Phoenix-un concert pentru elevi si profesori deopotriva

Pe 27 mai am asistat la sala palatului la un concert extrordinar al celebrei formatii PHOENIX cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix.1000 de bilete au fost distribuite gratuit celor mai buni elevi si profesorilor lor din capitala.A fost o atmosfera electrizanta. S-au ascultat piese clasice si piese arhicunoscute si fredonate de tineri si mai putin tineri deopotriva, cum ar fi:Mugur de fluier, Hora, Fata verde, Mica tiganiada si multe altele pe teme clasice si folclorice

Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăţi a secolului xx. Membrii formaţiei au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formaţiei a pornit de la muzica beat, evoluând spre rock psihedelic şi de aici către hard rock cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbarilor politice din ţară asupra vieţii culturale au adus la destrămarea multor formaţii de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neaşteptate evoluţii, dând naştere subgenului rock numit etno rock (inspirat din folclorul romanesc  autentic, comparabil cu celtic rock-ul iniţiat de formaţia irlandeza Horslips cam în aceeaşi perioadă).

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în Bucurestiul meu și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.