Pasaje din carti de neuitat -Marile sperante de Charles Dickens

Exista cărți care se uită imediat după lectură și cărți care îți rămân in memorie nu neaparat prin intamplări, suspans, atmosfera fascinantă în care te lași prins și purtat în alte universuri din care greu mai revii înapoi, și de cele mai multe ori, cel care revine este un Altul, diferit de cel care a plecat în această călătorie prin lumea Cărții.Dar mai există și cărți din care păstrezi mai mult decât un personaj, mai mult decât emoția unor întâmplări, cărți a căror atmosferă unică nu mai poate fi reconstituită ca un parfum al cărui secret îl știe doar inventatorul lui.Despre unele fragmente din asemenea cărți care , în ciuda trecerii timpului, continuă să mă obsedeze și să mă cheme înapoi încercând să le aflu misterul, voi scrie aici, mai bine-zis, nu voi scrie nimic, le voi lăsa pe ele să vorbească, să se mărturisească singure eventualului cititor care le pune întrebări și care știe să citească răspunsurile pe care citatele alese de mine le conțin…


Fragmentul selectat astăzi face parte din romanul Marile sperante de Charles Dickens și mi-aș permite să-l intitulez:

Încercare eșuată de a opri Timpul...

„…Prin urmare am intrat și m-am pomenit într-o odaie destul de mare, luminată din belșug cu lumânări de spermanțet.Nu pătrundea nicio rază de lumină de afară.După mobile mi-am dat seama că era un budoar, deși nu mai văzusem mobile cu asemenea forme și nici nu-mi închipuiam la ce slujeau.Însă ceea ce mi-a sărit în ochi a fost o masă acoperită cu un brocart pe care trona o oglindă aurită;mi-am dat seama dintr-o dată că trebuia să fie o  măsuță de toaletă pentru doamne…Într-un fotoliu, cu un cot sprijinit pe masă și cu capul proptit în  mână, se afla cea mai ciudată doamnă pe care am vazut-o sau pe care o voi vedea vreodată.

Era îmbracată în materiale scumpe-atlas, dantelă și mătăsuri-toate de culoare albă.Și pantofii erau albi.Din creștet îi atârna un voal lung, alb, iar în cap avea flori de lămâiță, deși părul era cărunt.La gât îi strălucea un colier cu pietre prețioase;la fel și pe mâini, ba char mai avea unele bijuterii și pe masă.Alte rochii, nu atât de frumoase ca cea cu care era îmbrăcată și cufere pe jumătate umplute, erau răspândite prin toată camera.Nu terminase probabil îmbrăcatul pentru că n-avea decât un singur pantof, celălalt era așezat pe masă, lângă mâna ei -voalul era prins doar într-o parte, nu-și pusese ceasul cu lanț, iar în jurul oglinzii se îngrămădeau în dezordine niște horbotă de pieptar, niște podoabe, batista, mănușile, niște flori și o carte de rugăciuni.

Am văzut că mireasa, îmbrăcată ca de nunta, se ofilise ca și rochia, ca și buchetul și din toată strălucirea de demult nu mai rămăsese decât o licărire în ochii duși în fundul capului.Am văzut că rochia fusese croită pe măsura unei tinere în toată puterea; acum însă, pe trupul numai piele și os, rochia atârna fără formă…

-Cine e?, făcu doamna de la masă.”

MARILE SPERANTE de CHARLES DICKENS

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Citate de neuitat și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Pasaje din carti de neuitat -Marile sperante de Charles Dickens

  1. O idee extrem de interesantă, Maria… Pasaje din cărţi. Da, o idee foarte bună… O săptămână deosebită îţi doresc…

    Apreciază

  2. Pingback: LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (6) «

  3. Maria Postu spune:

    Multumesc frumos, Cristian. Ce ma surpinde e ca am indraznit atat de tarziu sa pun in practicaa ceasta idee, inepuizabila, de altfel, mai bine zis, sa o personalizez, ca fiecare dintre noi are pasaje si carti care il obsedeaza si pe care nu le poate uita. La fel si voua o saptamana de odihna si creatie cat mai fertile.

    Apreciază

  4. Incertitudini spune:

    Minunat pasaj, ales pentru o dimineata de Sarbatoare Pascala.

