Greutatea de a intra în pielea poetului inspirat ca într-o
celulă subacvatică, în care nu se mai pompează aer,
aerul tău s-a terminat, de ce-l mai cauţi în fundul oceanelor,
sau sperai să zbori cu o piatră de gât, viaţa lipsită de poezie
stă la coadă să-şi primească raţia de oxigen, celula ta
procurată de la second-hand se dizolvă ca o otravă prin ocean
sau nu-i decât sângele tău ceea ce tu voiai să-i împrumuţi
mării care şi-a scos peştii la licitaţie şi n-a venit să-i cumpere
decât albia unui râu secat…
Share this:mariapostu.wordpress.com
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Despre Maria Postu
Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon...
Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în
Poeziile mele și etichetat
aer,
celula,
ocean,
piatra,
poezie,
pompare,
zbor. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Poezie si proza online- WordPress Page 
„viaţa lipsită de poezie
stă la coadă să-şi primească raţia de oxigen, celula ta
procurată de la second-hand se dizolvă ca o otravă prin ocean
sau nu-i decât sângele tău ceea ce tu voiai să-i împrumuţi” – o viaţă care stă la coadă pentru a primi raţia de oxigen… Tocmai pentru că este lipsită de poezie. Cât de frumos… Dar trist.
ApreciazăApreciază
Ne-au invadat secon-handurile, mai e oare ceva original pe lumea asta?Tu vei zice, „Da, iubirea…”, te cred, dar depinde de sansa.
ApreciazăApreciază
Este nou ceea ce n-am stiut, n-am avut…Pentru nereceptionarea poeziei nu poate fi nimeni incriminat; este un dat din nastere, un dar…Fericiti (?) cei ce-l au…
ApreciazăApreciază
Nu acuz pe nimeni….Cred ca atunci cand am scris-o, demult, ma gandeam la cei care nu pot simti poezia…Poti fi un poet mai mare ca unul care scrie, doar simtind poezia…
ApreciazăApreciază
De ce ‘ poem neinspirat’?
Cred ca este un poem adevarat!! Cu un puternic mesaj social.
Este revolta eului poetic , care isi simte’teritoriul’ invadat brutal de second- hand..albul este cenusiu, negrul s-a decolorat.
Lumea a devenit un monoton laborator in care s-au topit catalizatorii.
ApreciazăApreciază
Ma gandeam ca astazi poezia nu mai e ce-a fost:emotie, sensibilitate…s-acontaminat de tristete si de gri.Oamenii sunt imuni la mesajele sensibile, spuse in limbaj traditional si atunci trebuie sa apelam la altceva, la termeni cotidieni, oarecum apoetici.
ApreciazăApreciază