Semnele tradarii

Nimic despre somn, istovire şi moarte,  nimic nu-mi vorbea pe înţelesul meu, sunt

semne aici necitite la timp ce puteau să mă-nveţe să-ncetinesc curgerea clepsidrei,

sunt semne aici că-n miezul flăcării e mai viu întunericul, alergam cu ochii legaţi ca-ntr-un joc de-a baba oarba îmbrăţişând doar cioturi de copaci arşi şi primind în joc lumina şi-ntunericul,  parteneri cu drepturi egale asupra fiinţei mele,

podul de piatră se sprijinea pe mine şi nu-i  vedeam pe supravieţuitori, nu le auzeam mulţumirile,

se-nmulţeau semnele înnoptării mele , călătoreau ecouri de cazmale până la mine,

bocete stranii înveleau amurgul, o generozitate regească mă ţintuia-n tăcere ca-ntr-un sicriu de abanos,

liberă doar teama că tăcerea, unica mea proprietate, mă va trăda într-o bună zi cu surle şi trâmbiţe.

Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Semnele tradarii

  1. Gina zice:

    „n miezul flăcării e mai viu întunericul, alergam cu ochii legaţi ca-ntr-un joc de-a baba oarba îmbrăţişând doar cioturi de copaci arşi şi primind în joc lumina şi-ntunericul”-

    Cred ca este alegoria vietii.
    A (in) finitului si mereu repetabilului joc al vietii si al risipirii ei.

    Apreciază

  2. amica din chilie zice:

    Cândva, eram adolescenţi eu şi el.Şi credeam că ne iubim şi iubirea va creşte odată cu noi.
    Dar EA m-a întrecut şi a trecut repede pe lângă mine. M-a furat şi m-a dezechilibrat.
    Nu-mi mai puteam controla stările, sentimentele, nu mai simţeam gustul dulce-amărui de cireaşă amară, nu mai vedeam orizontul, nu mai atingeam soarele „simţeam apusul îmbrăţişând doar cioturi de copaci arşi şi primind în joc lumina şi-ntunericul, parteneri cu drepturi egale asupra fiinţei mele,…
    se-nmulţeau semnele înnoptării mele …”

    Apreciază

  3. Maria Postu zice:

    Andreea,asa se intampla cand vrem mai mult decat primim, desi meritam.Iubirea e o dulce povara…O ai, vrei sa scapi de ea sau s-o imparti cu altul, o pierzi, tanjesti dupa ea si te intrebi unde ai gresit.

    Apreciază

  4. Maria Postu zice:

    Gina, alergam cu ochi inchisi desi avem impresia ca „privim”…A vedea e o arta care se dobandeste mult prea tarziu:a vedea in sine si dincolo de sine adevarul, devenit inutil si impovarator…

    Apreciază

Lasă un comentariu