Despre sacru si dragoste

http://www.avantaje.ro/Relatii/Psihologie-Relatii/Despre-sacru-si-dragoste.html?a=5796/568989

„Filozofii spun ca diferenta de natura dintre noi si animale e data de nevoia de sacru si de creatie. Nevoia de sacru s-a manifestat in felul cum oamenii au receptat, gandit, interpretat, imaginat semnele sau mesajele date de Divinitate.

Politeismele mai pastreaza sacrul feminin intruchipat in zeite, chiar daca exista un primat al sacrului masculin. Zeus o inghite pe Semele, mama partenogenetica a Atenei, ca sa nasca zeitatea Intelepciunii din propriul sau cap. Monoteismele, asa cum coexista si acum, au retras substantial femeile in calitate de chip al sacrului, dar in proportii diferite. Islamul, centrat pe valoarea suprema a supunerii, face din femei supuse ale supusilor. Relatia lor cu Alah trece prin barbati, iar la Mecca nu au acces. Budismul, centrat pe caile de eliminare a suferintei, este maiaproape de deschiderea spre sacrul feminin, in cazul in care nu atinge formele radicale de tipul celor din Tibet. Religia iudaica este centrata pe dreptate si respectarea Legii. Dumnezeu este complet desprins de uman si se adreseaza poporului ales. Femeile se afla – in sensul clasic – in situatia de a fi profane (in afara Templului).

„Sa ridice piatra cel care…”
Crestinismul are o situatie foarte ambigua. Este singura religie cu Dumnezeu inomenit, cu Dumnezeu viu, deopotriva om, deopotriva divin: Iisus Hristos. Celelalte religii au profeti, care le comunica oamenilor vointa revelata lor de catre Dumnezeu. In crestinism, Dumnezeu Fiul traieste printre noi, este unul ca noi. Mai mult, ne iubeste si ne cere sa-L urmam nu din teama si in supunere, ci din iubire si in libertate. Evangheliile ne infatiseaza un Iisus care raspandeste o morala mai degraba feminina, in tot ceea ce face si spune: vindeca, mangaie, educa. Este pacifist, iertator si bun. Incalca tabuuri si traditii insotindu-Se si de femei in Lucrarea Lui, apropiindu-Se de femeia care sangereaza, iertand prostituate si adultere, neingaduind barbatilor sa judece femeile cu dubla masura, eventual sa le ucida cu pietre: „Sa ridice piatra cel care se crede fara prihana!”.

Candva, la inceputurile timpurilor, in plin animism, sacrul era prezent in toate. Fiintele erau „pline de zei”.
O foarte lunga istorie, zeitatea suprema a fost cea imaginata in analogie cu femeile si cu fascinatia pentru capacitatea lor de rodire: Gaia, Glia, mama tuturor formelor vii.

Femeile L-au urmat, au crezut in El
Invataturile lui Iisus nu sunt o suma de prohibitii anoste, ci o suma de pilde si de sfaturi despre virtutile noastre: blandetea, dreptatea, saracia in duh (lipsa trufei intelectuale), mila. Iisus a facut un singur act de violenta, anume impotriva comertului in Templu. Dar mai presus de toate, de la Iisus avem modelul Sau, faptele Sale.

S-a inconjurat de femei, a trait in societatea lor, le-a invatat. Ele L-au urmat, au crezut in El, L-au urmat pe Golgota, la rastignire, chiar si atunci cand unii dintre ucenici fugeau ori se lepadau de El. Au fost primele martore ale Invierii.

Dar crestinismul, ca institutie bisericeasca, a preferat partea din Epistolele lui Pavel care se intoarce la traditia patriarhala: barbatul sa fie cap femeii, femeia sa se supuna barbatului, femeile sa nu ii invete pe barbati si sa nu predice in biserica. Nu partea in care se releva egalitatea dintre oameni, indiferent de sex, etnie, stare sociala, precum si reciprocitatea de cuplu in calea spre mantuire.

