Asemănare – un poem rătăcit

Din întâmplare,  în căutarea altor documente mai vechi din computerul meu abandonat in favoarea laptopului, concurență neloială, veți zice, și vă voi da dreptate, am dat peste manuscrisul volumului Abonament viață-moarte publicat în 2004 la editura Vinea, și răsfoindu-l, la final mi-a atras atenția acest poem pe care , tot modificând variantele volumului în dorința de a o găsi pe cea mai bună, renunțasem la el, pentru că probabil nu era în ton cu restul volumului.Dar este în ton cu starea mea de acum și de aceea l-am așezat aici.

Ajungeau până la mine adevăruri trunchiate,

Zvonuri incerte,sunete înăbuşite în pâsla fricii


Uneori


Rămânea urma prezenţei tale undeva foarte aproape de mine,


Clanţa uşii umedă de palmele tale,
Perdeaua fluturând a ferestrei prin care trecuseşi
Umbra ta pe zid întârziind să te urmeze
Apa tulburată în paharul din care ai băut
Chiar respiraţia ta alături de mine
Când mă trezeai în miez de noapte


Se spărgea câte un bibelou din vitrină
În urma trecerii tale prin oglinzile pe care le aşezam
Naive capcane în care speram să cazi într-o noapte
Am risipit atâtea insomnii să-ţi capturez esenţa într-o sticlă


Atâtea metafore încât am infectat memoria computerului meu
ce-mi ţine loc de psihiatru, duhovnic şi coleg de celulă
poate am trecut de mii de ori pe lângă tine şi nu te-am recunoscut


mă-ntreb dacă şi tu comiţi acelaşi gând impudic încercând
să-ţi imaginezi o femeie aplecată deasupra tastaturii ca asupra
unui glob pământesc din care  inca n-a ţâşnit viaţa.


About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Asemănare – un poem rătăcit

  1. Un poem plin de sensibilitate.
    Finalul este extraordinar!

    Numai bine,

    Ottilia

    Apreciază

  2. Multumesc, Maria…

    Apreciază

  3. Maria Postu spune:

    Un poem, dupa cum spuneam, mai cehi, uitat, pierdut, redescoperit…Multumesc foarte mult.Ganduri bune si o seara placuta,
    Maria

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Eu multumesc pentru lectura.

    Apreciază

  5. Valeriu spune:

    Îţi aminteşti ? Construcţiile nenaturale măresc emoţia doar în intimitate ( mă întreb dacă şi tu comiţi acelaşi gând… în loc de mă întreb dacă şi tu ai avut acelaşi gînd…); metaforele care explică aceeaşi stare dau un aer de incertitudine, de neîncredere, de neîmplinire…Cred că atunci când ai renunţat la acest poem ai avut temei şi că acum treci, ca toţi profesorii, printr-o stare de incertitudine, de haos, de neîntrupare…

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru comentariu, Valeriu…Intr-o alta Realitate, te-as fi aprobat intru-totul…Daca as fi fost atat de exigenta cu mine, as fi ramas aceeasi ca in urma cu multi ani, in primii ani de liceu…Privind in jur, constat cum multi din cei aflati in prim-plan literar, nu manifesta pic de exigenta cu „operele’ llor.In ceea ce ma priveste, indraznesc sa cred ca prin greseli, evoluezi…

    Apreciază

  7. sonia rauss spune:

    Cate suflete au aceeasi ingemanare de ganduri… !
    Oare cate dintre ele isi gasesc calea?
    Multumesc pentru ca m-ai adus aici… E aceeasi senzatie, de preaplin, pe care te simti obligat sa il darui…

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Se pare ca exista aceasta ingemanare dar e greu sa o recunosti.Bucuria de a fi citita e de partea mea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s