…intervalul acela de ezitare, cateva secunde care precede extragerea unul bilet de examen, usoara amanare a a momentului cand iti faci curaj si citesti subiectul, cu teama, cu speranta, cu bucurie poate. Acel moment, te rog să mi-l dai înapoi că prea m-am grabit să-l uit şi să-l îngrop în adâncul memoriei mele şi acum nu mi-l mai găsesc.
Dă-mi înapoi jumătatea aceea de oră din zori după ce terminam de repetat subiecte, de conspectat, de rezolvat probleme imaginare şi de imaginat probleme reale…Jumătatea aceea de ora incerta, când abia se aprindeau pe la ferestrele de la blocul din faţa căminului luminile şi locatarii, după o noapte de somn, de dragoste, de certuri şi împăcări, se pregăteau de o nouă zi, în timp ce, pentru mine, încă era ziua de ieri. Vreau înapoi jumătatea aceea de ora lungă cât o sesiune întreagă.
Imprumuta-mi macar uneori starea aceea de imponderabilitate dintr-o anumita zi, dintr-un nu-stiu-ce-oras, la nu-stiu ce varsta, cand ma indreptam spre-nu-stiu-ce intalnire cruciala a viatii mele (a cata?aveam sa constat mai tarziu), starea aceea speciala de abandon fizic si de traversare in zbor a orasului, de evitare a tot ce insemna obstacol, materie, zgura existentiala…S-a pierdut, ca tot ce e suav si fragil, ca tot ce nu se lasa prins in definitii si eprubetele memoriei spre a fi decantat ori de cate ori ti-e sete de tine.
Mai da-mi, te rog, s-o contemplu in globul maculat al timpului, iarna aceea in care s-a inzapezit amintirea si nu am gasit suficiente puteri sa o scot pana aici, iarna in care renii de carton, saniile desenate, darurile imaginate in aburii ceaiului, erau mai reali decat orice ren adevarat, sosit din rezervatiile generosilor protectori, pana la mine…pana la noi….
Nu uita sa-mi aduci o caseta uriasa cu fulgi de bucurie, imaculati si translucizi ca prima mea plutire cu patinele pe patinoarul acela de dincolo de munti, de dincolo de timp, unde si azi continua cautarea copiilor ce nu s-au mai intors acasa,daca ma gasesti, adu-ma inapoi, Mos Craciun, si pe mine…ca am obosit de cand ma tot caut prin toate cotloanele memoriei si nu dau de mine ci de o intrusa care mi-a luat locul si nu am suficiente probe s-o condamn si s-o alung din viata mea…
Mos Craciun, daca ti-a mai ramas un locsor gol in sacul tau, mi-ar placea sa-mi aduci si o surpriza: ceva ce nici macar nu am indraznit vreodata sa visez, ceva ce nu cred ca exista sau chiar daca exista, e atat de pretios, incat nimeni nu se lauda cu aceasta avere, ceva ce tu, care ghicesti dorintele tuturor, il stii deja…E atat de mic, incat trecem pe langa el si nu-l observam decat cand s-a terminat, e atat de mult, incat ni se pare ca ne putem intoarce sa luam din el cat ne trebuie, e atat de bogat, incat ne imaginam ca ajunge pentru doua vieti, e atat de scump, incat credem ca ni se cere un pret prea mare pe care nu-l merita si alergam sa strangem bani spre a ne cumpara cat mai mult, data viitoare. Dar uitam ca, „data viitoare”, nu mai exista....Daca imi aduci si acest lucru, Mos Craciun, promit la anul sa nu iti mai cer nimic…
23 decembrue 2020
Moș Crăciun, renunțam la toate aceste cerințe prețioase și îți cerem cel mai frumos dar: sănătate și certitudinea zilei de mâine!
Poezie si proza online- WordPress Page 
as indrazni sa-i cer clipa cand nu stiam ce-i frumosul, uratul, bogatul, inteleptul sau …prostanacul, betivul, ingamfatul…..
ApreciazăApreciază
Sublima stare…de eden al inocentei si fericirii…Mi-amintesc, dupa terminarea liceului, ca mi-am negat copilaria si nu stiam atunci cat voi regreta asta.
ApreciazăApreciază
Nu m`am intristat. Fiecare cu dorinta lui de Craciun. Cine stie la anul ce voi cere… sau vei cere.
ApreciazăApreciază
Sa ai parte , acum la inceput de drum, de tot ce iti doresti si sa-ti alegi cu grija dorintele…sa fie cat mai frumoase si rezistente in timp…Pupici.
ApreciazăApreciază
Si daca Mosul ti-a ratacit scrisoarea, insista!
Nu se poate sa nu fi fost induiosat de sperante, emotii, inceputuri, zambete si flori neculese. ..
Fii rabdatoare..surprizele frumoase vin tocmai cand nu te astepti.
O zi frumoasa iti doresc!
ApreciazăApreciază
Mi-aş dori ca Moşul să poată aduce o lume mai bună. Probabil că nu poate nici el. Sau să le dea unora mintea cea de pe urmă. Şi asta este greu. Un text care are tristeţea lui, iar un pasaj pe care l-am şi selectat mi-a mers la inimă:
„Nu uita sa-mi aduci o caseta uriasa cu fulgi de bucurie, imaculati si translucizi ca prima mea plutire cu patinele pe patinoarul acela de dincolo de munti, de dincolo de timp, unde si azi continua cautarea copiilor ce nu s-au mai intors acasa,daca ma gasesti, adu-ma inapoi, Mos Craciun, si pe mine…ca am obosit de cand ma tot caut prin toate cotloanele memoriei si nu dau de mine ci de o intrusa care mi-a luat locul si nu am suficiente probe s-o condamn si s-o alung din viata mea…”
Numai bine îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Multumesc, Gina.Mosul are probleme mai grave pe cap decat minusculele mele probleme existentiale dar imi fac si eu iluzii…Cine stie?
ApreciazăApreciază
Ce frumos e cand il impovaram pe mos cu tot ce nu putem face noi!Proiectam asupra lui imposibilul, il facem tangibil si modesti, il lasam pe el sa fie laudat, apreciat de oameni.Nu suntem supraoameni, si totusi, cateodata, facem lucruri fantastice.Cred ca, totusi, conditia umana, se va salva la nivel global, chiar daca, la nivel individual, omul e tot mai amenintat de disperare si tristete.Si tie Cristi, mult bine si frumos sub pomul Mosului, pentru tine si cei dragi!
ApreciazăApreciază