Mai intai, iubeste-te pe tine
Ceea ce m-a frapat insa intotdeauna este modul limitat in care sunt intelese porunca intaia si a doua ale crestinismului: „Iubeste-L pe Domnul Dumnezeul tau” si „Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti”. De obicei, exista o inclinatie traditionala sa asociem credinta cu suferinta si sa gandim ca, pe masura ce ne chinuim, devenim mai puri. Traditia teologica medievala a consacrat asceza drept comportament crestin si cautarea bucuriei lumesti si a placerii – drept pacat, uneori iremediabil. Pe aceasta cale, inclusiv (poate, mai ales) sexul a devenit un pacat grav in afara casatoriei si a scopurilor reproductive. Iubirea erotica (eros) si iubirea prieteneasca (filia) au devenit si au trecut drept sentimente necrestine. Crestina ramasese doar iubirea agape (fata de umanitatea abstracta). Nici macar maternitatea nu e tratata ca forma de iubire crestina. Daca citim atent, fara ochi rutinati, poruncile supreme lasate de Iisus, vedem ca iubirea fata de sine este o obligatie morala. Nu pot sa-mi iubesc, respect, accept aproapele fara sa ma iubesc, respect, inteleg pe mine insami, fiindca nu am ca pe cine sa il iubesc. Daca nu sunt in stare sa-mi iubesc aproapele, este putin probabil sa stiu sa Il iubesc, respect, ascult, urmez pe Dumnezeu. Experienta iubirii incepe cu iubirea de sine. Daca nu suntem in stare sa fim fericiti sau bucurosi, cum sa ii facem pe altii sa fie? Daca acceptam sa fim umiliti sau umilite, dispretuite, batute, sa traim intr-un cuplu chinuitor, care ne face sa ni se urasca cu zile si sa ne fie urat de noi insine, oare suntem mai crestine? Daca iubim in multe chipuri, nu vom intelege oare mai bine cum sa ne iubim semenii, umanitatea si pe Dumnezeu? De ce este dragostea, inclusiv cea erotica, cea care nu produce nimanui suferinta, o vina si un pacat? Sunt, toate, intrebari pe care le poate trezi o lectura proaspata a Evangheliilor.

Experienta iubirii incepe cu iubirea de sine. Daca nu putem sa fim fericiti ori bucurosi, cum sa ii facem pe altii sa fie?

Lipsa dragostei ne face amorali
Eu nu sunt foarte convinsa ca excesul de sex, ca acuplare, si vidul de dragoste nu sunt si altceva decat o reactie destrabalata, fizica si statistica, goala de suflet, intr-o lume secularizata. Poate ca sunt si o reactie la prea multele interpretari ale dragostei ca pacat. Nu stiu daca dragostea este un pacat. Stiu insa ca lipsa acesteia ne face amorali, daca nu cumva imorali, prin rautate, cinism si indiferenta. Cum am putea sa ne pretindem crestini daca postim, ne rugam si ne blamam mult, dar nu ne pasa cu adevarat nici de noi, nici de semeni?”

Mihaela Miroiu
Este prof. univ. dr. la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative Bucuresti.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Despre sacru si dragoste

  1. „Daca nu sunt in stare sa-mi iubesc aproapele, este putin probabil sa stiu sa Il iubesc, respect, ascult, urmez pe Dumnezeu. Experienta iubirii incepe cu iubirea de sine. Daca nu suntem in stare sa fim fericiti sau bucurosi, cum sa ii facem pe altii sa fie?” – aici este punctul de reper fundamental al vieţii noastre…

    Gânduri bune, Maria…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc, la fel si felicitari pentru textele din revista.Cred ca trebuie sa te gandesti la o carte in care sa-ti aduni proza(iarta-ma daca ai scos-o deja si nu am auzit).

    Apreciază

  3. LA MULŢI ANI, tot ce îţi doreşti, numai gânduri bune şi în această zi specială şi în toate celelalte!

    PS – vor apărea înainte de Paşte mai multe texte, într-o antologie… Mulţumesc, Maria!

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru urari, si felicitari pentru carte, e o mare realizare, alaturi de blogul tau minunat.La multi ani si Geaninei!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s