M-am intors dintr-o calatorie…

1

Concert duminical in Parcul Chopin din Varsovia

Am spus de mai multe ori , in mai multe locuri, mai multor oameni, ca mie nu-mi plac calatoriile reale, ca mai interesant mi se pare sa calatoresc in sufletele si mintile celor din jurul meu, de multe ori, fara ca ei s-o stie sau s-o doreasca(cui ii place sa fie folosit ca „material didactic”?), sa le deconspir nu misterul propriu fiecarui om ci sa incerc sa stabilesc puncte comune, sa construiesc poduri (care uneori se dovedesc fragile), sa daram ziduri, (care uneori nici nu exista, dar mie imi place sa le inventez, spre a-mi oferi iluzia ca pot trece dincolo de ele), sa intru pe fereastra in inimile celor care imi inchisesera usa…dar cate nu poti face intr-o asemenea calatorie in intimitatea celor din jur pe care ei isi imagineaza ca o stapanesc la modul absolut?

Cu toate acestea, Calatoria despre care va voi vorbi acum nu a fost una de anexare de identitati straine nici de patrundere fortata in sufletele si mintile nimanui.Sau poate a fost un pic si asta.Nu stiu.A fost poate ceea ce numim….noroc, dar eu, nu prea cred in asa ceva.A fost ca o mica opera de arhitectura care-ti poarta pecetea , careia i-ai dat drumul pe un rau sperand sa ajunga pe un mal si cineva fara casa , sa vrea sa locuiasca in ea sau sa te gaseasca datorita acelei case care-ti poarta pecetea, sa construiesti o casa adevarata.Nu conteaza pe care mal, in ce limba si din ce material.Mi s-a intamplat aceasta minune.Cineva a gasit micuta mea constructie si apoi m-a chemat.Totul a fost o intamplare, ati putea zice.Si acolo am descoperit ca nu eram singura si asta m-a bucurat.Nu aveam sa ne furam identitatile nici sa facem schimb de amintiri.Noi cei care vorbeam in franceza, suedeza, germana, poloneza, in primul rand, limba tarii gazda, in maghiara, in spaniola, in portugheza, am avut  o limba comuna, alta decat limba franceza, in care s-au desfasurat orele de curs si in care am ascultat interventiile invitatilor:am vorbit despre pace, despre posibilitatea pacii pe pamant, despre iertare, despre istorie, crimele istoriei, despre Auschwitz, despre Solidarnosti, despre Popierusko, despre Katyn, despre copii Irenei Steindler, despre Katyn, despre cele 12 000 de impuscaturi care se auzeau in Muzeul Insurectiei din Varsovia de parca te-ai fi aflat acolo martor, incapabil sa opresti mersul zgomotos si crud al istoriei care nu inceteaza sa-si numere victimele…Si am vorbit  ascultandu-l pe Chopin, a carui muzica ne-a insotit in diverse locuri si momente:de la concertul duminical din Parcul Chopin unde am ajuns la scurt timp dupa ce am coborat din avion, duminica, 13 iunie, pana la concertul live la care am asistat chiar in casa muzeu a lui Chopin pe care am vizitat-o.Totul iti vorbea si iti amintea cu inteligenta dar ferm, ca te afli in patria lui Chopin: de la afisele uriase care te intampinau chiar din aeroport, pana la bancile din parcuri si chiar strazi, banci muzicale pe care , daca le atingeai, incepeau sa-ti interpreteze o compozitie a marelui comnpozitor al carui an este sarbatorit in intreaga Polonie cu dragoste si veneratie.Am vorbit despre atat de multe ca mi-ar trebui multe zile sa povestesc cele simtite acum despre cele simtite si traite acolo de mine si de toti ceilalti in cele 7 zile pline cum  nu am mai avut de mult in aceasta viata.Nu pentru ca noi, modesti profesori, de liceu sau universitari, cercetatori sau membri ai diverselor fundatii interesate de problema pacii, am putea opri mersul istoriei si am putea proclama Pacea universala si eterna pe pamant.Acest lucru nu-l poate face nici un om.Dar ne-am intalnit acolo pentru a invata noi insine lucruri noi despre pace si iertare din analiza si retrairea lucrurilor vechi, tragice din istoria recenta a Poloniei.Si pentru a le povesti si altora si mai ales, pentru a nu uita.

Casa memoriala a lui Chopin

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Polonia in 7 zile și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la M-am intors dintr-o calatorie…

  1. incertitudini spune:

    Buna dimineata, Maria!
    Am deschis ochii pe insemnarile tale! Atat de personale, atat de complexe, pline de simtire si de invatatura.
    Da! Cred, nu doar cred, sunt convinsa , odata mai mult, ca nimic pe lumea asta nu este intamplator. De aceea, ma bucur mult pentru tine. Stii de ce? Pentru ca impresiile cu care esti incarcata demonstreaza ca, de multe ori, o intalnire cu anumiti oameni sau cu unul singur face mai mult decat un tratament cu cel mai miraculos medicament, indicat de medicul la care jinduim sa ajungem, fie chiar pentru a ne oferi doar cateva cuvinte din pretioasa lui invatatura.
    Ma bucur mult pentru tine!!

