In miezul iernii mi-e dor de valurile calde ale marii

Stau in fata ferestrei si simturile mele se rasfata cu un peisaj de poveste: ninge ireal de frumos, ca si cum cerul s-ar acoperi de cortine albe, pregatindu-se sa ne arate un spectacol pe care deja il traiesc:drumuri inzapezite, copaci cu crengile aplecate de greutatea aripilor cu care nu mai pot privi cenusiul cerului, locuinte sugrumate de zapezi ca de niste invadatori nocturni care cer sa le predai cetatea. Ninge pana la uitarea de sine a cerului care se daruie iernii cu tot trecutul lui de indragostit al carui dar alb era mereu refuzat de Domnita de gheata, ninge curat pentru mine, care ma adapostesc intre pernele unui poem, in bratele unei povesti, ninge murdar si blestemat pentru cine se ascunde de zapada sub un pod, pentru cine se lasa sfasiat de ghearele iernii ca de un caine flamand si nu are nici macar manusi sa-si acopere ranile.Ma las sedusa de magia iernii si uit ce se intampla in oras a doua zi dupa betia cu ninsoare.Nu mai vreau sa fiu omul de serviciu insarcinat cu puritatea orasului, cu sortarea viselor, cu  tratarea cosmarurilor…As vrea sa pot trece dintr-o camera in alta a sufletului meu ca prin cele patru anotimpuri.Din camera iernii, sa ajung direct in vara:pe malul marii, la prima ora a diminetii, singura pe plaja, admirand rasaritul, culcata pe nisipul inca ud, in ureche cu miscarea lina, linistitoare a valurilor…Si in timp ce inchid ochii, obositi de lumina rasaritului, sa -mi imaginez ca stau in fata unei ferestre si ca nu ma mai satur de a admira caderea fulgilor de zapada peste oras…

Va rog, nu pasiti pe puntea mea de gheata dintre cele doua anotimpuri: e atat de fragila, incat nu pot pasi pe ea decat cei singuri, e atat de docila mie, incat ar recunoaste un ochi strain si de emotie, s-ar topi lasandu-ma sa ma prabusesc intr-un anotimp strain…

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Povesti de iarna și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la In miezul iernii mi-e dor de valurile calde ale marii

  1. adelina negoi spune:

    Suntem alcatuiti din paradoxuri, niciodata nu ne multumim cu ce avem…Si eu am asemenea tendinte contradictorii uneori…

    Apreciază

  2. eliza dodu spune:

    frumos poem in proza al iernii…

    Apreciază

  3. aurra spune:

    Imi amintesti de Bacovia, cel atat de rar senin, ca in Decembre…Ce-ar mai putea fi spus nou dupa acest poem?

    Apreciază

  4. sallamboo spune:

    Ma fascineaza iarna in toate ipostazele ei, nocturne, diurne, feerice sau triste…Nu ma simt decat un element de recuzita din decorul ei…

    Apreciază

  5. mariana spune:

    „Nu mai vreau sa fiu omul de serviciu insarcinat cu puritatea orasului, cu sortarea viselor, cu tratarea cosmarurilor…”
    Grea misiune…pentru care nu te invidiez

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    macar daca ar reusi poetii sa duca la bun sfarsit ce nu poate municipalitatea….Multumesc de vizita, Mariana, te mai astept.

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Toti suntem, draga Sallamboo, elemente din decorul unui regizor si scenarist nestiut…

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    E adevarat, s-au spus destul despre iarna, dar ea e diferita pentru fiecare, de aceea avem dreptul sa incercam sa o spunem cum ne place…

    Apreciază

  9. Maria Postu spune:

    Eliza, ma bucur sa te regasesc aici si multumesc pentru apreciere.Te mai astept.

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    Fiecare le are pe ale lui, diferite de ale celorlalti, de la gusturile anotimpurilor care rezoneaza diferit la fiecare, pana la cele culinare…

    Apreciază

  11. Gabriela Oprisan spune:

    Frumos poem de atmosfera si de sezon pe care asa cum spui si tu, fiecare il primeste diferit, in functie de propriile sale emotii si amintiri despre tot ce inseamna a trai fiecare perioada a anului sau perioadele anului in acelasi timp!

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    Multumesc, Gabriela.Ma bucur ca simti la fel si multumesc pentru vizita si te mai astept.Sarbatori fericite!

    Apreciază

  13. Gina spune:

    Un poem al contariilor.
    Asa cum este firea umana- amestec viu de rece si fierbinte!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s