Asemănare – un poem rătăcit

Din întâmplare,  în căutarea altor documente mai vechi din computerul meu abandonat in favoarea laptopului, concurență neloială, veți zice, și vă voi da dreptate, am dat peste manuscrisul volumului Abonament viață-moarte publicat în 2004 la editura Vinea, și răsfoindu-l, la final mi-a atras atenția acest poem pe care , tot modificând variantele volumului în dorința de a o găsi pe cea mai bună, renunțasem la el, pentru că probabil nu era în ton cu restul volumului.Dar este în ton cu starea mea de acum și de aceea l-am așezat aici.

Ajungeau până la mine adevăruri trunchiate,

Zvonuri incerte,sunete înăbuşite în pâsla fricii

Uneori

Rămânea urma prezenţei tale undeva foarte aproape de mine,

Clanţa uşii umedă de palmele tale,
Perdeaua fluturând a ferestrei prin care trecuseşi
Umbra ta pe zid întârziind să te urmeze
Apa tulburată în paharul din care ai băut
Chiar respiraţia ta alături de mine
Când mă trezeai în miez de noapte

Se spărgea câte un bibelou din vitrină
În urma trecerii tale prin oglinzile pe care le aşezam
Naive capcane în care speram să cazi într-o noapte
Am risipit atâtea insomnii să-ţi capturez esenţa într-o sticlă

Atâtea metafore încât am infectat memoria computerului meu
ce-mi ţine loc de psihiatru, duhovnic şi coleg de celulă
poate am trecut de mii de ori pe lângă tine şi nu te-am recunoscut

mă-ntreb dacă şi tu comiţi acelaşi gând impudic încercând
să-ţi imaginezi o femeie aplecată deasupra tastaturii ca asupra
unui glob pământesc din care  inca n-a ţâşnit viaţa.