    Apreciază

  2. Bine ai revenit din această Călătorie, Maria…

    „mai interesant mi se pare sa calatoresc in sufletele si mintile celor din jurul meu, de multe ori, fara ca ei s-o stie sau s-o doreasca(cui ii place sa fie folosit ca “material didactic”?), sa le deconspir nu misterul propriu fiecarui om ci sa incerc sa stabilesc puncte comune, sa construiesc poduri (care uneori se dovedesc fragile), sa daram ziduri, (care uneori nici nu exista, dar mie imi place sa le inventez, spre a-mi oferi iluzia ca pot trece dincolo de ele)… Interesante aceste gânduri. Mai ales atunci când scopul final nu este decât acela de a descoperi puncte comune…

    O zi bună, Maria!

    Apreciază

  3. Maria Postu spune:

    Draga Gina, eu iti multumesc ca ai rabdare sa ma citesti.Nu stiu cat de complexe sunt, in orice caz, sunt sincere si spontane, fara artificii.Poate nu a fost o intamplare, nu stiu, depinde ce va urma.orice experienta lasa urme in suflet, in memorie, in viata si din orice experienta, pozitiva sau negativa, trebuie sa tragem o morala.

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Lisandru, ai spicuit un fragment care de fapt e o introducere dar care ma reprezinta.Toti dorim sa daramam ziduri, uneori e imposibil.Bariere?Invidia, rautatea, lacomia, nu neaparat de mariri si averi…Ma doare sa constat in multe spatii, in ultima vreme si virtuale, acest flagel.Dar las deschisa usa nu doar fereastra pentru prieteni si imi cer scuze ca inchid comentariile atunci cand simt ca un text e prea …rotund ca sa solicite completari.Da, ai dreptate, personajul tau trebuie sa fie autentic asa ca are dreptul sa vorbeasca cum vrea.Voi citit si celelalte capitoile precum si „La capat de linie speranta ‘, am fost cam ocupata zilele acestea!

    Apreciază

  5. Pingback: chemare ispititoare de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  6. muzica spune:

    Buna ziua,sunt administratorul blogului muzica-mea.ro , si as dori link exchange cu blogul dvs.,daca sunteti deacord treceti-ma cu titlul muzica si scrieti-mi aici http://www.muzica-mea.ro/schimb-linkuri/

    Apreciază

  7. muzica spune:

    link adaugat,multumesc.

    Apreciază

  8. Adi Bontea spune:

    Buna. Sunt interesat de un link exchange cu blogul dvs. Lasati-mi un mesaj cu datele dvs. (http://www.adibontea.com/link-exchange/) daca sunteti de acord si voi adauga de indata linkul. Multumesc.

    Apreciază

  9. Pingback: coşmar de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  10. Maria, te invidiez! Chopin este unul dintre preferaţii mei.
    „am vorbit despre pace”!
    a vorbi în limba păcii este minunat.
    repet, mi-ar fi plăcut să fiu acolo.
    textul tău este unul ce curge din suflet. şi sunt mândră că-mi eşti.

    mulţumesc pntru prezentarea textelor mele.

    te îmbrăţişez,
    Ottilia

    Apreciază

  11. George spune:

    Buna Seara Maria,

    Ma bucur de fiecare data cand cineva impartaseste cu noi relatari si fotografii din preumblari. Sant daruri de nepretuit, cu atat mai mult cu cat, asa cum bine spui, multi dintre noi ne bucuram sa mergem in vizite virtuale. Cum altfel ar putea cineva vada intreaga lumea ?

    Ma gandesc la Badea Cartan, care a umblat pana la Roma de la casa lui de la Cartisoara.
    Deasemenea imaginile pe care le-ai integrat in jurnalul de calatorie sant asa de profund humaniste, referindu-se la un fenomen muzical unic, de rezonanta universala in muzica clasica, si de un act de identitate si mandrie a unui popor recunoscator. Mi-am reamintit, citind randurile tale de Radu Lupu, si de maiestria sa pianistica, si de sala studioului de la televiziune, de pe strada Nuferilor si de statia de radio, care canta „Din Muzica Popoarelor”, si aducea in casele noastre, pe unde medii, muzica de pretutindeni, de o varietate greu de egalat.

