purtate, altele in fiecare zi a saptamanii, uniforme de gardian, camasi, panataloni, veste, pentru fiecare anotimp, pentru fiecare moment al vietii, chiar si o superba rochie-gardian. Pe jos zaceau teancuri de reviste care promovau o noua linie vestimentara pentru femeile -gardian.Pana si fardurile purtau aceeasi marca .Parasi camera dorind sa verifice daca nu i s-a inscenat o piesa de teatru in care ea juca rolul principal.Zambind, copilul ii intinse o jucarie gardian si-i sopti cu un glas dulce:”Mami, jucalia s-a stlicat…!”

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la De cealalta parte a zidului

  1. daurel spune:

    Unele cosmaruri sunt fara sfarsit…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Aveti dreptate, nu am contraargumente.

    Apreciază

  3. Încântător acest text, Maria… O reuşită, din toate punctele de vedere…

    Apreciază

  4. Gina spune:

    Lumea toata este intr-o vesnica schimbare. Aproape nimic nu pare sa fie la fel in momente diferite.
    Multe lucruri grave pot fi vazute altfel.
    Depinde de care parte a zidului te afli.

    O zi buna, Maria!

    Apreciază

  5. Maria Postu spune:

    Multumesc, din partea ta, un cunoscator, este un dar.

    Apreciază

  6. Ioana M spune:

    Am inteles abia a treia oara cand am citit ca e vorba de „atunci cand simti ca nu te mai cunosti pe tine insuti” 🙂 . Foarte interesant.

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Cu cat avansam, in propria noastra viata, in tehnica si civilizatie, limitele sunt tot mai multe si toti suntem impiedicati de diversi gardieni sa ne vedem cu adevarat cine suntem si cum suntem.Poate e doar parerea mea.
    Multumesc, Gina, si tie o zi reusita.

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Ai prins ideea, Ioana, felicitari.

    Apreciază

  9. Maria Postu spune:

    Multumesc, din partea unui cunoscator e o apreciere.

    Apreciază

  10. Antonia spune:

    Uneori , suntem prinsi intr-o capcana , intinsa de propriile noastre incertitudini

    Apreciază

  11. Maria Postu spune:

    Realitatea ne determina sa ne modificam pana si ceea ce credeam ca e sigur:noi nu mai suntem noi, ci influentati de ce se intampla in jur, devenim altii.

    Apreciază

  12. Antonia spune:

    Am revenit la text cu acea curiozitate a copilului caruia, i s-a citit povestea in graba, de catre o mama f ocupata ,atenta sa ajunga la sfarsitul lecturii , doar din dorinta de a-l atentiona pe copil asupra intelesului moral al povestii. Am revenit si am descoperit noi valente E ca si cum, ai cauta prin buzunare si ai gasi mereu , cate un obiect pretios Asa-i cu povestirile tale!Felicitari!

    Apreciază

  13. Maria Postu spune:

    Antonia, comparatia ta este atat de originala ca as putea face alte povestiri numai din comentariile tale atat de proaspete si de valoroase pentru oricine vrea sa fie inteles de cei din jur si sa se bucure de impartasirea laolalta a lecturii…O seara cat mai frumoasa iti doresc.

    Apreciază

  14. Adelina spune:

    Octavian Paler concretiza în „viaţa pe un peron” acelaşi tip de solitudine şi aceeaşi simţire de neputinţă dezolantă „când te simţi ca o gânganie în pumnul destinului” sau în pumnul aspru al unei ireversibilităţi tonitruante.
    Prizonieratul asumat, sala de aşteptare, nu pot fi reduse la tăcere şi nu se pot converti la normalitate, la actualitate.
    Dramă, poate un comunism retardat supus unor electrizări deşarte, chingile unor mentalităţi grele, aşteptare, disperare şi o eutanasiere lentă a adaptabilităţii sau a conformităţii. Asta ne aruncă la gunoi identitatea.

    Apreciază

  15. Maria Postu spune:

    Cand am scris acea povestire am avut in minte o intamplare reala, (ca tot vorbeati pe blogul lui Tibi despre ‘efectele” tarzii si permanente ale cartilor asupra noastra,) o intamplare povestita de o doamna tinuta in inchisorile comuniste ani de zile , fara posibilitatea de a-si vedea familia in acest timp.Intoarsa acasa pe neasteptate, (fata telefon mobil fara computer la purtator cum au unii infractorii de azi, fara paparazzi pe urmele ei, care sa vesteasca iesirea ei din inchisoarea in care era tinuta pe nedrept, (detinut politic, ca atatia alti mii care au si murit acolo), ei bine, aceasta doamna ajunge la ea acasa, in fata blocului, urca treptele , se intalneste pe scari cu o fetita, adolescenta, trece mai departe:fata aceea era fiica ei pe care nu o vazuse de multi ani si care intre timp crescuse.E dureros…Femeia nu-si putea ierta ca nu si-a recunoscut copila…Nu ea e de vina, in nici un caz …Si totusi, ea se acuza.Voi incerca sa caut cartea sa dau exact numele si autorul.Nu mi-am propus sa scriu despre acea intamplare dar este una care m-a marcat si a ramas acolo ca si cum eu as fi trait-o si fiind si eu mama am putut sa o vizualizez si simt visceral.Nu am intentionat sa-l copiez pe marele Octavian Paler.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s