Mizerabilii de Victor Hugo sau Suferinta care purifică

Exista cărți care se uită imediat după lectură și cărți care îți rămân in memorie nu neaparat prin intamplări, suspans, atmosfera fascinantă în care te lași prins și purtat în alte universuri din care greu mai revii înapoi, și de cele mai multe ori, cel care revine este un Altul, diferit de cel care a plecat în această călătorie prin lumea Cărții.Dar mai există și cărți din care păstrezi mai mult decât un personaj, mai mult decât emoția unor întâmplări, cărți a căror atmosferă unică nu mai poate fi reconstituită ca un parfum al cărui secret îl știe doar inventatorul lui.Despre unele fragmente din asemenea cărți care , în ciuda trecerii timpului, continuă să mă obsedeze și să mă cheme înapoi încercând să le aflu misterul, voi scrie aici, mai bine-zis, nu voi scrie nimic, le voi lăsa pe ele să vorbească, să se mărturisească singure eventualului cititor care le pune întrebări și care știe să citească răspunsurile pe care citatele alese de mine le conțin…

Cartea cea mai cunoscută a lui Victor Hugo , a fost elaborată dificil, cu perioade de abandon şi a văzut lumina tiparului abia în 1862.Cele zece volume publicate între 3 aprilie şi 30 iunie vor apărea în Franţa pe cînd autorul se afla la Guernesey, în exil.Fără a fi lipsit de defecte, Mizerabilii este un roman impresionant care justifică toate epitetele care i s-au atribuit:roman de aventuri,roman-frescă, melodramă, roman didactic, roman pamflet, saga unui roman mitic, etc.

Jean Valjean, protagonistul romanului, fost ocnas, graţie generozităţii episcopului Myriel care nu-l acuză de furt ci, dimpotrivă, îl apără în faţa poliţiştilor, se va schimba radical încercînd să le ofere celor mai deznadăjduiţi decît el, motive sprea a crede în viaţă şi în dreptate. Dintre personajele feminine ale romanului, pe mine m-a impresionat în mod deosebit personajul Fantine, care fiind sedusă de un student, dă naştere unei fetiţe, Cosette.

„Femeile din categoria Fantinei sunt lasate cu totul de legile noastre la discretia politiei.Aceasta face ce vrea, le pedepseste cum vrea, si confisca, dupa bunul ei plac, cele doua lucruri  pe care ele le numesc:meserie si libertate.Javert era impasibil.Chipul lui serios nu trada emotie.Era totusi grav si profund preocupat.Se afla intr-unul din momentele cand isi exercita puterea discretionara; fara control, dar cu toata grija unei constiinte severe.Simtea in clipa aceasta ca scaunul sau de agent de politie era un tribunal.Judeca.Judeca si condamna.Chema toate ideile pe care putea sa le aiba in minte, in jurul faptei mari pe care o savarsea. Cu cat examina mai mult fapta femeii, cu atat se simtea mai revoltat.Era vadit ca el vazuse ca se comisese o crima.vazuse acolo, in strada, societatea, insultata si atacata de o fiinta in afara de lege.O prostituata atentase la un burghez.El, javert, vazuse aceasta.Scria in tacere.

Dupa ce termina, iscali, indoi hartia si spuse sergentului de post, incredintandu-i-o:

-Ia trei oameni si du-o pe femeia aceasta la inchisoare.Apoi intorcandu-se spre Fantine:

-Esti condamnata la sase luni!

Nenorocita tresari:

-Sase luni? Sase luni la inchisoare?striga ea.sase luni am sa castig cate treizeci si cinci de centime pe zi?Dar ce o sa ajunga Cosette, fiica mea?dar eu datorez peste 100 de franci luiThenardier.Domnule Inspector, stiti dumneavoastra asta?”

Nu, domnul Inspector, nu stie asta sau refuza sa nu stie.Se incapataneaza sa nu stie. Ceea ce e mai trist e ca asemenea cazuri mai exista. E plina lumea de Javerti si Fantine impinse la oa semenea meserie de saracie.cand se va termina acest carusel al absurdului ?

Prima ecranizare a romanului a avut loc in 1958 in regia lui Jean Paul Le Chanois, avandu-l pe Jean Gabin in rolul lui Jean valjean cu o interpretare neegalata de distributiile ulterioare in acest rol a altor actori.

O alta ecranizare celebra este aceea din 1998, a carui  regie îi aparţine lui Bille August iar din distribuţie fac parte Liam Neeson, Geoffrey Rush.

Filmul reprezintă o ecranizare extrem de fidela a binecunoscutului roman . Este o transpunere cinematografică fidelă a poveştii despre onoare, dragoste si obsesie, care se desfasoara in Franta, pe fundalul dramatic al secolului XIX-lea. Jean Valjean, este condamnat la ani grei de ocna pentru furtul unei bucati de paine si, cand reuseste sa evadeze, e nevoit sa se ascunda de necrutatorul inspector Javert. Totusi, in ciuda suferintelor indurate pe nedrept, Valjean nu se lasa coplesit de ura si are taria de a deveni un om cu adevarat bun.

În 2001 s-a realizat o versiune pentru televiziune, un film serial deci avîndu-l pe Gerard Depardieu in rolul lui Jean Valjean şi pe John Malkovitch, poliţistul Javert, căruia îi dă o nuanţă tragică, comform scenariului creat de Didier Decoin, deosebindu-se mult de alte interpretări ale acestui personaj.

• Gavroche, un alt personaj memorabil al romanului care  a devenit unul din miturile copilului-erou.
• Alaturi de Cosette, el devenit eroul unor carti pentru copii care reuseau sa emotioneze si sa indemne la lectura intregii carti pe micii cititori, in frumoasele vremuri cand jocurile video sau alte tentatii periculoase on-line nu le distrageau acestora atentia de la adevaratele valori.
• Cosette, fiica Fantinei, aflata in ingrijirea nemiloasei familii Thenardier, este tratata ca o servitoare, in ciuda banilor trimisi cu mari eforturi de catre mama ei, Fantine.

•