    In sfarsit, jurnalul tau de calatorie si impresii, mi-a amintit, de locul unde atat de multi oameni de cultura, pictori, scriitori, muzicieni, incluzandu-l pe nemuritoriiFrederick Chopin, George Enescu si de ce nu, Jim Morrison au gasit un loc de odihna vesnica, de marturie a existentei si a maiestriei lor de neegalat: Cimitirul Piere Lachaise, din Paris. L-am visitat , de indata ce an incheiat lectura, jurnalului tau, si am depus floari virtuale la cateva dintre morminte.

    Maria, multumesc pentru aceasta lectura minunata.

    George.

    Apreciază

  12. Pingback: când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  13. daurel spune:

    Banuiam ca exista si initiative normale; acum am confirmarea. Nimic nu-i intamplator…

    Apreciază

  14. Maria Postu spune:

    Se pare ca si eu voi raspunde la chemarea ta ispititoare!Multumesc!

    Apreciază

  15. Maria Postu spune:

    Un titlu promitator…se spune ca o durere mai mare te face sa uiti de cea mica.sa incercam si aceasta pastila…

    Apreciază

  16. Maria Postu spune:

    Nu ma invidia!Nu ai de ce, oricine poate ajunge, deocamdata virtual pe unde am avut eu norocul sa fiu invitata.Pot sa zic ca , fara falsa modestie, am meritat acest dar , si prin fapul ca , cea mai mare parte a tineretii mele s-a dus pe apa sambetei comunismului si nu m-a condus spre directia spre care as fi vrut…Ce mai conteaza acum ca ‘gust” pe fuga din mici bucurii estetice?

    Apreciază

  17. Maria Postu spune:

    Stiu si eu, Daurel?Uneori sunt tentata sa cred asta:mai ales ca mai am inca de scris, spre bucuria mea am capatat amintiri si subiecte de dezvoltat…

    Apreciază

  18. Maria Postu spune:

    Amintirile mele….se aseaza grabite la masa de scris si cer dreptul sa le scot din anonimat.

    Apreciază

  19. Maria Postu spune:

    Buna seara , George,
    Din nou ma bucur ca textele mele iti trezesc atatea amintiri dragi si ca pe vremuri vizitai acea strada a nuferilor…Oare ce faceam eu pe atunci?Eram in alta parte a galaxiei, in Bucuresti am venit in 1986…Jurnalul meu nu s/a incheiat, sper sa am starea necesara spre a-l continua desi am destule de facut in viitorul apropiat.Voi vizita si eu acel loc virtual de care vorbesti.dar Polonia nu mi-a placut doar pentru monumentele ei ci mai ales, pentru oamenii ei.Ma simt legata foarte mult de sufletul slav, iubesc muzica slava, folclorul, literatura, poate si pentru ca eu sunt pe jumatate de origine slava.Si eu multumesc.Pentru comentariu si pentru fidelitate.E o calitate rara in zilele noastre.

    Apreciază

  20. Adi Bontea spune:

    Multumesc. Am adaugat si eu linkul. Sa ne citim cu bine. Scuze de offtopic…

    Apreciază

  21. George spune:

    Buna dimineata Maria,

    M-am uitt pe harta: Spre surpriza mea, Strada Nuferilor (1984), este acum numita Strada. General Berthelot: incepe din Piata Dinicu Golescu, si duce spre Piata Amzei, pe langa Colegiul National Sf. Sava, si Catedrala Sf. Iosif.
    Am regasit un parc foarte frumos, spre Panduri, intre Strada Alexandru Vitzu si strada Dr. Grigor Romiceanu. Si mie im place cultura slava, si imi amintesc de filme bune pe care le vedeam, si chiar aminvtat putin limba. Recunosc cateva cuvnt,si aici, din cand in cand a ocazia sa intalnesc oameni din partile noastre le lumii. Bucurestiul e forte frumos, dar desinascut si crescut acolo, inima mi-a fost intotdeauna la tara Fagarasului, de unde santem de fel.
    Sa a o zi buna s plina de inspiratie.

    George.

    Apreciază

  22. Ma bucur pentru emotiile tale atit de calde, de omenesti, atit de aproape de Lumina Lui…
    Multumesc…
    adm

    Apreciază

  23. Pingback: în amurgul mării de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  24. Maria Postu spune:

    Cu placere, AdiBontea.Succes!Nu am obiceiul sa fac acest lucru dar rasfoindu-ti blogul mi-am dat seama ca nu faci parte dintre cei(mai alese cele), ca re se catara pe umerii celor deja in frunte, spre a-si spori vizibilitatea!Importanta e comunicarea si sentimentul ca poti fi inteles!Succes si tie!

    Apreciază

  25. Maria Postu spune:

    Ottilia, multumesc, din pacate eu nu am inspiratia sa postez prea des si sper sa nu-ti enervezi cititorii trimitandu-i prea des pe la mine!

