Mateiu Caragiale -un fiu pe măsura tatălui

24 martie 1885-17 ianuarie 1936

Nu pot spune lucruri noi despre acest mare scriitor, a carui valoare nu e dată de cantitatea de opere scrise ci de calitatea celor cătorva opeere publicate, dintre care Craii de Curtea-Veche nu mai are nevoie de comentarii.Paşadia, Pantazi şi Pirgu s-au fixat pe veci în memoria cititorilor şi  a criticii prin carisma şi atracţia malefică pe care o exercită asupra personajului narator, un substitut al autorului dar şi asupra cititorului, învăluiti în parfumul unor biografii aproape fantastice, care până la final nu-şi epuizează misterele.

Un alt personaj memorabil şi primul de acest fel din literatura română este Pena Corcoduşa, acum „batrana si vestejita, cu capul dezbrobodit si numai zdrente toata, cu un picior descult”, dar care a fost în tinereţe eroina unei poveşti de dragoste tragice, care, transpusă într-o versiune modernă, de un prozator  talentat, ar da naştere unei nuvele de succes, independente de subiectul romanului.

Remember este o nuvelă aparută in 1921 in care ni se relatează o întâmplare ciudată din 1907 care îşi execită neobosită forţa de seducţie asupra contemporanilor, de vreme ce Răzvan Mazilu pe care l-am admirat în rolul principal în dramatizarea romanului Portretul lui Dorian Gray, dupa Oscar Wilde, propune publicului un spectacol în care contribuţia lui e consistentă: realizează dramatizarea  nuvelei, semnează regia şi coregrafia spectacolului, este interpretul personajului Aubrey de Vere şi se dovedeşte şi un inspirat creator de costume.

Placheta de versuri Pajere a apărut postum, chiar în anul morţii poetului. Aproape toate poeziile apăruseră în timpul vieţii scriitorului ca şi mare parte a romanului Sub pecetea tainei.

Imagine din Remember cu Razvan Mazilu

„Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva şi undeva, precum sunt lucruri vieţuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă gândeam deunăzi seara când răvăşind printre hârtiile mele ca să văd ce se mai poate găsi de ars — hârtiile încurcă — am dat peste o scrisoare care mi-a deşteptat amintirea unei întâmplări ciudate, aşa de ciudată că, de n-ar fi decât şapte ani de când s-a petrecut, m-aş simţi cuprins de îndoială, aş crede că într-adevăr am visat numai, sau că am citit-o ori auzit-o demult.

Era în 1907. Fusesem greu bolnav în Bucureşti şi mă întorceam la Berlin acasă. Însănătoşirea mea se făcea cu anevoinţă, cerând îngrijiri mari. La plecare, doctorul m-a sfătuit să mă feresc până şi de cele mai uşoare zguduiri sufleteşti. Bietul doctor! Am dat din umeri, zâmbind şi i-am spus să fie pe pace.

După un surghiun de doi ani revedeam Berlinul. Am de Berlin mare slăbiciune; nici împrejurări foarte triste nu m-au împiedicat să-l revăd cu plăcere. L-am regăsit cum îl lăsasem: tot numai flori. Aşa frumos chiar ca în acel început de iunie nu-mi păruse totuşi niciodată…”

(fragment din nuvela Remember)

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Muzeul emotiilor mele și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Mateiu Caragiale -un fiu pe măsura tatălui

  1. Pingback: CEI TREI „T” «

  2. Andrei MITUCA spune:

    Trecute vieti de Domni, Doamne si Domnite… Neadormite suflete, neadormite amintiri… Istorie, ce-a fost?…

    Apreciază

  3. Andrei MITUCA spune:

    Trecute vieti de Domni, Doamne si Domnite… Neadormite Vieti…Neadormite si trecute Istorii??…

    Apreciază

  4. gina spune:

    Daca ar fi sa ne gandim la proverbe, li s-ar potrivi’ asa tata, asa fiu’.

    Atat de diferiti, atat de uriasi!

    Apreciază

  5. Maria Postu spune:

    Multumesc Gina, foarte potrivita completarea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s