Pasaje de neuitat din cartile lui E.Hemingway

Exista cărți care se uită imediat după lectură și cărți care îți rămân in memorie nu neaparat prin intamplări, suspans, atmosfera fascinantă în care te lași prins și purtat în alte universuri din care greu mai revii înapoi, și de cele mai multe ori, cel care revine este un Altul, diferit de cel care a plecat în această călătorie prin lumea Cărții.Dar mai există și cărți din care păstrezi mai mult decât un personaj, mai mult decât emoția unor întâmplări, cărți a căror atmosferă unică nu mai poate fi reconstituită ca un parfum al cărui secret îl știe doar inventatorul lui.Despre unele fragmente din asemenea cărți care , în ciuda trecerii timpului, continuă să mă obsedeze și să mă cheme înapoi încercând să le aflu misterul, voi scrie aici, mai bine-zis, nu voi scrie nimic, le voi lăsa pe ele să vorbească, să se mărturisească singure eventualului cititor care le pune întrebări și care știe să citească răspunsurile pe care citatele alese de mine le conțin…

Astăzi voi selecta un fragment din nuvela  Bătrânul şi marea publicată în 1952, care i-a adus lui Hemingway premiul Nobel pentru literatură în 1954, carte apreciată de Academia suedeză pentru „desăvârşita sa măiestrie în arta naraţiunii moderne”.Eroul povestirii este Santiago,un batrân pescar dintr-un sat din apropierea Havanei.Timp de optzeci si patru de zile el nu reuşise să prindă nici un peşte.Manolin, băiatul care îi ţinea tovărăşie,îl părăsise pe bătrân după patruzeci de zile, la dorinţa părinţilor săi care gândeau că pescarul e un om ocolit de noroc. Santiago pleacă din nou la pescuit , în a opzecişi cincea zi.El vâsleşte multe ore în larg, întâlnind numai peşti zburători, rândunele de mare şi albatroşi, dar cu toate acestea, nu-şi pierde speranţa:”Undeva trebuie să fie şi peştele meu ăl mare”.Cu adevărat, în a optzeci şi cincea zi, un peşte uriaş se agaţă de cârlig şi începe să tragă barca după el, spre răsărit.Înfruntarea lor pe mare durează două zile şi două nopţi, bătrânul gândindu-se intens în acest timp la Manolin şi la cât de valoroasă ar fi fost prezenţa acestuia alături de el în aceste zile dificile.Lupta dintre om şi peşte devine în esenţă lupta pentru supravieţuire.Aş intitula acest fragment chiar cu un citat din carte:

Un om poate fi nimicit, dar nu înfrânt…

Ernest Hemingway – un autor a carui opera are un caracter autobiografic, fiind dominată de conflicte emoţionale puternice.

„Când însă îşi puse în joc toată forţa, trăgând din răsputeri, şi păru că merge bine, peştele se apropie o bucată, dar se ăntoarse iar şi se îndepărtă înotând.

-Măi peşte – glăsui bătrânul -tu tot ai să mori.Vrei să mă ucizi şi pe mine?!”Aşa n-am făcut nimic” – se gândi bătrânul…

La ocolul următor, bătrânul fu cât pe ce să-l răpună.Dar peştele se întoarse iarăşi şi se îndepărtă înotând agale.

„Mă omori, măi peşte” – zise în gând bătrânul.dar e dreptul tău. De când sunt, n-am văzut ceva mai mare, mai frumos, mai potolit sau mai de soi decât tine, măi frate!Hai şi omoară-mă, măi frate! Hai şi omoară-mă!Care pe care, nu-mi pasă!”

Prima ecranizare a romanului a avut loc in 1958 The Old Man and the Sea cu Spencer Tracy in rolul principal,,film care da o replica pe masura nuvelei deoarece filmul a obtinut un Oscar pentru cea mai buna coloana sonora fiind nominalizat si pentru cel mai bun actor si cea mai buna imagine, castigand numeroase alte premii si distinctii.

Mariel Hemingway, nepoata marelui scriitor, si-a propus sa ecranizeze romanul A moveable feast spunand ca :””E fascinant să citesc ce i s-a întâmplat bunicului meu când era tânăr, înainte de a deveni unul dintre marii scriitori ai secolului XX”

Cartea vizata, Sarbatoarea continua, a fost publicată în 1964, la trei ani de la decesul autorului si  este una dintre operele cele mai cunoscute ale lui Hemingway, care are ca personaje secundare alţi  autori cunoscuţi –  F. Scott Fitzgerald, Gertrude Stein, Ezra Pound şi Alice B. Toklas.