    Apreciază

  26. Maria Postu spune:

    Si e mult prea putin din tot ce am trait si simtit, sper sa am inspiratie si timp sa mai scriu.Sunt lucruri care nu ttrebuie uitate ci trebuie transmise altora in speranta ca ne vor face mai buni!Si eu iti multumesc!

    Apreciază

  27. Maria Postu spune:

    Buna seara,George intru mai tarziu pe blog, mai am diverse de facut.Ma bucur sa te regasesc.Cunosti f bine geografia orasului ceea ce ma face sa cred ca aici ai trait poate, desi in comunism, anii cei mai frumosi.Cultura slava e foarte bogata, poate superioara altora, dar asta…nu trebuie spus ci vazut.E fascinant sa incepi o noua viata dar cu conditia sa poti reveni uneori la cea dinainte.Sunt curioasa, la ce varsta ai inceput a doua viata?Mi-ar fi placut enorm sa am si eu aceasta posibilitate dar nu a depins de mine.Ma multumesc sa ‘gust” din dulcele altor tari, al lumii, in cele cateva stagii pe care le-am facut…As vrea sa am din npou 20 de ani si s-o iau de la capat…As alege...CU TOTUL ALT DRUM….

    Apreciază

  28. Pingback: câteodată noaptea plânge în hohote de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  29. Geoge spune:

    Buna Maria,

    Int-adevar am-am nacut si am copilarit in Bucuresti. Nu l-am apeciat asa cum ar fi trebuit, dar sant fericit cu internetul si hartile virtuale, care evaporeaza distantele.
    Cred ca ti-ar place foarte mult parcul de care am povestit. Trebuie sa fie frums acm la inceput de vara.
    Un lucru de care m-am dumirit infine e ca viata se cuge prin noi a un parau, cr nu poate fi colectat intr-o sticla si recirculat. Asa ca nu ma gandsc la alternative, ci admir cat pot de mult peisajul: deasemenea ma straduiesc sa petrec timp cu lucruril care ma pasioneaza, si sa fiu pasionat de ceea ce fac. Nu am av prea mul succes in subiect incr nu am avut interes intelectual.
    Mircea Eliade a reusit sa dezvolte teoria timpului care trece acolo unde nu sempreseti, dar preserva o memorie, ne actualizata a unui loc de mult nevisitat (e.g.Strada Nuferilor, care intre timp s-a renumit). Este important sa avem in vedere acest fenomen. Multumesc pentru atentia acordata.

    George.

    Apreciază

  30. Pingback: bunica de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  31. Maria Postu spune:

    Ottilia, pe aceasta zi ploioasa singurele calatorii pe care le putem face sunt cele virtuale, asa ca multumesc de invitatia adresata cititorilor tai.

    Apreciază

  32. Maria Postu spune:

    George, poate voi vizita acel parc, sper macar pe harta sa-l gasesc, recunosc, tot aman momentul cand voi avea curajul sa iau Bucurestiul la picior sa-l invat, ca de obicei, ma orientez greu in spatiul real.(Poate si in cel virtual, nu stiu inca)

    Apreciază

  33. Pingback: copacul cu oameni de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  34. Pingback: părăsire de domiciliu de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  35. Maria, la tine revin cu drag. Cititorii vor alege ce vor să facă. De vor dori, vor reveni şi ei. Insistenţa virtuală nu poate fi supărătoare. Cred, însă, că mai sunt oameni care încă nu au păşit aici. Invitaţia este şi pentru aceştia.

    Şi pe aici a plouat. Bine că nu s-a înecat Internetul🙂, că se întâmplă, uneori, cam des.

    Îţi doresc o zi plăcută.

    Apreciază

  36. Pingback: opriţi! de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  37. Pingback: Clişeu34: carte de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  38. Pingback: când te apropii de mine de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  39. Pingback: decepţie de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  40. Maria Postu spune:

    iTI MULTUMESC FOARTE MULT SI TIE SI CITITORILOR TAI!REGRET CA ANUMITE PROBLEME MA IMPIEDICA SA INTRU MAI DES PE BLOGUL MEU SI AL PRIETENILOR MEI!

    Apreciază

  41. Să nu îţi faci mustrări de conştiinţă. Nu e cazul. Fiecare intrăm funcţie de timpul avut la dispoziţie. Eu cred că atâta vreme cât nu uităm unii de ceilalţi, ne vom vizita cât de des putem.
    Apoi, femeile au atâtea de făcut!
    Te înţeleg foarte bine.
    Bucuria este foarte mare atunci când ne revedem.
    Îţi doresc numai bine,
    Ottilia

    Apreciază

  42. Maria Postu spune:

    Multumesc, si eu simt la fel.Iti doresc inspiratie si aceeasi sinceritatea in trairi ca si pana acum!

    Apreciază

  43. Pingback: dacă vrei aici mă găseşti de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  44. Pingback: Clişeu35: pământul de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s