Îmbrăcaţi-i pe cei trişti…

Moto: Câştigul şi pierderea sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede, astfel nu te supăra dacă pierzi, mai degrabă bucură-te de timpul petrecut în cazino.(http://www.cazino-online.net/blog/)#mce_temp_url#

Cei trişti trec pe lângă tine cufundaţi în lumea lor de iluzii şi deziluzii imperceptibile celorlalţi, deşi le culeg din aceleaşi pieţe sordide, intersecţii aglomerate, magazine chitscoase, case vagon sau vile supraetajate cu lacrimile şi jindul unui trecător care abia dacă se poate oglindi în geamurile înalte ale locuinţei interzise. Cei trişti se preling pe lângă zidurile murdare de lacrimi sau pline de desene obscene şi caută un loc retras pe care să-şi scrie povestea în speranţa că îi va auzi cineva sau că împreună cu alţi oameni trişti se vor putea retrage în Ţara oamenilor trişti care pentru că seamănă atât de mult unii cu alţii, nu mai trezesc suspiciuni şi reflexul de a-ţi trage fermoarul la geantă sau gluga peste ochi.

Îmbrăcaţi-i pe cei trişti în privirile voastre dispreţuitoare, trufaşe şi luaţi-le locul pentru parcarea maşinii pe care nu şi-o pot permite, dar lăsaţi-le măcar un loc pe care să-şi parcheze tirurile pline cu vise si speranţe.

Îmbrăcaţi-i pe cei trişti în splendoarea unor sunete misterioase de spectacole cu circuit închis ori zornăit de monezi şi fâşâit de bancnote lunecând printre degete unsuroase ori adunându-se grămezi pe mese de joc la care se amestecă mirosul transpiraţiei de lux cu cel al sexului consumat în camere închiriate , cu fete închiriate, de oameni care nu-i mai platesc chirie nici măcar lui Dumnezeu.

Îmbrăcaţi-i pe cei trişti cu râsul vostru molipsitor ca un virus de ultimă generaţie, atunci când daţi mâna cu ei democratic  şi vă grăbiţi apoi spre camera de dezinsecţie de frică să nu vi se lipească de piele viciul tristeţii incurabile.

Îmbrăcaţi-i pe cei trişti cu cascadele artificiale ale unor promisiuni care se vor pierde în cădere liberă şi daţi vina pe capriciile vremii pentru fiecare barcă eşuată la gura unui rechin sau pentru fiecare piatră dislocată care le obturează spectacolul la care aţi omis să le rezervaţi locuri.

Îmbrăcați-i pe cei triști în flăcările jucăușe ale unui rug ce îi așteaptă ca potențiale victime, dar spuneți-le că nu e decât flacăra unei inofensive brichete ce însoțește o țigară inocentă și o băutură bună consumată în sala de așteptare, în aplauzele și nerăbdarea streapteuselor care își repetă emoționate numărul, înainte de a se auzi prin microfoanele uriașe ale sălii de așteptare numită Viață: Les jeux sont faits, rien ne va plus.

Din arhiva personala Din arhiva personala

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Alegorii ...politice și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Îmbrăcaţi-i pe cei trişti…

  1. Un pasaj de toată frumuseţea (dar întreg textul este foarte bun, îmi permit să spun):

    „Îmbrăcaţi-i pe cei trişti cu cascadele artificiale ale unor promisiuni care se vor pierde în cădere liberă şi daţi vina pe capriciile vremii pentru fiecare barcă eşuată la gura unui rechin sau pentru fiecare piatră dislocată care le obturează spectacolul la care aţi omis să le rezervaţi locuri”…

    Seară bună, Maria. Sper ca astfel de idei să le provoace multora coşmaruri. Mă uit la fotografie şi deja mă enervez…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc mult pentru opiniile tale care confirma ca faptele care m-au socat pe mine, te socheaza si pe tine si pe altii, sper.Ideea e ca avem toti momente cand, ceea ce se intampla in jur nu ne lasa reci si reactionam cum putem, in scris, in fapta, etc.O seara superba si tie si intregii familii.

    Apreciază

  3. daurel spune:

    Am vazut cazinourile doar in filme… Nu cred ca toti si-ar gasi acolo bucuria…; cu atat mai putin in vile…

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Nici eu nu le-am vazut .Dar tocmai asta spuneam ca „tristetea” nu tine cont de categoria sociala careia ii apartii sau de bogatiile pe care le ai.

    Apreciază

  5. gina incerta spune:

    Mereu lumea va fi impartita- o fi legea firii. Castigatori si perdanti, printi si cersetori, alb si negru. Si un gri imens intre.
    Cine mai are timp pentru a surade ? Pentru a darui?
    Da, mai sunt si generosi. Isi impart putinul. Bogatul trebuie sa-si ‘intinda’ mosia.
    Acum imi vine in minte Glossa.

    Am fost la Monte Carlo. In cazinou. N-am avut timp, nici sa ma bucur, nici sa ma intristez. De fapt, abia asteptam sa ies. Orasul este absolut magnific! O lume care seamana doar cu ea.

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Uneori legea firii este nedrepta.Cei de „dincolo” nu-si merita locul, el nu e castigat pe merit ci prin alte mijloace.Asceza trebuie sa fie dorita nu impusa de imprejurari, altfel nu mai are valoare purificatoare.
    In vara lui 2008 am petrecut 2 saptamani la Cannes cu o bursa Socrates despre interculturalitate (am postat fotografii pe blog si am vizitat printre altele, si Monte Carlo)http://maria-postu.blogspot.com/search/label/galerie

    Apreciază

  7. Luka D spune:

    Imi pare trist …

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Fiecare percepe tristetea altora prin prisma propriei tristeti…Din fericire (sau din pacate?)…nu ne putem inveli in propria fericire uitand de tristetea altora.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s