Pentru că e un crâmpei de geneză adusă aici la picioarele noastre, pe care noi n-o preţuim destul şi încercăm s-o dresăm şi s-o adaptăm la civilizaţia noastră ….
Pentru că ne dă iluzia că suntem la fel ca în primii ani când copii, în mâna mamei, nu ştiam să deosebim cele două mări care ne inundă sufletul :dragostea mamei sau jivina aceea sălbatică tărându-se la picioarele noastre în aşteptarea unei măngâieri cât de mici…
Pentru că e atât de blândă şi de sfioasă uneori încât ne oferă iluzia că suntem capabili să o îmblânzim şi să devenim egali ei, ascunzându-şi cu dibăcie sufletul de sălbăticiune neîmblânzită ci doar prefăcută, dându-ţi iluzia că o poţi îmblânzi, că poţi concura cu ea sau în nuimele ei, sau ea în numele tău la spectacolul « Cine e de neînvins, tu sau marea ? »
Pentru că se răzbună uneori şi ne aduce la ţărm alge moarte, miresme ale unor ţărmuri la care chiar daca ajungem nu le vom atinge niciodată, pentru că ele rămân îndepărtate mereu de cei care pleaca nu ca să-şi îmbogăţească sufletul ci doar mintea…
Pentru că este revendicată de cei care nu au nici un drept de proprietate dar se comportă de parcă tocmai ar fi devenit proprietarii ei cu acte în regulă, o neglijează, apoi îi fac scene de gelozie, o iubesc, apoi nu-şi recunosc copiii numindu-i bastarzi, îi ciopârţesc chipul apoi încearcă zadarnic să-i facă operaţii estetice…
Pentru că îşi dăruieşte prea uşor trupul oricui şi nu are răbdare să-şi aştepte alesul, pentru că îi înşeală pe toţi rămânând fidelă tutror, pentru că se îmbracă în scoici şi pânze de corăbii,vine în armonii răsunând de pe barca unui pescar singuratic, se supără fără motiv şi te adsemenşete în adâncuri cu comori nedescoperite, pentru că nu va fi niciodată soţia nimănui oricâte inele de logodnă i s-ar pune pe degete…
(Neptun-Olimp, 12 august, 2010)
Poezie si proza online- WordPress Page 
Imi place marea.
In toate anotimpurile. Cu toate șoaptele și supărările ei, cu albastrul nemărginit, cu talazurile amenințătoare.
Imi place clipa când valul sărută țărmul, in cea mai fidelă dintre imbrățișări.
Mi-e dor de plimbarea de noapte, mi-e dor de diminețile buimace, cu soarele cât roata de car.
Aș vrea o săptămână de toamnă, fără aglomeri, marea, ultimele păsări și eu..
Te văd , risipindu-ți intrebările printre pietre și scoci, Maria!
ApreciazăApreciază
Marea ea tuturor, dar fiecare culege din ea ce poate si ii ofera cat poate…marea e generoasa daca si noi stim saa apreciem aceste daruri.Iti doresc sa-ti implinesti visul legat de mare…Marea e apropae, singuratatea la mare insa…e cam greu de atins…Multumesc de trecere.
ApreciazăApreciază
Imi lipseste Marea Neagra cu ochi de culoare schimbatoare cand albastrii, cand verzi, cand negrii…
Mai ales cu ochi fosforescenti, asa cum devin doar cateodata, cand vintul misca curentii, si soarele incalzeste apa de sus in jos, doar de cateva ori intr-o viata de om. Atunci luna noua exista stinsa in vidul cosmic iar intunericul nu e stanjenit de nimic altceva decat de clipocitul apei rostogolindu-se usor peste nisipul atat de fin, c-a avut nevoie de timp geologic ca sa fie macinat de…mare. Moara lichida, Supa originara, de unde totul a cresut in mod …firesc, cu naturalete, si destule macromolecule sa populeze universul.
Din intuneric apar umbre fosforescente, mai verzi decat limbile ceasului pe care l-am luat jos de la mana. Valuri vin fosforescente de departe, si e de necrezut cat de nenaturale par, asa ca te imtrebi daca nu visezi. Atingi cu frica apa si o rascolesti: deodata vezi umbra mainii: fosforescenta. Apoi vezi umbrele unor pasti, intoxicati de lumina, si realizezi ca de fapt cauta, niste creaturi mici, crustacee, care sant cele mai fosforescente. Realizezi ca nu esti singur, ca de fapt tot tribul a iesit, si acum se scalda, se aventureaza mai departe, si incepi sa auzi tot felul de sunete, unele mai familiare decat altele, toate fosforescente. Sari in apa si iti vezi umbra corpului si mainile taind apa, toate fosforescente. Iar apoi, iei un litru de apa de mare, fosforescenta, chiar a doua zi. Apoi, totul revine la normal, si din cand in cand iti amintesti de Marea Neagra Fosforescenta, precum limbile unui ceas de mana.
Ne curge apa de mare prin vine.
George.
Maria,
Multumesc pentru gandurile tale despre mare: Simt In nari aromele aduse de vant, pana la Cerna-Voda, si parfumul unic al pielii uscate de soarele de august, distilat din parfumul marii. Sa ai o vacanta plina de fericire.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru poezia acestui comentariu…Din pacate aici la mare prind netul doar un …strop pe balcon, doar la parter este net si mi-e greu sa cobor asa ca nu iti pot raspunde asa cum merita acest comentariu.O voi faca alta data.O zi buna!Cu ganduri bune, Maria
ApreciazăApreciază