De ce (nu) iubim marea…(II)

…pentru ca e prea departe de noi, şi tot ceea ce e prea departe de noi ne inspăimânta ca o limba ciudata, poate chiar o limba moarta ale carei sunete ne sperie si pe care nu vom putea sa le rostim si sa le intelegem niciodată…

…pentru ca e tot mai greu sa ţii minte limba pe care ai invatat-o de copil, la care s-au adugat alte limbi straine, alte cuvinte, alte sunete, dar un lucru a ramas neschimbat:emotiile, sentimentele, bucuriile, tristetile…au ramas la fel…Dar e tot mai greu sa te faci înţeleasa, e tot mai greu să-i întelegi pe alţii, se cască intre voi mari imposibil de strabatut inot, oceane in care te ameninta ghetari topindu-se…galaxii pe care nu le poţi străbate…De aceea ţie însăţi propriile sentimente, emoţii, bucurii, tristeţi, melancolii, îţi par tot mai străine, tot mai îndepărtate, nu mai poţi ajunge la ele, nu te mai poţi înălţa până la ele, sau ele nu mai pot coborî până la tine…

…Pentru că  poţi fugi de toţi şi de toate, dar de tine însuţi nu poţi fugi, te urmează în tot locul, vânturile, valurile…

Ne-nţeles rămâne gândul…gândul de a dori să rămâi singur în faţa mării, ca la o judecată supremă la care eşti întrebat :

-Când ai greşit?

-De câte ori ai greşit?

-Te-a pedepsit cineva pentru greşelile tale?

-Ştii ce înseamnă greşeală?

-Ştie cineva ce înseamnă greşeală?

-A greşit cineva în faţa ta?

-Tu l-ai iertat?

-De câte ori l-ai iertat?

-De câte ori ai întins şi celălalt obraz?

-Doar de şaptezeci de ori câte şapte?

Juraţii sunt toţi cei plecaţi pe mare şi care nu s-au

mai întors…Cineva a rămas pe ţărm aruncând daruri invitaţilor la o sărbătoare pregătită în cinstea lor şi care nu a mai avut loc…


About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în intrebari esentiale și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la De ce (nu) iubim marea…(II)

  1. Pingback: De ce (nu) iubim marea…(II) - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru semnalare.

    Apreciază

  3. draga mea, stilul tău de a scrie este atrăgător pentru că introduce problematici, te pune să meditezi, te determină să reciteşti pentru a întipări esenţa, morala…
    eşti deosebită şi te admir pentru asta.
    vreau să fiu prima: La Mulţi Ani, Maria!

    toate cele bune!

    Ottilia, din inimă

    Apreciază

  4. Pingback: poarta de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  5. Maria Postu spune:

    Multumesc din nou!O seara placuta!Te astept la Neptun!

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Ottilia, incerc, toti cei care suntem aici vem ceva de spus si comunicarea ne intregeste.Intotdeauna comentariile tale mi-au dat sentimentul ca nu scriu degeaba.Multumesc pentru urari!

    Apreciază

  7. Zamfir POP spune:

    M-ai nimerit: muntele este infinit mai frumos ca marea! Mi-e dor de mare! N-am mai văzut-o de aproape două decenii.

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Muntele limiteaza imaginatia, marea o provoaca…

    Apreciază

  9. incertitudini spune:

    In Grecia, am văzut, alături, Muntele și Marea.
    Sau poate invers..extreme, dimensiuni ale infinitului- nemărginire și cutezanță, aspirație, neant.
    Între Ele – omul- o fărâmă, un grăunte.

    Apreciază

  10. Pingback: spiritul de turmă de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  11. Mircea Suman spune:

    Minunata intrebare: stie cineva ce inseamna greseala? Dar pacat? Dar iertare? La multi si frumosi ani!

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    Multumesc frumos.Si dvs succes in incercarea de a raspunde la aceste intrebari…

    Apreciază

  13. Maria Postu spune:

    Eu iubesc marea…cu bune si mai putin bune.Sper ca si cititorii nostri.

    Apreciază

  14. Maria Postu spune:

    Multumesc, draga Gina.Nu am fost in Grecia si cred ca aceasta alaturare creeaza sublimul.Avem nevoie de aceasta confruntare spre a ne constientiza limitele si puterile.O zi buna iti doresc!Te sarut!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s