Memorii din zid – Poeme

CONFUZII

Confuzia cadea întotdeauna ca lama unui cutit

peste indiferenta ta pe care ei o luau drept blazare,

peste insomnia ta molipsitoare, peste drumul tau

spre casa Restauratorului pe care ei îl luau drept

o tentativa nereusita de evadare, disperarea din ochii

tai era dispret, încercarea de le vorbi se lovea

de tacerea lor, surâsul tau resemnat era un semn

de mândrie, bocancii cu care îti tropaiau dimineata

în usa erau semne de salut, saliva cu care îti împroscau

geamurile masinii, cuvintele obscene pe care ti le spuneau

la telefon erau dovezi de dragoste, otrava pe care ti-o

serveau în cafea era un act de generozitate,

muzicile cu care îti spargeau timpanele erau un imn

de slava dedicat tie,

înlantuiti tot mai mult într-o jungla de confuzii

calaul devorându-si victima, victima iubindu-si

calaul, va apropiati tot mai repede de

inevitabila cascada…


ULTIMUL STRAT

Timpul se lovea de tine, provocându-te, se retragea apoi

învins, neputând sa-ti stirbeasca trufia de mai fi

acolo unde cad toate zidurile devenite inutile ca si granita

dintre bine si rau, dintre pacat si iertare, de aici evadarea

este imposibila, spun temnicerii adaugând înca un strat

de vopsea si înca unul peste chipul Madonei cautat cu

disperare de Restaurator.

Lovendal-Moartea lui Socrate

SOSIREA RESTAURATORULUI

Crezând ca mi-ai dibuit ascunzisul, călcâiul lui Ahile,

te apropii de mine alunecând pe axa gândului meu

încât simt cum fosnesc de emotie secundele în asteptarea ta

( venirea Ta de mult prezisa vindeca clepsidrele sparte,

transforma un muzeu ars într-o scoala de pictura venetiana)

esti atât de aproape încât îti pot pune un diagnostic expeditiei tale,

pot ghici ce cauti sau daca nu esti aici dintr-o întâmplare,

Restauratorule, chiar daca îti ascunzi chipul sub o multime de masti,

stiu ca tu esti acela de care ma temeam, dorindu-l si chemându-l,

crede ca tu ai ales drumul spre mine, crede ca te poti abate oricând

de la acest drum, crede ca te mai poti întoarce sa ma eviti, crede

ca tu ma vei îmblânzi pe mine,crede asta în timp ce cuvintele mele

te vor dezbraca încetul cu încetul ca pentru o noapte de dragoste

lunga cât eternitatea, pâna când voi afla cum si cu ce arme transformi

poemele în deserturi si cuvintele în gradini.


About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Memorii din zid – Poeme

  1. Nea Costache spune:

    Minunatele dv. poezii imi vor lipsi!

    Pentru ca in curand voi deveni taran, am trecut pe la dv. sa va urez multa sanatate si inspiratie!
    http://www.neacostache.com/2010/04/12/ma-fac-taran/
    O zi frumoasa!

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc, a deveni taran este de fapt o innobilare in sensul pastrarii purittatii si bunului-simt pe care civilizatia ni le-acam alterat.Sper sa nu va desparititi de lumea virtuala si sa reveniti aici cu noi subiecte si idei generate de experienta in lumea satului care, totusi, mai are o doza de puritate si omenie, mia mare decat a orasului.

    Apreciază

  3. Un deliciu literar… Mulţumesc, Maria…

    Apreciază

  4. „Ultimul strat” este plin de substrat!

    Mi-au plăcut poemele.

    O seară frumoasă!

    Apreciază

  5. Poate voi desena vreodata pe muchia trairilor tale… Imi place cum scrii, cum definesti, cum atingi, cum respiri, cum iti bei licoarea rosie a vietii tale nobile…
    Imi place cum durezi in cuvinte vii.. efemere dorinti…
    Cu privirea aplecata..
    Andrei D.MITUCA

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Multumesc foarte mult.Placerea artistica e reciproca.O seara minunata.

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Ottilia, multumesc, sunt poeme mai vechi dar le-am readus la viata, si mai ales, faptul ca ele plac, e semnul vietii lor.O seara frumoasa!

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Desigur, desenele tale vor da o alta dimensiune poemelor mele.Astept aceste desene si multumesc anticipat.Toti ne transpunem in cuvinte, linii, culoare, sunete, trairile sperand ca aceia care le vad, intamplator sau nu, sa se regasesca macar partial in ele.Multumesc pentru aprecieri.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s