De ce nu mai am timp sa merg la spectacole

Uitasem de mult cum e gustul unui spectacol, muzica, teatru, etc. Si uite ca in interval de o saptamana am fost la doua asemenea evenimente: sambata 16 februarie am fost la concertul Chris Rea si miercuri, 20 am fost la Teatrul Foarte Mic la spectacolul in premiera „Daca n-ai mai fi” de Florian Zeller, traducere de Carmen Vestemeanu si unde am fost invitate eu si fiica mea de insasi traducatoarea textului.Este o piesa care vorbeste despre criza cuplului dupa 20 de ani de casnicie. O femeie incearca sa inteleaga cine este El cu adevarat. Dupa moartea sotului ea se avanta intr-un labirint periculos, ii chestioneaza anturajul si trecutul. Un gest riscant si plin de surpize neplacute.Cautarea scoate la iveala indoieli, temeri, fantasme dar si situatii tragi-comice. Cu o distributie foarte buna, Liliana Pana, Mihai Dinvale, Adrian Titieni si Laura Dame sub bagheta regizorala a traducatoarei Carme Vestemeneanu, piesa se va bucura sigur de succes in continuare.

Erau perioade in care mergeam mult mai des, ori in activitatile de la scoala cu grupele de elevi, ori pur si simplu cu familia ori prietenii.In ultimul timp insa desi dorinta de a vedea spectacole, mai ales de teatru, nu mi-a disparut, merg mult mai rar.De vina e programul meu foarte incarcat, tentatia televizorului, a internetului, da, mai ales tentatia de a mai scrie ceva pe blog sau de a-mi vizita prietenii de la blogroll.Si uite-asa se duce pe apa sambetei elanul artistic si trec spectacole minunate pe care nu le vad, concerte la care as vrea sa merg …Si nu pot sa spun ca nu-mi pare rau!Dar aman, aman mereu spunand ca e si maine o zi…Dar cand am auzit ca soseste Chris Rea, m-am mobilizat:”Trebuie sa merg!”Las totul la o parte, si obligatii familiale, si televizor,  si scris si alte maruntisuri.Si a meritat: talent, daruire, profesionalism, un repertoriu mai vechi si mai nou, o formatie care prinde ritmul publicului si un public care simte pulsul spectacolului si participa la realizarea lui, un public de toate varstele, in special din generatia mea, dar si foarte multi tineri, de la doamne sofisticate cu sotii lor din categoria 50 plus pana la tineri adolescenti care se viseaza probabil chitaristi de talia lui Chris Rea si a formatiei sale, puteai vedea toata fauna de public mai mult sau mai putin indragostit de Rea cat mai ales de ideea de a nu rata un spectacol celebru la Sala Palatului.Nu vreau sa fiu rea dar sunt sigura ca nu toti care merg la spectacole o fac…de amorul artei ci din snobism.Asta cred eu si nu ma puteti contrazice.Eu merg rar, regret asta , dar cand o fac, o fac din nevoia de iesi din cotidian, din dorinta de a-mi confirma o slabiciune pentru muzica.Nu mi-e rusine ca am aceasta slabiciune:nu pot trai fara muzica, de orice fel, mai putin manele si lautareasca.Dar nu e momentul sa arat aici ce inseamna muzica pentru mine.M-as fi urat toata viata daca nu mi-as fi facut timp sa merg la Chris Rea. Au fost momente unice. Am vibrat si am trait cu o intensitate adolescentina la toate piesele lui. Va invit sa reascultati una din cele mai cunoscute.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la De ce nu mai am timp sa merg la spectacole

  1. daurel spune:

    Vreo 20 de ani am ascultat muzica fiicelor mele; vrand, nevrand…Pe masura ce se maturizau(?) treceau spre clasici…Apoi au plecat…N-au luat nici o inregistrare, ca internetul este plin de muzica…Ref. teatru: astept o piesa cu problema a 35 de ani de casnicie…

    Apreciază

  2. Îmi place atât de mult Rea… Te invidiez pentru că ai reşit să faci rost de bilet…

    Apreciază

  3. Maria Postu spune:

    Si eu m-am lasat usor influentata in gusturile muzicale de fiicele mele.dar pe Rea l-am descoperit singura si il pastrez.Nu vreau sa-mi imaginez ce probleme sunt dupa 35 de ani de casnicie…Va admir ca , probabil, nu aveti probleme, de aceea rezistati.

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Vai!Am ras in hohote cand am vazut pentru ce ma admiri:nici eu nu am avut bilet, se epuizasera cand m-am trezit eu sa cumpar.Dar in Romania exista si alte moduri de a intra la un spectacol cu bani mai putini si chiar daca am stat pe scari, dar in fata, merita.(Asta n-ar fi trebuit sa spun ca-si schimba lumea parerea despre mine.)

    Apreciază

  5. Gina spune:

    Chiar nu-mi schimb impresia- dimpotriva. Te-ai simtit tanara , nu doar pentru ca esti. Si prin atitudine.
    Cred ca oricine merge la un spectacol, indiferent de gen, o face cu un scop.
    Scopul difera .
    In functie de multi factori: varsta, educatie, cultura, pasiuni, interese. Am impresia ca, orice ar fi, el este pozitiv. Pentru ca presupune o schimbare dorita.

    O seara de sarbatoare iti doresc!

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Multumesc.Chris Rea are 58 de ani, de aceea erau in sala multi din generatia 50 plus.Melodiile lui ma ajuta sa „evadez”…oridecate ori le-s asculta, imi par ca noi.

    Apreciază

  7. imi t spune:

    laura dame e numele actritei?vorbesc de piesa ,,daca n-ai mai fi”

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Laura Dame este personajul interpretat de actrita Sabrina Iaschievici, o actrita tanara dar foarte convingatoare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s