    Femeia- torcatoare/ Femeia -tesatoare, intr-o nunta , aflata, mereu, la inceput…ca-ntr-o poveste neterminata- ” o masă acoperită cu un brocart pe care trona o oglindă aurită..”

    Masa de nunta a eroinei – domnisoara Havisham- ramane nestransa toata viata.”Nu terminase probabil îmbrăcatul pentru că n-avea decât un singur pantof…”

    Prin ea vedem lumea!
    Femeia este legatoarea Universului.
    Este Devenirea.

    Apreciază

  5. daurel spune:

    Nu m-am gandit la aceasta idee a cartii: sa opresti timpul…Poate am fost prea tanar cand am cititt-o; probabil ma gandeam sa gasesc un binefacator sa-mi rezolve problemele …

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Este, draga Gina, una din imaginile care m-au impresionat foarte mult si de aceea mi-am inceput seria citatelor cu destinul domnisoarei Havishamîn preajma căreia se află tulburătoarea Estella, victimă a dorintei de răzbunare împotriva sexului tare, a protectoarei sale.. Cu atat mai surpinzator cu cat ii apartine unui barbat.Ne cunosc oare ei mai mult decat ne cunoastem noi insene?

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Toţi avem nevoie, visam la un binefacator, la un moment dat.Părerea mea este ca un binefacator nu este doar acela care te scoate dintr-o situatie materiala precara ci mai ales acela, care iti deschide ochii asupra ta, invatandu-te sa te pretuiesti, sa te descoperi, sa te valorifici mai tarziu, sa iti alegi un drum in viata in care sa-ti valorifici potentialul maxim.Mie mi-a lipsit acest maestru spiritual si de aceea am esuat intr-o cariera mediocra de profesor.

    Apreciază

  8. Incertitudini spune:

    Chiar te contrazic!!

    A fi profesor nu este niciodata ceva mediocru. Nici chiar cei care nu-si fac meseria nu pot fi intru totul mediocri- alegandu-si o astfel de meserie au sperat sa schimbe ceva. In bine.

    Apreciază

  9. Maria Postu spune:

    Imi cer sincer scuze, Gina, merit sa fiu certata, nu am vrut sa jignesc absolut pe nimeni, doar la mine ma refer.Profesia de cadru didactic este demna, nobila, grea si sunt profesoara de 25 de ani aproape. Voiam sa spun ca personal, nu m-am implinit suficient in acesta profesie, adica nu m-a solicitat cat as fi putut da.Bineinteles, m-as fi putut apuca de scris manuale, culegeri, de dat concursuri pe diverse posturi de conducere, dar, in societatea in care traim de mult timp, aceste posturi nu se dau, in cea mai mare parte, doar pe merite.ulegeri nu am vrut sa scriu deoarece am preferat sa ma exprim liber, nelimitata de programele scolare, in volumele mele de versuri.De aceea am ramas o rotita extrem de fragila si insignifianta in acest sistem.Nu toti care isi aleg aceasta meserie o fac din vocatie, am observat asta.Am incercat sa fiu, totusi, un profesor bun, sper ca peste ani sa-si aminteasca de mine fostii mei elevi.Imi pare rau ca am fost nedelicata, repet, pe mine acesta profesie nu ma reprezinta total.

    Apreciază

  10. Aceasta este cartea mea de capatii… Si acum pielea mi se furnica cind o readuc, nu fara greutate, peste mintea mea obosita peste masura… obosita peste masura…

    Apreciază

  11. Maria Postu spune:

    Ma bucur sa avem aceleasi gusturi literare, Andrei.Oboseala…toti avem, la un moment dat, dar hai sa mergem mai departe, sa ne propunem sa o inlaturam.E posibil, daca ai un tel…

    Apreciază

  12. Multumesc Maria pentru atentia cuvintelor pe care le asterni peste mine cu o masura oblojitoare… Multumesc!…

    Apreciază

  13. Maria Postu spune:

    Si eu iti multumesc foarte mult.Te rog sa trimiti materialele tale artistice pe adresa cititordeproza@googlemail.com, Simplu de tot, doar cu cateva cuvinte despre tine, alegand sectiunea la care se potrivesc.(exista o seciotiune „desene”),Precizezi asta in titlul mailului.O seara frumoasa si te rog sa te odihnesti rasfoind o carte frumoasa sau ascultand o muzica preferata sau discutand cu o persoana draga…Exista zeci de feluri de odihna….

