Intr-o zi mi-am propus sa citesc aceste poeme , alaturi de altele, cuiva, intr-un cenaclu, foarte cunoscut in anumite cercuri….Care era insarcinat nu se stie de cine si nici pentru cat timp, sa dea verdicte definitive, credea el….Si singurul lui repros a fost ca eram femeie si nu tocmai tanara…si deci nu aveam ce cauta acolo, unde dealtfel se aflau si oameni de varsta mea.Si mi le-a refuzat.Cu dispret prost mascat.Eu le-am publicat totusi in volumul Abonament viata-moarte, editura Vinea, 2004.Si cred in ele, chiar daca, intre timp….eu n-am intinerit, cel putin, nu fizic.Nu sunt varianta feminina a lui Benjamin Button.
eu de aici de acolo de pretutindeni
să bată în pereţii trupului meu fără milă
ca într-o casă de vacanţă părăsită
în care se mai adăpostesc doar lupii
de teama vânătorilor
să spargă uşile şi geamurile de care a uitat
până şi furtuna atraşi de flacăra din cămin
pe care am uitat-o aprinsă în ultima noastră
noapte petrecută acolo
să-i laşi să-şi ascundă acolo trupul sfârtecat de frig şi oboseală
eu de aici de acolo de pretutindeni unde voi fi
am să duc vestea sosirii lor păstorilor nerăbdători
să-i primească
într-o zi vor reuşi
într-o zi vor reuşi să mă învingă să mă dezarmeze
să mă umilească vor extrage din mine toate esenţele
şi toate aparenţele în căutarea acelui altceva pe care
am omis să-l expun pe masa de disecţie
a privirilor lor
într-o zi îmi vor dezbrăca poemele de blănurile scumpe
cu care le-am îmbrăcat ca să pară altceva decât sunt
şi nu vor găsi decât o blană de iarbă în loc de
Poezie si proza online- WordPress Page 
„într-o zi îmi vor dezbrăca poemele de blănurile scumpe
cu care le-am îmbrăcat ca să pară altceva decât sunt”…
Ai făcut tare bine fiindcă ai crezut în ele…
ApreciazăApreciază
Mă bucur că poemele tale nu au fost „uitate” ca niste „copii părăsiţi în ploaie”, ca nişte „saci în zdrenţe” şi revin rebele, glorioase, putând fi citite de noi,” amicii” tăi.
ApreciazăApreciază
Uneori , dezbracand realitatea de iluzii, dai peste altceva pe care nu esti pregatit sa-l receptezi, alteori, descoperi in spatele lucrurilor care par frumoase, desertaciunea si iti spui ca mai bine ti-ai cultiva nevoia de iluzie prin autoiluzie indusa.
ApreciazăApreciază
Draga Andreea, multumesc de gandurile calde sub care ma adapostesc cand simt ca ploaia trece si prin hartie si prin monitor si nu mai am unde ma adaposti decat in gandurile bune ale cititorilor si prietenilor.
ApreciazăApreciază
Ma impresioneaza ‘lumea ‘ , pe care o descopar in metaforele tale. Stii cum e, Maria ?
As vrea sa stiu versurile pe dinafara , sa inchid ochii si sa pot’ vizualiza’ trairile- ganduri- lupi, idei- vanatori..
Si sufletul- casuta cu o flacara uitata aprinsa in vatra.
Sa se lumineze cerul, dupa ce vor fi batut urletele de vant si acolo, in locul padurii de de ganduri, de revolte, sa apara verdele.
Viata linistita, smoc de fire razand in roua unei dimineti limpezi/
O zi senina iti doresc!
ApreciazăApreciază
Gina, multumesc de gandurile empatice…Din pacate trebuie sa ne accep[tam conditia:nu toti putem trai usor in colectivitate si in chingile civilizatiei;casa aceea parasita si care ma asteapta spre a reaprinde focul e poate locul in care ma pot simti eu bine, chiar si singura….Si tie o zi de imprimavarare iti doresc.
ApreciazăApreciază