Din întâmplare, în căutarea altor documente mai vechi din computerul meu abandonat in favoarea laptopului, concurență neloială, veți zice, și vă voi da dreptate, am dat peste manuscrisul volumului Abonament viață-moarte publicat în 2004 la editura Vinea, și răsfoindu-l, la final mi-a atras atenția acest poem pe care , tot modificând variantele volumului în dorința de a o găsi pe cea mai bună, renunțasem la el, pentru că probabil nu era în ton cu restul volumului.Dar este în ton cu starea mea de acum și de aceea l-am așezat aici.
Ajungeau până la mine adevăruri trunchiate,
Zvonuri incerte,sunete înăbuşite în pâsla fricii
Uneori
Rămânea urma prezenţei tale undeva foarte aproape de mine,
Clanţa uşii umedă de palmele tale,
Perdeaua fluturând a ferestrei prin care trecuseşi
Umbra ta pe zid întârziind să te urmeze
Apa tulburată în paharul din care ai băut
Chiar respiraţia ta alături de mine
Când mă trezeai în miez de noapte
Se spărgea câte un bibelou din vitrină
În urma trecerii tale prin oglinzile pe care le aşezam
Naive capcane în care speram să cazi într-o noapte
Am risipit atâtea insomnii să-ţi capturez esenţa într-o sticlă
Atâtea metafore încât am infectat memoria computerului meu
ce-mi ţine loc de psihiatru, duhovnic şi coleg de celulă
poate am trecut de mii de ori pe lângă tine şi nu te-am recunoscut
mă-ntreb dacă şi tu comiţi acelaşi gând impudic încercând
să-ţi imaginezi o femeie aplecată deasupra tastaturii ca asupra
unui glob pământesc din care inca n-a ţâşnit viaţa.
Un poem plin de sensibilitate.
Finalul este extraordinar!
Numai bine,
Ottilia
ApreciazăApreciază
Multumesc, Maria…
ApreciazăApreciază
Un poem, dupa cum spuneam, mai cehi, uitat, pierdut, redescoperit…Multumesc foarte mult.Ganduri bune si o seara placuta,
Maria
ApreciazăApreciază
Eu multumesc pentru lectura.
ApreciazăApreciază
Îţi aminteşti ? Construcţiile nenaturale măresc emoţia doar în intimitate ( mă întreb dacă şi tu comiţi acelaşi gând… în loc de mă întreb dacă şi tu ai avut acelaşi gînd…); metaforele care explică aceeaşi stare dau un aer de incertitudine, de neîncredere, de neîmplinire…Cred că atunci când ai renunţat la acest poem ai avut temei şi că acum treci, ca toţi profesorii, printr-o stare de incertitudine, de haos, de neîntrupare…
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru comentariu, Valeriu…Intr-o alta Realitate, te-as fi aprobat intru-totul…Daca as fi fost atat de exigenta cu mine, as fi ramas aceeasi ca in urma cu multi ani, in primii ani de liceu…Privind in jur, constat cum multi din cei aflati in prim-plan literar, nu manifesta pic de exigenta cu „operele’ llor.In ceea ce ma priveste, indraznesc sa cred ca prin greseli, evoluezi…
ApreciazăApreciază
Cate suflete au aceeasi ingemanare de ganduri… !
Oare cate dintre ele isi gasesc calea?
Multumesc pentru ca m-ai adus aici… E aceeasi senzatie, de preaplin, pe care te simti obligat sa il darui…
ApreciazăApreciază
Se pare ca exista aceasta ingemanare dar e greu sa o recunosti.Bucuria de a fi citita e de partea mea.
ApreciazăApreciază