La orele de vârf.Poemul-Ospiciu

POEMUL -OSPICIU

Cândva aveam să scriu poezii cuminţi despre bătrâni uitaţi

în cămine pline de igrasie cu infirmiere

ce ascund porniri ucigaşe

şi medici blazaţi  dresaţi să nu ignore euthanasierea bolnavilor incurabili

bătrânul brancardier omis de la ultima pensionare

cu statura lui atletică şi molipsitoarea lui poftă de viaţă

are ceva dintr-un gigolo ce declanşa morţi bizare

şi testamente incredibile în favoarea sa, urmărit de răzbunarea familiilor nedreptăţite

până în a şaptea spiţă, aici în acest cămin-ospiciu

unde faimosul gigolo s-a deghizat într-un bătrân brancardier

cuminte şi înţelept acoperind sub mormane de bandaje şi pansamente

trecutul său însângerat târât fără milă pe toate străzile periferice ale ospiciului

care se îngustează cu fiecare poem în care nu mai este pomenit

LA ORELE DE VÂRF

…Şi toate astea pentru a evita haosul din orele de vârf când ţi se pun întrebări

pe muchie de cuţit, şI nu poţi răspunde luat pe neaşteptate, ţi se dispută domeniile

ţi se arde trecutul, eşti deposedat de sentimente şi de cuvinte, ai voie doar să taci

de acum ei vor vorbi în locul tău, îţi vor inventa alt nume, o altă biografie cu priză la

public, vor umbla costumaţi în trupul tău de sărbătoare    pe care-l vor  lăsa moştenire                                                   urmaşilor, ţopăind de fericirea de a-ţi fi prelungit la infinit existenţa.

(Poeme din volumele deja publicate )