O  alta carte ecranizata este Adio arme (1929) care prezinta povestea locotenentului Henry, concentrat pe frontul italian in timpul Primului Razboi Mondial, si a pasiunii lui pentru Catherine Barkley, o sora medicala englezoaica.Iata ce spunea chiar autorul despre cartea sa:

„Scriitorul adevarat este un om singur. Si, pe masura ce creste in ochii celorlalti, se cufunda tot mai mult in singuratate. Iar daca este suficient de bun, in fiecare zi e nevoit sa se confrunte cu eternitatea sau cu absenta ei. Pentru un scriitor adevarat, fiecare carte este un nou inceput, o noua incercare de a atinge ceva care ramine mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe cai ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde altii au dat gres. Dar sa scrii literatura nu inseamna doar sa spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus – tocmai pentru ca au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astazi, sintem nevoiti sa mergem mai departe decit am fi crezut vreodata ca putem ajunge, sa iesim in larg, pina cind raminem cu totul singuri, lipsiti de orice sprijin.” (Ernest Hemingway)

Prima ecranizare a cartii are loc in 1943 avandu-i in rolurile principale pe Garry  (locotenent Frederick Henry )
Helen Haye-(Catherine Barkley)
Adolphe Menjou (maiorul Rinaldi )
Mary Philips(Helen Ferguson)
mary Forbes (Miss Van Campen)

Gary Cooper, de altfel a mai fost protagonistul altui film inspirat din opera lui Hemingway, Pentru cine bat clopotele, (1940), roman considerat de unii critici cel mai complet roman al autorului care  vorbeste despre razboiul civil din Spania,  despre conflicte, moarte, dragoste, ideologie, camaraderie si conflicte interioare.Iata cum il definea un alt mare scriitor american pe Hemingway:
„Hemingway nu s-a ascuns niciodata intr-un turn de fildes. Stia prea bine ca substanta operei unui artist este artistul insusi, viata si trairile lui, si a reusit ceea ce putini scriitori din epoca lui sau dintotdeauna au izbutit sa faca: sa devina, ca om si in vazul lumii in mijlocul careia traia, imaginea vie a semnificatiei celei mai autentice si mai profunde a operei sale, iar acest lucru a continuat sa-l faca neabatut si cu cea mai deplina onestitate pina in momentul mortii.”
(Tennessee Williams)
In rolurile principale, Ingrid Bergman, Gary Cooper, Akim Tamiroff.
Ingrid Bergman denumita „papusa suedeza”  spunea despre sine:”O parte din mine este boema. Cealalta parte, dimpotriva,” lucru pe care, la un moment dat, si eu mi si vi  l-am marturisit despre mine.Tu ai curajul sa afirmi ca nu l-ai spus niciodata?

Anunțuri

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Citate de neuitat și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Pasaje de neuitat din cartile lui E.Hemingway

  1. Minunat! Minunat!

    „Lupta dintre om şi peşte devine în esenţă lupta pentru supravieţuire.Aş intitula acest fragment chiar cu un citat din carte:

    Un om poate fi nimicit, dar nu înfrânt…”

    Esenta existentei , a luptei fiecaruia dintre noi cu marea, mereu necunoscuta si fascinanta Viata!

    Si filmul, si Ingrid Bergman!!!

    Iti m ultumesc pentru un frumos rasarit de soare!

