Poeme refuzate

Intr-o zi mi-am propus sa citesc aceste poeme , alaturi de altele, cuiva, intr-un cenaclu, foarte cunoscut in anumite cercuri….Care era insarcinat nu se stie de cine si nici pentru cat timp, sa dea verdicte definitive, credea el….Si singurul lui repros a fost ca eram femeie si nu tocmai tanara…si deci nu aveam ce cauta acolo, unde dealtfel se aflau si oameni de varsta mea.Si mi le-a refuzat.Cu dispret prost mascat.Eu le-am publicat totusi  in volumul Abonament viata-moarte, editura Vinea, 2004.Si cred in ele, chiar daca, intre timp….eu n-am intinerit, cel putin, nu fizic.Nu sunt varianta feminina a lui  Benjamin Button.

eu de aici de acolo de pretutindeni

să bată în pereţii trupului meu fără milă

ca într-o casă de vacanţă părăsită

în care se mai adăpostesc doar lupii

de teama vânătorilor

să spargă uşile şi geamurile de care a uitat

până şi furtuna atraşi de flacăra din cămin

pe care am uitat-o aprinsă în ultima noastră

noapte petrecută acolo

să-i laşi să-şi ascundă acolo trupul sfârtecat de frig şi oboseală

eu de aici de acolo de pretutindeni unde voi fi

am să duc vestea sosirii lor păstorilor nerăbdători

să-i primească

într-o zi vor reuşi

într-o zi vor reuşi să mă învingă să mă dezarmeze

să mă umilească vor extrage din mine toate esenţele

şi toate aparenţele în căutarea acelui altceva pe care

am omis să-l expun pe masa de disecţie

a privirilor lor

într-o zi îmi vor dezbrăca poemele de blănurile scumpe

cu care le-am îmbrăcat ca să pară altceva decât sunt

şi nu vor găsi decât o blană de iarbă în loc de

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în 1 și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Poeme refuzate

  1. „într-o zi îmi vor dezbrăca poemele de blănurile scumpe

    cu care le-am îmbrăcat ca să pară altceva decât sunt”…

    Ai făcut tare bine fiindcă ai crezut în ele…

    Apreciază

  2. amica din chilie spune:

    Mă bucur că poemele tale nu au fost „uitate” ca niste „copii părăsiţi în ploaie”, ca nişte „saci în zdrenţe” şi revin rebele, glorioase, putând fi citite de noi,” amicii” tăi.

    Apreciază

  3. Maria Postu spune:

    Uneori , dezbracand realitatea de iluzii, dai peste altceva pe care nu esti pregatit sa-l receptezi, alteori, descoperi in spatele lucrurilor care par frumoase, desertaciunea si iti spui ca mai bine ti-ai cultiva nevoia de iluzie prin autoiluzie indusa.

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Draga Andreea, multumesc de gandurile calde sub care ma adapostesc cand simt ca ploaia trece si prin hartie si prin monitor si nu mai am unde ma adaposti decat in gandurile bune ale cititorilor si prietenilor.

    Apreciază

  5. Gina spune:

    Ma impresioneaza ‘lumea ‘ , pe care o descopar in metaforele tale. Stii cum e, Maria ?
    As vrea sa stiu versurile pe dinafara , sa inchid ochii si sa pot’ vizualiza’ trairile- ganduri- lupi, idei- vanatori..
    Si sufletul- casuta cu o flacara uitata aprinsa in vatra.
    Sa se lumineze cerul, dupa ce vor fi batut urletele de vant si acolo, in locul padurii de de ganduri, de revolte, sa apara verdele.
    Viata linistita, smoc de fire razand in roua unei dimineti limpezi/

    O zi senina iti doresc!

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Gina, multumesc de gandurile empatice…Din pacate trebuie sa ne accep[tam conditia:nu toti putem trai usor in colectivitate si in chingile civilizatiei;casa aceea parasita si care ma asteapta spre a reaprinde focul e poate locul in care ma pot simti eu bine, chiar si singura….Si tie o zi de imprimavarare iti doresc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s