De ce refuza scriitorii sa mai traiasca?

Aflu de pe paginile unei agentii de presa despre moartea unui tanar scriitor,GEORGE VASILIEVICI  scriitorul-constantean-george-vasilievici-s-a-sinucis-5868233, gest care e de natura, pe langa alte tragedii ale acestor zile, sa ma tulbure si sa ma intristeze.

Scriitorul, s-a născut la 3 iunie 1978, la Constanţa, si a publicat  şase cărţi din 2001 până în prezent, cinci de poezie şi una de proză. Astfel, Vasilievici a publicat volumele de poezie „Gabi78” (editura Vinea, 2001), „Featuring” (editura Vinea, 2004), „Cerneală” (editura Pontica, 2004), „O cameră cu două camere” (editura Tomis, 2006), „W.C-rul” (editura Vinea, 2007). Romanul „YoYo’ a fost publicat integral numai pe internet. El mai scrisese romanul „Viseptol”, dar pe care nu apucase să publice decat cateva fragmente in revista Faleze de piatra, numarul 4.Un roman interesant, un scriitor care promitea mult.

Nu se poate vorbi de ratare la un scriitor care la varsta aceasta deja publicase sase carti bine primite de critica literara.Si atunci?”Nu merita sa te sinucizi pentru ca totdeauna o faci prea tarziu”, spunea Cioran. Iata ca  tanarul scriitor s-a grabit….Mult prea mult.Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l ierte!

Iata un poem de pe blogul sau:

Moartea ca o pasare călătoare

Inevitabil, pasărea călătoare
se va opri şi în mine.
Zboară neîntrerupt şi uneori
o surprind cum se opreşte să
îşi ia masa ba într-unul ba în altul
acolo unde se mai găsesc insule
de viaţă de ciugulit. Majoritatea nu
trăiesc tot din ei. Nu ard până la ultima
picătură combustibilul nerafinabil
ci pur şi simplu rafinat. Nu pârjolesc
prin contraziceri şi dezechilibre ceea
ce îi deosebeşte de ceilalţi.
Cu astfel de resturi se hrăneşte pasărea
călătoare. Cu viaţă moartă. Degeaba
mă miroase din înaltul transparent
precum penele sale.
În mine nu o aşteaptă festinul.
În mine nu rămân posibile
clipele fericite sau adânc triste.
În mine nu sunt decât răspunsuri
moarte la întrebările rămase vii
ce nu se termină cu nici un semn
de întrebare.

Nu vreau sa „profit” de aceasta tragedie spre a-mi spori vizibilitatea de aceea am inchis comentariile aici.Va multumesc!

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în intrebari esentiale și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De ce refuza scriitorii sa mai traiasca?

  1. Pingback: NEAM DE PIATRĂ «

Comentariile sunt închise.