Ce vreau sa gasesc in sacul lui Mos Craciun

…intervalul acela de ezitare, cateva secunde care precede extragerea unul bilet de examen, usoara amanare a   a momentului cand iti faci curaj si citesti subiectul, cu teama, cu speranta, cu bucurie poate. Acel moment, te rog să mi-l dai înapoi că prea m-am grabit să-l uit şi să-l îngrop în adâncul memoriei mele şi acum nu mi-l mai găsesc.

Dă-mi înapoi jumătatea aceea de oră din zori după ce terminam de repetat subiecte, de conspectat, de rezolvat probleme imaginare şi de imaginat probleme reale…Jumătatea aceea de ora incerta, când abia se aprindeau pe la ferestrele de la blocul din faţa căminului luminile şi locatarii, după o noapte de somn, de dragoste, de certuri şi împăcări, se pregăteau de o nouă zi, în timp ce, pentru mine, încă era ziua de ieri. Vreau înapoi jumătatea aceea de ora lungă cât o sesiune întreagă.

Imprumuta-mi macar uneori starea aceea de imponderabilitate dintr-o anumita zi, dintr-un nu-stiu-ce-oras, la nu-stiu ce varsta, cand ma indreptam spre-nu-stiu-ce intalnire cruciala a viatii mele (a cata?aveam sa constat mai tarziu), starea aceea speciala de abandon fizic si de traversare in zbor a orasului, de evitare a tot ce insemna obstacol, materie, zgura existentiala…S-a pierdut, ca tot ce e suav si fragil, ca tot ce nu se lasa prins in definitii si eprubetele memoriei spre a fi decantat ori de cate ori ti-e sete de tine.

Mai da-mi, te rog, s-o contemplu in globul maculat al timpului, iarna aceea in care s-a inzapezit amintirea si nu am gasit suficiente puteri sa o scot  pana aici, iarna in care renii de carton, saniile desenate, darurile imaginate in aburii ceaiului, erau mai reali decat orice ren adevarat, sosit din rezervatiile generosilor protectori, pana la mine…pana la noi….

Nu uita sa-mi aduci o caseta uriasa cu fulgi de bucurie, imaculati si translucizi ca prima mea plutire cu patinele pe patinoarul acela de dincolo de munti, de dincolo de timp, unde si azi continua cautarea copiilor ce nu s-au mai intors acasa,daca ma gasesti, adu-ma inapoi, Mos Craciun, si pe mine…ca am obosit de cand ma tot caut prin toate cotloanele memoriei si nu dau de mine ci de o intrusa care mi-a luat locul si nu am suficiente probe s-o condamn si s-o alung din viata mea…

Mos Craciun, daca ti-a mai ramas un locsor gol in sacul tau, mi-ar placea sa-mi aduci si o surpriza: ceva ce nici macar nu am indraznit vreodata sa visez, ceva ce nu cred ca exista sau chiar daca exista, e atat de pretios, incat nimeni nu se lauda cu aceasta avere, ceva ce tu, care ghicesti dorintele tuturor, il  stii deja…E atat de mic, incat trecem pe langa el si nu-l observam decat cand s-a terminat, e atat de mult, incat ni se pare ca ne putem intoarce sa luam din el cat ne trebuie, e atat de bogat, incat ne imaginam ca ajunge pentru doua vieti, e atat de scump, incat credem ca ni se cere un pret prea mare pe care nu-l merita si alergam sa strangem bani spre a ne cumpara cat mai mult, data viitoare. Dar uitam ca, „data viitoare”, nu mai exista….Daca imi aduci si acest lucru, Mos Craciun, promit la anul sa nu iti mai cer nimic…

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Povesti de iarna și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Ce vreau sa gasesc in sacul lui Mos Craciun

  1. Andreea spune:

    as indrazni sa-i cer clipa cand nu stiam ce-i frumosul, uratul, bogatul, inteleptul sau …prostanacul, betivul, ingamfatul…..

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Sublima stare…de eden al inocentei si fericirii…Mi-amintesc, dupa terminarea liceului, ca mi-am negat copilaria si nu stiam atunci cat voi regreta asta.

    Apreciază

  3. Alina spune:

    Nu m`am intristat. Fiecare cu dorinta lui de Craciun. Cine stie la anul ce voi cere… sau vei cere.

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Sa ai parte , acum la inceput de drum, de tot ce iti doresti si sa-ti alegi cu grija dorintele…sa fie cat mai frumoase si rezistente in timp…Pupici.

    Apreciază

  5. Gina spune:

    Si daca Mosul ti-a ratacit scrisoarea, insista!
    Nu se poate sa nu fi fost induiosat de sperante, emotii, inceputuri, zambete si flori neculese. ..
    Fii rabdatoare..surprizele frumoase vin tocmai cand nu te astepti.

    O zi frumoasa iti doresc!

    Apreciază

  6. Mi-aş dori ca Moşul să poată aduce o lume mai bună. Probabil că nu poate nici el. Sau să le dea unora mintea cea de pe urmă. Şi asta este greu. Un text care are tristeţea lui, iar un pasaj pe care l-am şi selectat mi-a mers la inimă:

    „Nu uita sa-mi aduci o caseta uriasa cu fulgi de bucurie, imaculati si translucizi ca prima mea plutire cu patinele pe patinoarul acela de dincolo de munti, de dincolo de timp, unde si azi continua cautarea copiilor ce nu s-au mai intors acasa,daca ma gasesti, adu-ma inapoi, Mos Craciun, si pe mine…ca am obosit de cand ma tot caut prin toate cotloanele memoriei si nu dau de mine ci de o intrusa care mi-a luat locul si nu am suficiente probe s-o condamn si s-o alung din viata mea…”

    Numai bine îţi doresc!

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Multumesc, Gina.Mosul are probleme mai grave pe cap decat minusculele mele probleme existentiale dar imi fac si eu iluzii…Cine stie?

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Ce frumos e cand il impovaram pe mos cu tot ce nu putem face noi!Proiectam asupra lui imposibilul, il facem tangibil si modesti, il lasam pe el sa fie laudat, apreciat de oameni.Nu suntem supraoameni, si totusi, cateodata, facem lucruri fantastice.Cred ca, totusi, conditia umana, se va salva la nivel global, chiar daca, la nivel individual, omul e tot mai amenintat de disperare si tristete.Si tie Cristi, mult bine si frumos sub pomul Mosului, pentru tine si cei dragi!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s