Ce se ascunde în spatele uşilor închise?

Mă fascinează dar în acelaşi timp mă şi inhibă uşile inchise. Ce se ascunde dincolo? Sunt doi oameni care au deschis telefoanele, computerele, messengerul şi îşi imaginează că  e destul pentru a comunica.Au deschis ferestrele virtuale şi au închis uşile.Fiecare stă în faţa ferestrei sale şi nici nu mai ţine minte vocea celui de langă el mulţumindu-se cu avatarul acestuia.Poate au pierdut de mult cheia cu care se deschidea candva uşa lor…În spatele uşilor închise stau doi oameni care se iubesc şi care nu mai vor să accepte pe nimeni în viaţa lor.Îşi sunt suficienţi unii altora şi cred că asta va dura totdeauna.Au încuiat uşa şi au aruncat cheia şi trecutul pe geam.

În spatele uşilor închise se pot ascunde cei care au intrat clandestin într-o casă, într-o viaţă, nu fac zgomot, vorbesc în şoaptă, au închis telefoanele, au învăţat limbajul surdomuţilor, adună cu grijă tot ceea ce e de valoare în această casă care nu le aparţine şi se pregătesc să coboare pe fereastră cu frânghii improvizate , lăsând în continuare uşile încuiate, aşteptandu-şi locatarii plecaţi undeva într-o vacanţă într-o ţară îndepărtată şi cărora oricum nu le pasă de lucrurile care lipsesc.În cea mai mare parte a timpului, uşa lor rămâne închisă.

În spatele uşilor închise poate sta cineva uitat de prieteni şi duşmani, care aşteaptă cu nerăbdare să-i deschidă cineva uşa şi să-i întoarcă timpul înapoi odată cu savoarea unei cine calde şi a unui zâmbet sincer. Dar asta se întâmplă tot mai rar, ca şi cum oamenii ar fi uitat că uşile nu sunt ziduri fără chei, nu sunt munţi fără peşteri sau planete fără sori.Unii oameni confundă uşile cu un capac de sicriu.

În spatele uşilor închise poate că stă cineva care repetă zi de zi un rol şi aşteaptă marea zi când , în fine, i se va propune să–l interpreteze în faţa cuiva. Nu contează că sala va fi până atunci goală sau că în locul celor care ar fi putut fi impresionaţi de monologul său stau alţii, care nu înţeleg acest dialect demodat şi acest rol ridicol. El crede că cei din jur nu pot găsi cheia spre uşa lui şi speră ca măcar cei de mâine să aibă o cheie potrivită.

În spatele uşilor închise sunt doar bagaje, cutii imense pline cu amintiri de care nimeni nu are nevoie, un trecut pe care nu-l revendică nimeni, albume pline cu fotografii, discuri cu muzică veche care nu sună bine în urechile celor obişnuiţi cu sonorizarea modernă a computerelor, haine bune de donat unui teatru de provincie fără fonduri pentru costume, decoruri ale unei piese care s-a scris de mult dar care s-a pierdut, ca şi cheia ce ar fi putut deschide aceste uşi şi ar fi putut reînvia pentru câteva clipe vieţile inutile ale locatarilor plecaţi definitiv de aici.

Există uşi cărora constructorul a uitat să le facă o cheie.Există chei care nu ştiu la ce uşi se potrivesc.Unii oameni stau cu cheile în mână aşteptând să treacă odată trenul de marfă care transporta uşile care li se vor deschide, uitând că o uşă are nevoie, mai întâi, de un zid şi de o casă spre care să se deschidă.Există uşi cărora vechile chei nu le se mai potrivesc. Sunt uşi carnivore care îşi devorează prada închisă dincolo de ele şi care nici măcar nu-şi mai poate face strigătul auzit.Uşi care s-au închis cu nu se ştie cât timp în urmă şi nu se ştie exact de către cine.Uşi golite de sevele lemnului, devenite carcase  goale, cochilii fără viaţă, sperând să se redeschidă odată spre o altă galaxie de sentimente.

Exista uşi uitate deschise dar în care nu intra nimeni ca şi cum s-ar teme de amintirile depozitate acolo de-a valma. Şi există oameni care cred că au ajuns în faţa uşii potrivite, cred că au găsit cheia potrivită şi bat, sperând că nu va fi nevoie să folosească  cheia de unică folosinţă ci ca li se va deschide uşa şi vor fi invitati să intre ca nişte oaspeţi demult asteptaţi.