    Apreciază

  2. Maria Postu zice:

    M-am trezit de dimineata devreme, ca sa ma inalnesc cu unii din cei mai buni prieteni ai mei care nu ma tradeaza niciodata:autorii mei preferati , cartile lor si personajele lor nemuritoare care ma obsedeaza la fel de mult ca oamenii din trecutul sau din prezentul meu.Iti multumesc pentru ca ai acceptat sa te intalnesti si sa te bucuri de musafirii mei, „cine se aseamana se aduna”. Voi incerca azi, in gradina sa-mi colorez cu putin albastru terenul, in speranta ca voi aduce marea mai aproape, macar asa.Bucuria ca am adus o briza placuta in sufletul tau imi va insenina si mie ziua.Nu simti deja adierea marii?De cand se face cald zi de zi imi zboara gandurile la momentul in care ma apropii de tarm, simt valurile scaldandu-mi picioarele, aud zbaterea lor si dorinta de sparge tarmul cat mai departe, simt miros de alge si zilele mele curg greu pana la cel mai placut moment al anului, concedioul meu petrecut la mare, unde dealtfel, dat fiind pasiunea mea pentru Ea, merg si in septembrie, sa o simt mai a mea, mai aproape de mine.Atractia pentru marea lui Hemingway are deci inca o explicatie.Pe curand!

    Apreciază

  3. daurel zice:

    Nu stiu daca toti scriitori preferau singuratatea…Nichita Stanescu se pare ca nu…

    Apreciază

  4. Maria Postu zice:

    Pentru a scrie proza ai nevoie de singuratate dar dupa ce vei fi trait, intens.Hemingway a avut o viata extrem de tumultuoasa, a iubit, n-a uitat, a transpus in literatura transfigurat,desigur, experientele sale, a fost vanator, pescar, a trait la limita diverse senzatii, dovada cartile sale atat de actuale si de iubite.

    Apreciază

  5. O alegere excepţională. O carte excepţională. Nici nu pot, nici nu are rost să spun mai multe… Cartea – şi acest pasaj – vorbesc de la sine. Mă întreb dacă generaţiile tinere mai au răbdarea să citească aşa ceva…

    Apreciază

  6. Foarte frumoasa ghirlanda… maiastra impletire… Sentimentala tusa…

    Apreciază

  7. Maria Postu zice:

    MULTUUUUMESC…Ma simt coplesita.chiar nu am facut nimic special, ba dimpotriva, ma jenez sa profit in felul acesta de faima cuiva…Pur si simplu am fost pe aceeasi lugime de unda cu acest autor si de aceea am scris ceva despre el.Daca si tu esti pe aceeasi lungime de unda cu el, e nemaipomenit.Generatiile tinere…elevii mei de la Cosbuc, da, ei mai citesc, vezi urmatorul post al meu: https://mariapostu.wordpress.com/2010/01/29/intalnirie-cu-lectura-la-cnb-george-cosbuc/ si pe acesta: http://catalinsturza.ro/?p=1508
    Sunt mandra sa fiu profesoara de lb. romana la un liceu de elita al Capitalei cum este Colegiul National Bilingv „George Cosbuc” unde avem elevi care inca mai citesc.Dar si pana sa ajung aici, la celalat Colegiu Tehnic unde am lucrat 12 ani, pot sa spun ca am facut tot ce pot spre a-i incuraja pe elevi sa citeasca si uneori chiar am reusit.

    Apreciază

  8. Maria Postu zice:

    Eu nu sunt atat de multumita de mine…Cu un pic mai mult timp, putea iesi ceva mai frumos, mai complex…Oricum, multumesc pentru aprecierea generoasa.

    Apreciază

  9. Nu te mai gindi… Creatia in sine, arde…Stiu… Este perfect si suficient, efortul si rezultatul… Pe cuvint… Nu am exagerat cu nimic… Doar am simtit… Seara asta, sa-ti fie cununa si ceai de tei…
    Cu respect,
    Andrei D.MITUCA

    Apreciază

  10. Maria, sa nu te superi daca pe la mine vei gasi o chemare!!

    Apreciază

  11. Maria Postu zice:

    Multumesc, Gina, e de suparare?Dimpotriva…asa am vazut…

    Apreciază

  12. Maria Postu zice:

    Chiar ma bucur sincer, Andrei, ca spui asta.Si mi-a placut sa incerc sa creez ceva nou din lucruri , informatii si imagini stiute de toti.Sa le pun amprenta mea.Daca am reusit, e o bucurie.Am incredere in ceea ce simti tu cu inima si mintea.

    Apreciază

  13. Atingi cu multa, multa delicatete comunicarile… Si asta, astazi este un lucru rar…

    Apreciază

  14. Maria Postu zice:

    Si faptul ca observi acest lucru este ceva rar si demn de semnalat.Multumesc si o zi insorita.

    Apreciază

  15. Pingback: Ajutoarele Micii Sirene | Maria Postu – WordPress Page

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s