Print, dar nu cersetor…

Ne cunoastem?  am copilarit sub acelasi soare, ne-a batut acelasi vant , cand cald si bland al romanticilor, cand aspru si distructiv al simbolistilor, aceeasi ploaie ne-a udat mantia neagra a singuratatii sau pelerina rupta cu care cerseam pe la gurile de canale ale timpului dreptul la un loc de refugiu in istorie ce-mi  fusese furat cand dormea ratiunea mea si monstrii faceau coada la nurii paradisului meu. Ne cunoastem?Am visat amandoi la fel, dar in culori diferite, eu, un soare negru al melancoliei dureniene provocandu-mi cosmaruri si desteptandu-mi apetente alchimiste, tu, un astru captiv intr-un cer ostil refuzandu-ti iubirea.

Prin venele mele curge nu sange albastru, ci alcool si otrava…Da, ne cunoastem…Am stat amandoi odata la aceeasi masa si te-am lasat apoi sa ma saruti , fara sa-ti tradez secretul, oricum, stiam ca te vei trada singur. Asezati alaturi in aceleasi taverne, am baut absintul uitarii si ne-am intors apoi acasa, eu , pe stradute intunecate cautandu-mi refugiul in adaposturi comune, tu, condus de o armata de bodyguarzi spre resedintele tale somptuoase din miezul fericirii. Nu ne cunoastem: mie dimineata nimeni nu-mi cere sa-i relatez visele pregatindu-se apoi sa scrie o istorie a viselor mele, nu am o loja retinuta in teatrul botezat dupa numele bunicului meu si nimeni nu-si petrece ziua meditand la o solutie impotriva evitarii ispitelor, femeile si barbatii nu-si tatueaza bratele cu chipul meu si nou-nascutii nu vin sa-mi cersesca onoarea de a le imprumuta numele meu.

Ne cunoastem: ne-am ciocnit intamplator intr-o dimineata, la intrarea palatului. Eram Pictorul de serviciu insarcinat cu imortalizarea uneia din  zilele tale faste pe pelicula memoriei colective. Cineva a observat ca semanam foarte mult, desi presupunea ca nu ne cunoastem si s-a gandit ca eu as putea , din cand in cand, sa traiesc in locul tau, iar tu in timpul acesta sa joci in sfarsit jocul de-a viata…

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Povesti de iarna și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Print, dar nu cersetor…

  1. crislis spune:

    Foarte frumoasă ideea Pictorului de serviciu… „Asezati alaturi in aceleasi taverne, am baut absintul uitarii si ne-am intors apoi acasa, eu , pe stradute intunecate cautandu-mi refugiul in adaposturi comune, tu, condus de o armata de bodyguarzi spre resedintele tale somptuoase din miezul fericirii”…

    Apreciază

  2. daurel spune:

    De multe ori i-am invidiat pe sapatorii de santuri din oras…Nu aveau nici grija uneltelor…Stiu ca multi au case mai mari si mai dotate decat ale mele, iar copii lor n-au frustrari mai mari decat ai mei…

    Apreciază

  3. Maria Postu spune:

    Extremele se atrag pe o anumita stea,cum ar zice un renumit blogger, sigur ai auzit de el.(Chris)Poate ca absintul imaginatiei transforma un adapost comun intr-un palat si un palat intr-un adapost comun…

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Daurel, si eroul lui Preda, Victor Petrini s-a amestecat cu gunoierii, dar a rams acelasi filozof, asa ca nu conteaza invidiile ci ce sau cine se ascunde in spatele aparentei simplitati sau aparentei complexitati.

    Apreciază

  5. Gina spune:

    Am citit , cu niste ani in urma, o carte frumoasa’ Taina stelelor”. Despre nomazi si viata lor ciudata. Stii ce mi-am zis atunci( acum ma crucesc de gandul meu)- mi-ar placea, pentru o zi si o noapte sa ma strecor in lumea lor.
    Cred ca avem in noi, ca fiinte, amestec de bine si de rau. De groaza. Si de poezie.
    S-ar putea sa gresesc..
    O seara frumoasa, Maria!

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Gina, te rog, spune-mi ca ma crezi:am avut acelasi gand cand cu ani in urma, am petrecut cateva luni in Bulgaria, ca studenta unde m-au fascinat comunitatile turcesti, foarte numeroase in Bulgaria si de multe ori, impotriva curentului oficial…A fost o perioada fasta pentru mine acea luna din Veliko Tarnovo ca si cea din vara urmatoare…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s