Am auzit usa trantindu-se in urma mea de mult si am crezut ca a trantit-o vantul si ca ea se va redeschide odata cu prima raza de soare, dar nu a fost asa.Aici am lasat urme care pot conduce la deschiderea magică fără chei a unor uşi închise.Vă aştept.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Ce se ascunde în spatele uşilor închise?

  1. Pingback: ÎN AŞTEPTAREA ULTIMULUI URLET «

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc…O seara buna!

    Apreciază

  3. Sorin Olariu spune:

    De multe ori e mai bine sa nu stim.

    Apreciază

  4. George spune:

    Buna Seara Maria,

    Atatea usi incuiate, atatea chei ratacite, atatea ferestre inzidite: Ca in Valea Mortilor, la intrarea secreta in camerele mortuare, sigilate de milenii, aparate de descantece a caror eficacitate nu o putem aprecia. Mausolee destinate preservarii moastelor si altor ramasite ale unor timpuri de mult evaporate in misterul viitorului, venind dintr-un trecut cu atat mai misterios: o, vremea cand misetrul era viu si secular, inainte sa fi trecut in legenda purtata pe apa timpului fara orizonturi, inainte de a deveni arhetipe.

    Multumesc de evocarea launtrica de care nu ma satur sa o citesc,sa o cunosc.

    George.

    Apreciază

  5. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru comentariu…Tot ceea ce este interzis suscita curiozitatea care poate fi chiar…mortala la propriu si la figurat.

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Ca de obicei brodezi pe marginea a ceea ce am scris eu, lucruri mult mai interesante si demne de a fi cunoscute.Ma bucur ca am contribuit, modest, la scoaterea lor la lumina.
    Ferestrele zidite…o pedeapsa sau o rasplata?O alegere voluntara sau o obligatie?Oricum, ele inseamna sansa de a medita la propriul destin si la al celorlalti, chiar daca ar fi ultima meditatie din viata.

    Apreciază

  7. multă sensibilitate în dosul uşii închise.
    dar, te caracterizează.
    ai văzut atâtea uşi, atâtea posibilităţi relativ la acestea, încât acest text supune la meditaţie.

    o seară frumoasă!

    Apreciază

  8. Pingback: picnic de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  9. incertitudini spune:

    Ispititoare temă, Maria!
    Ușa, ca obiect, este o provocare..
    Ca idee, și mai ispititoare. Depinde de ce parte te afli- deschizi sau te inchizi in spatele ușii..Deschizi, urci, mai faci un pas, in atingerea luminii. A cunoașterii, a iubirii.
    In fiecare clipă te afli , intr-un fel sau altul, de o parte a deschiderii.
    Se intâmplă să obosești deschizând uși, să-ți dorești un moment de răgaz, să-ți afli liniștea, să fii doar tu cu tine.Te apasă pereții.
    Ai , totdeauna , o speranșă, ușa, deschiderea, evadarea.
    Imi plac mai mult ferestrele!
    Mai alșes cele cu perdeluțe. Dantela dintr-o fereastră vorbește despre sufletul persoanei din spatele ei.
    Ușa iți blochează privirea. Este un paravan intre tine, cel care ai o cheie și sufletul de dincolo. Fereastra , chiar și acoperită, te cheamă..

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    Multumesc Otilia.Toti mai tineri sau mai putin tineri ne-am ciocnit de usi inchise, am refuzat usi deschise sau am inchis noi insine usile altora si apoi am regretat.

    Apreciază

  11. Maria Postu spune:

    Gina, iti multumesc pentru interpretarea ta ca de obicei interesanta si bine dovcumentata.Linistea este de dorit dar de scurta durata,Linistea…are sens daca e urmata de neliniste.Ferestrele au si ele misterul lor.Da, usa te poate bloca chiar cand are un vizor.

    Apreciază

  12. andrei mituca spune:

    Usa dupa mine, este Examenul pe care trebuie sa-l dam in fata noastra insine atunci cind purcedem spre Linia Orizonthului Menthal…

    Apreciază

  13. Maria Postu spune:

    Multumesc, Andrei, ai dreptate, Usa e o proba de initiere cu viata si moartea, cu tacerea si indiferenta celorlalti…dar si o speranta ca poate totusi, dincolo e Cineva…Ar fi frumos…

    Apreciază

  14. Pingback: 8 şi 32 de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  15. Maria Postu spune:

    Multumesc ca ai trecut pe aici!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s