    Apreciază

  14. Incertitudini spune:

    Maria,
    te inteleg. Scoala tot trece prin schimbari, care mai de care mai ‘ nastrusnica’…
    Totusi, am convingerea ca respectul se dobandeste prin ceea ce face fiecare.

    Ce imi reprosez eu ca educator este faptul ca n-am facut suficient in privinta educatiei . Cred ca scoala , in general, este deficitara la acest capitol.

    Poate ca viata ar fi altfel, daca am fi actionat toti, absolut toti dascalii, cu seriozitate, exigenta, pasiune. Din nefericire, putini profesori isi fac datoria . Si prea putin isi iubesc meseria.

    Asta am simtit.

    Apreciază

  15. Maria Postu spune:

    Din pacate, familia are un rol extrem de important, si prin prezenta si prin absenta, prin acei copii lasati de capul lor.este o mesertie dificila si responsabila, daca o faci cum trebuie, usoara, daca esti superficila si nu-ti pasa de copii.Eu sunt permanent nemultumita de mine, ii iubesc pe copii, le rasplatesc munca, oricat de putin ar fi, spre a-i stimula, le dau note bune, si pentru ca lucrez la un Colegiu national bilingv unde intr-adevar, vin copii de exceptie, dar la fel procedam si cand am lucrat la un Colegiu tehnic:le dau copiilor incredere in ei si ii invat sa aiba curaj sa comunice, sa se exprime, indiferent de situatie.Nu ma cramponez de notele mici, consider ca nu reprezinta o metoda stimulativa si de aceea nu dau note mici niciodata.

    Apreciază

  16. O sa incerc sa-mi odihnesc sufletul… Multumesc… Eu am trimis ceva adrese de site… Site-urile mele ,acolo in adresa pe care mi-ai mai dat-o… De acolo am primit un raspuns de un Oarecare domn POPE, care a spus ca va reveni sa discutam… Nu a mai revenit… iar eu am ramas singur in gara in care ploua continuuuu… Pope s-a aratat interesat sa ma ia din gara… Poate o sa vina… Poate nu… Am sa ma asez pe o banca sa-l astept…
    O zi frumoasa, sa ai Maria…

    Apreciază

  17. Maria Postu spune:

    Sunt convinsa ca iti va raspunde.Dumnealui este chiar fondatorul proiectului, un om extrem de serios si de exigent. Asteapta, deoarece revista este deschisa diverselor texte si propuneri pana pe 20 ale lunii, apoi se lucreaza la selectia lor.Mult succes.Si tie o zi frumoasa.

    Apreciază

  18. Pingback: Avionul prezidenţial polonez, prăbuşit in Rusia | Blogul lui Nea Costache

  19. Maria Postu spune:

    O tragedie care umbreste acesta primavara, pe plan personal si mandial. Dumnezeu sa-i odihneasca!

    Apreciază

  20. dsvcfdvf spune:

    bah desteptilor……aveti niste texte-n voi!!!

    Apreciază

  21. Maria Postu spune:

    Stii ceva?Nu mai trece pe aici, ramai cu desteptii tai!

    Apreciază

  22. Marius C. spune:

    „Pe biroul lui Robert Şerban, situat în zona pieţei Alba Iulia din Bucureşti, stă, printre alte volume în copertă roşie, cartea Marile Speranţe.”

    http://www.zf.ro/profesii/robert-serban-gral-medical-avem-nevoie-de-antreprenori-romani-pentru-a-deveni-o-tara-puternica-9430275

    Apreciază

  23. Maria Postu spune:

    Avem oare aceleasi gusturi literare?Ca de cele politice nu stiu ce sa zic…

    Apreciază

  24. Marius C. spune:

    @Maria Postu
    Nu stiu ce-ati dorit sa spuneti legat de politica…

    Apreciază

  25. Maria Postu spune:

    Imi cer scuze, a fost o confuzie.Bineinteles ca nu este nici o legatura intre Marile sperante si politica si apreciatul poet Robert Serban.Inteleg ca va referiti la poet.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s