Incredibil dar adevărat…dar să derulăm evenimentele cu încetinitorul:ora 18 şi 12 minute…Temperatura in aer, pesre 30 de grade, in apa peste 28 de grade…Sunt pe plaja din Neptun-Olimp, în apropiere de un restaurant numit pompos, Vraja mării…(care vrajă că e totul suficient de prozaic şi de anost că nici cea mai celebră vrăjitoare dacă ar veni, nu m-ar putea convinge să văd această plajă, la ora asta topita de caldura si de aglomeratie incat cu greu gasesti loc de-un ceraceaf, ca pe un loc magic).Prea mulţi copii mici sub un an, bronzaţi la limita suportabilă de tenul lor gingaş, obligaţi de părinţii foarte tineri să se lase plimbaţi în miniambarcaţiuni de plastic intens colorate până în locuri destul de adânci şi mă întreb ce s-ar face tinerii şi neexperimentaţii părinţi dacă micuţul ar răsturna ambarcaţiunea dorind să atingă apa , aşa cum fac cei mai mulţi dintre „turiştii” acestor ambarcaţiuni…Imaginea unei mămici care îşi hrăneşte bebeluşul de nici 5 luni cu ciorbică, îmi atrage atenţia.Bebeluşul plânge şi întinde braţele spre un iaurt cu fructe pe care sadica mămică i-l pune în braţe şi îi serveşte o lecţie, aşa ca s-o ţină minte când va fi mare:”Nu, iaurtul nu e mâncare”Ciobiuca e mâncare!Până nu mănânci ciorbica, nu papi iaurt. .Nu vă mai explic cât de igienice sunt condiţiile în care bebeluşii se hrănesc aici la plaja, la 35 de grade.Dar mă rog…Surprizele nu se opresc aici.Mă întreb dacă înţeleptul bebeluş, un Budha în minitură, a înţeles pentru că acceptă câteva linguriţe de ciorbică.Dar surprizele nu se opresc aici.Respectiva mămică mai are un copil, un băieţel de vreo 7 anişori.Mă întreb dacă l-a crescut la bine ca pe cel din braţele ei.Iată dialogul dintre baietelul mai mare si mamica lui ,care m-a făcut să relatez această întâmplare:
„-Mami, fac pipi!
-Mai stai puţin, faci în cameră..
-Nu pot mami, vreau să fac pipi…
-Du-te în apă…Toată lumea face pipi în apă…
Incredibil, dar puştiul are un bun-simţ neaşteptat de la o mamă ca acesta:
-Mami, nu vreau să fac în apă…
-Du-te, dragă, nu vezi că toată lumea face la fel?
Eu una nu văd, ba dimpotrivă, la respectivul restaurant, de care vă vorbeam mai sus, este un WC igienic şi accesibil tutror.Nu ştiu, 1 leu, e o sumă uriaşă?Probabil că da, ar trebui toalete ecologice, gratuite…Poate atunci mamele nu şi-ar mai trimite copiii să facă pipi în mare „pentru că toată lumea face pipi în mare…”
În cele din urmă copilul a înţeles: pleacă spre apă. Îmi imaginez ce face acolo.Astăzi nu mai am chef să intru în apă…dar mîine?mai sunt pe plajă şi alte mame care nu au un leu pentru toaletă şi îşi trimit copiii să facă pipi în mare…
Lipsa de civilizatie si nesimtirea unor romani se inmultesc in progresie geometrica.Ce se va intampla maine cu copilul astfel educat sa faca pipi in mare?
Pingback: “Toată lumea face în mare…” - Ziarul toateBlogurile.ro
Bună dimineața , Maria!
Tu decizi până la urmă , dacă mai intri in mare, dar intâmplarea pe care ai povestit-o iți face pielea de găină..
Mă gândeam că dacă de ceva timp umblăm incoace- incolo, mai vedem lumea..ne și civilizăm.Uite că nu este deloc așa.
Zilele trecute, am văzut multe reclame cu niște locuri deosebite de pela noi.Chiar frumoase!N-am putut rămâne doar la a le admira. Mi-a fugit gândul la o intâmplare pe care am trăit-o acolo, cu ani in urmă. N=o povestesc, spun doar că, prin vulgaritate și lipsă de educație , depășește ceea ce ai văzut tu.
Concluzia?
Dacă Dumnezeu ne-a inzestrat cu locuri minunate, de educație sunt direct responsabili.
Plimbări frumoase in dimineți albastre și in seri cu Perside iți doresc!
ApreciazăApreciază
îngrozitor! şi nu pentru că ar face copiii… mă gândesc mult mai departe.
mai sunt şi animale…
despre educaţie… e mai bine, poate, să nu ne mai stricăm zilele.
suntem înconjuraţi de ignoranţă. cel mai rău e că nu putem face nimic!
la 30 de grade, e cam riscant să intri în apa mării.
poate dimineaţa, după o relaxare a ei, peste noapte.
te pup.
ApreciazăApreciază
Vechile probleme, lupta cu mentalităţile ciudate şi cu lipsa de educaţie. Nimic nou pe plajele noastre…
Gânduri bune!
ApreciazăApreciază
Pingback: spiritul de turmă de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Clişeu40: măiestrie de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Multumesc.Nu stiu cat de util este acest articol cititorilor nostri, am vrut doar sa semnalez ceva ce m-a deranjat!
ApreciazăApreciază
Nimic nou, desi la cate schimbari s-au petrecut in ultimii ani, ne-am fi asteptat ca ceva sa se schimbe, totusi…
ApreciazăApreciază
Nu copiii ma sperie ci parintii, desigur, nu toti…da, mai sunt si din acei ce isi imbaiaza patrupedele in mare, am vazut si asemenea scene.Am intrat in mare, toti intram, cu orice risc.Impuritatile morale, astea dor si ucid.
ApreciazăApreciază
Gina, buna ziua(cu o mica intarziere, pentru care imi cer scuze)!Desigur, am intrat deja in mare, sfidand pericolele, toti o facem, de altfel.Speranta noastra e in generatiile care vin, dar daca noi, parintii si educatorii nu stim sa le dam bune exemple, ce asteptari sa avem de la ei?Ne plimbam seara e adevarat si avem noroc ca aici in Neptun, spe deosebire de alte locuri de pe plaja romaneasca, este liniste, nu este aglomeratie si mai ales nu rasuna manele din difuzoare ci muzica de calitate.Multumesc ca mi-ai citit gandurile!
ApreciazăApreciază
La multi ani cu impliniri, cu bucurii !
ApreciazăApreciază
Multumesc!Si dvs sanatate, idei interesante si prieteni sinceri!
ApreciazăApreciază
LA MULŢI ANI, MARIA!
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos!O saptamana buna si voua!
ApreciazăApreciază
Pingback: de ceva vreme oraşul meu de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog