Diva

Mai erau câteva minute până la începerea spectacolului. Ultima privire aruncată în oglindă, ultimul puf de pudră pe obraz, ultima urmă de gloss pe buze, ultimul fir de păr rebel aranjat, ultima privire aruncată în oglindă acestei străine care locuieşte în trupul tău de câţi ani? Nu-i mai numără de mult.Încercă să-şi stăpânească emoţiile, să se comporte ca şi cum ar fi fost acelaşi concert improvizat pe micuţa scenă din lemn putred, scârţâind periculos la fiecare pas mai apăsat al dansatorilor, începători, ca şi ea, în clădirea demolată după cutremur din care rămăseseră doar trei pereţi, fuseseră îndepărtate ruinele prăbuşite şi acum totul semăna cu un amfiteatru roman dscoperit ca prin minune la sfârsit de secol XX, păstrând intacte urmele spectatorilor şi chiar reverberând parcă în aerul straniu care plutea deasupra amfiteatrului, ecouri ale râsetelor, ale aplauzelor, ale placerii de a fi spectatori şi actori ai unui spectacol care continua să se joace mult timp după ce actorii părăsiseră scena, fuseseră înlocuiţi de nişte dubluri de mâna a doiua, specttatorii se mutaseră în alte galaxii, chiar şi teatrul însuşi fusese înlocuit cu o formă arhitectonică modernă. Şi totuşi în aer continuau să răsune ecouri ale vocilor actorilor şi aplauze şi râsete. Aici se produsese debutul tinerei care apăruse dintre ruine ca o zeiţă salvatoare a locurilor, transfigurându-le şi făcându-i pe spectatorii întâmplători să se creadă martori ai unui spectacol la Scala, viitoarea zeiţă de carton , se credea atunci, stea de tinichea ca atâtea alte stele care apăreau într-o noapte senină şi până în zori erau ruginite şi călcate în picioare de un public indiferent şi ostil, plictisit, blazat, în căutarea unei stele autentice, nepăsându-i dacă, din grabpă şi cu o cruzime neimaginabilă, molfăia între dinţii cariaţi de prea multe stele ruginite molfăite fără discernământ şi spirit critic. Şi stele aurite, strălucitoare care ar fi putut din când în când să le reamintească un gust ciudat şi neştiut niciodată, gustul vieţii, o  tânără care promitea şi nu se dezminţise, o carieră de succes.

Fiecare spectacol semăna cu altul cu cel dinainte şi cu cel care încă nu fusese jucat dar era aşteptat. Nu se schimbau decât decorurile, oraşul, calitatea sonorizării, intensitatea aplauzelor, numărul spectatorilor din sală care varia în funcţie de mărimea sălii. Desigur, mai erau şi cei care aşteptau la intrare, cei care nu apucau bilete sau erau prea scumpe pentru buzunarele lor, poate cei mai sinceri şi mai fideli admiratori care şi-ar fi urmat idolul şi dacă acesta s-ar fi prăbuşit, şi dacă muzica ei şi-ar fi pierdut din strălucire, şi dacă s-ar fi aşternut praful pe numele ei, ei cei care nu o văzuseră niciodată apoape pe scenă din cauza preţului exorbitant al biletelor, i-ar fi rămas fideli până când cineva, ghicindu-le fanatismul şi nevoia unui idol în solda căruia să-şi depună serviciile, i-ar fi luat şi manipulat spre faima şi neuitarea altei celebrităţi mai mult sau mai puţin autentice.

De-aici, din culise, privind imaginea salii de spectacol prin camera de laut vederi îndreptată spre public, femeia nu observă nimic neobişnuit: aceeaşi nerăbdare, acelaşi freamăt al mulţimii, aceeaşi emoţie cu greu ţinute în frâu de armatele de bodyguarzi angajaţi pentru spectacole de asemenea anvergură. Emoţia mulţimii, aceeaşi, dar de fiecare dată, alta, o sporea pe sa: se simţea cu fiecare spectacol pe care îl avea de susţinut ca şi cum ar fi trebuit să înceapă filmarea pentru cea mai fiebinte scenă de dragoste în filmele în care trebuise să joace, pe la începutul carierei ei, când nimeni nu o credita cu şansa de a deveni un nume în muzică. Trebuia să-i aibă pe toţi cei din sală, bărbaţi şi femei, şi în acelaşi timp să se lase posedată de toţi, fără să nedreptăţească pe nimeni, indiferent de performanţele sexuale ale fiecăruia avute până în acest moment. Împreună şi separat, ea şi publicul ei trebuiau să reinventeze dragostea, să uite tot ce ştiau despre dragoste şi în seara aceasta, ascultându-i vocea, să reinventeze dragostea ca pentru prima dată pe pământ într-o formulă nouă, unică, neutilizată de nimeni până la ei şi de nimeni altcineva după această experienţa ce avea să fie unică pentru fiecare spectator sau artist participant la spectacolele ei. Fiecare spectator venise aici incitat de afisele uriase, de reclamele spectacolului ei, se pregatise sufleteste pentru o infruntare unica dar era departe de a intui, de a realiza intensitatea emoţiei ce-l  ce-l aştepta. Ea avea acest dar unic de a se dărui prin repertoriu ultimului om din public cu generozitatea şi inconştienţa cu care îţi dai ultimele firimituri din bogăţia ta, căci ştii, precum Midas că ea nu va seca niciodată. Se pregătea în aceste săli de spectacol un viol colectiv liber consimţit dea ambele părţi, neştiindu-se prea clar cine era victima şi cine atacatorul. Miile de oameni consimţeau cu o voluptate unică să se lase violaţi de vocea ei, de repertoriul ei unic şi inimitabil care se construia pe sine din cenuşă. Din lacrimi, din aşteptari, din deziluzii, adresându-se tuturor dar şi fiecăruia în parte cu inocenţa dar şi perversitate. Nici unul dintre cântecele ei nu era hit, nu avea voie sa devină hit, ar fi fost un semn de slabiciune din partea ei. Repertoriul ei nu se repeta niciodată pe scenă, el se construia ca un puzzle la fiecare spectacol, din miile de piese diferite de fiecare data, destinele şi aşteptarile publicului. Plecai de aici epuizat, stors de ultima picătură de energie, vlaguit, ca şi cum ai fi făcut un secol fără întrerupere sex, şi aveai pe buze, în gât, în stomac, gustul ciudat al sexului persoanei misterioase care te posedase fără înterupere sau pe care tu o posedaseşi într-un fel unic şi inimitabil cum nu se mai întâmplase până atunci. De fapt, te întrebi, dacă mai aveai un crâmpei de raţiune în timpul acelui spectacol colectiv, a fost dragooste, a fost sex, ceea ce ai avut tu până atunci? Ce avea să mai urmeze după această Dragoste? Viaţa ta avea să-şi urmeze sensul firesc, normal, ca şi cum nu s-ar fi întâplat nimic, ?Toate cântecele ei nu se puteau rupe unul de celălalt, toate ofereau doar o parte dintr-o potenţială povestire a cărei urmare voiai să o afli, al cărei început erai incitat să-l cunoşti. Cântecele erau într-un permanent dialog unele cu altele, dacă te rupeai de unul dintre ele, riscai să te rătăceşti şi era nevoie de toată empatia şi profunzimea de care erai în stare, spre a intra din nou în lumea acestor poveşti de dincolo de muzică  scrise anume pentru tine, pentru viaţa ta de parcă ţi-ai fi angajat un muzician personal care să-ţi scaneze fiecare amintire, fiecare coşmar, fiecare vis şi să le transpună pe note spre a le împărtăşi tuturor. Nu, nu erau o poveste identică, ci mii de poveşti care aveau acest dar ciudat de a se mula dupa sufletul şi aşteptarile fiecărui spectator, de a-l face pe fiecare să creadă că doar el şi numai el era destinatarul acestui spectacol. Într-un mod ciudat, muzica ei îţi cultiva egocentrismul, narcisismul, făcându-te să crezi că viaţa ta nu e ratată, de vreme ce iata-te aici, pe scenă, alături de, şi împreună cu Diva, colaboratori şi autori ai cântecului vieţii tale. Nu, nu era singură, simţea alături de ea spiritele strămoşilor ei care traversează timpul şi spaţiul pentru a comunica cu ea şi prin ea, cu tot publicul. Simţea alături de ea viitorul, martor nenăscut la poveştile ei, adăugând şi el un parfum necunoscut, o savoare de mister cântecelor ei din care se hrăneau toţi spre a traversa lungul drum al nopţii sau cântecele se hrăneau din ei, din vieţile lor oferite cu generozitate, cu inconştienţă, celebrităţii Divei în care se reîncarna fiecare iubire ratată, fiecare femeie tradată şi apoi regretată. Fiecare femeie visată şi apoi aşteptată zadarnic.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Diva

  1. Mircea Suman spune:

    Am citit Diva. Exact de trei ori. Mi-ar placea ca Dumnezeu sa-mi fi dat tot atat talent. O spun cu admiratie, fara invidie. Noapte buna!

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Sunt coplesita sincer o spun. Aprecierile tale au o mare valoare pentru mine.Multumesc.Daca intr-adevar, consideri ca am talent, meritul nu e al meu ci al celui ce se exprima prin mine:Dumnezeu, caruia eu ii multumesc.

    Apreciază

  3. Nu era ea cea care intra in intimitatea gandurilor – era altceva, era o magie venita de undeva –
    Ea avea doar harul sa aduca aceasta vraja la un numitor inteligibil subconstientului – acelor receptori nativi din fiecare, prin care unii mai norocosi se adapa mereu cu frumos !

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Ea era ardere, daruire, cu sinceritate, desigur, ceva desigur rar, care se adreseaza celor mai norocosi sau mai putin norocosi de a simti Arta, indiferent pe ce cai ni se ofera ea.

    Apreciază

  5. eliza dodu spune:

    Arta inseamna dragoste, daruire, altruism, abandonarea de sine.dar cati artisti fac asta?Cei mai multi mimeaza…Eroina ta este un ideal…anacronic.

    Apreciază

  6. aura popescu spune:

    Ca text literar mi se pare bine scris, ca idee, e o utopie…si o pledoarie pentru muzica, ca forma perfecta de comunicare.Textul mi se pare interesant.

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Ma bucur sa te regasesc, Aura,da, muzica mie mi se pare forma suprema a artelor…

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Totusi, avem nevoie de idealuri, avem nevoie de un pic de autoamagire…Poate asa arta ii va trezi si pe cei ce se considera imuni la sensibilitatea ei.

    Apreciază

  9. crislis spune:

    Un text excelent… Îmi permit să selectez un pasaj – „Plecai de aici epuizat, stors de ultima picătură de energie, vlaguit, ca şi cum ai fi făcut un secol fără întrerupere sex, şi aveai pe buze, în gât, în stomac, gustul ciudat al sexului persoanei misterioase care te posedase fără înterupere sau pe care tu o posedaseşi într-un fel unic şi inimitabil cum nu se mai întâmplase până atunci. De fapt, te întrebi, dacă mai aveai un crâmpei de raţiune în timpul acelui spectacol colectiv, a fost dragooste, a fost sex, ceea ce ai avut tu până atunci?”

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    Multumesc, Cristi.POate parea o comparatie vulgara dar eu asa vad intensitatea comunicarii, egaland-o sau concurand-o pe cea erotica…Sau chiar compensand-o…O seara placuta.

    Apreciază

  11. Andreea spune:

    „…să crezi că viaţa ta nu e ratată, de vreme ce iata-te aici, pe scenă, alături de, şi împreună cu Diva, colaboratori şi autori ai cântecului vieţii tale.”
    Nu, nu ESTI singură, trebuie sa simţi alături spiritele strămoşilor care traversează timpul şi spaţiul pentru a comunica cu tine si prin tine cu NOI, cu tot publicul….

    „amica” din chilie

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    Bine-ai revenit Andreea…Viata nu e ratata daca din cand in cand, timpul si spatiul apropie pe cititori de scriitori si rolurile se pot inversa oricand.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s