Muntele, fluviul, focul…

Tu ai vazut muntele?

aseara cand ne-am culcat nu era decat o pietricica

intre noi doi, eu voiam sa o pun intr-un colier,

tu- intr-un inel,

dar dimineata ea se transformase intr-un munte

care ne separa definitiv

si nu mai puteam sapa intre noi tuneluri

sau poduri pe care sa le traversam

unul spre celalalt…

Tu ai vazut muntele?


Tu ai vazut fluviul?

aseara cand ne-am culcat nu era decat o lacrima

care ne separa,

tu voiai sa o imortalizezi intr-o fotografie,

eu – s-o colectionez intr-un album desuet…

Dimineata cand ne-am trezit intre noi

era un fluviu pe ale carui maluri

abia ne mai zaream

si toate ambracatiunile erau demult sfaramate

fara putinta de a mai traversa

unul sper celalalt…

Tu ai vazut Fluviul?


Tu ai vazut Focul?

Aseara cand ne-am culcat  intre noi doi

nu mai era decat cenusa stinsa

in care ne incalzeam palmele zdrelite

de atingerea muntelui pietros

si trupurile inghetate de apa

fluviului inghetat.

Dimineata cand ne-am trezit

intre noi doi era o flacara uriasa

pe care n-o putea ascunde nici muntele

si n-o mai putea stinge nici fluviul,

noi priveam inspaimantati vulcanul,

eu de o parte

tu de cealalta parte a focului

si incercam sa ne acoperim ranile si frigul

cu flacarile lui,

sa salvam fiecare

colierul, inelul, lacrima,

vaporul care sa ne apropie

pe unul de celalalt…


Tu ai vazut

muntele, fluviul, focul?


About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Muntele, fluviul, focul…

  1. incertitudini spune:

    Nu indrăznesc să rup vraja cuvintelor..le las să adune tăcerea în coliere, să-și vindece rănile palmelor, in așteptarea vaporului cu eșarfă albă..
    La mulți ani, Maria!

    p.s la mine te așteaptă urări cu cântec!

    Apreciază

  2. Pingback: LA ÎNCEPUT DE SĂPTĂMÂNĂ «

  3. Maria Postu spune:

    Frumoasa sfiala ta, mai ales cand o transpui in cuvinte!Multumesc pentru urari!

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru interesul acordat!

    Apreciază

  5. trei elemente importante prin măreţia şi puterea lor care pot, însă, dăuna!
    foarte frumos poemul.
    Maria, eşti atât de sensibilă!
    O seară frumoasă şi gândurile mele de bine.

    Ottilia

    Apreciază

  6. Pingback: de ceva vreme oraşul meu de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  7. Orry spune:

    ma gandesc ca pana la urma pana si muntele s-a indragostit de colierul … si de lumea de visare pe care ai prins-o in versuri.
    Frumos, Maria!

    Apreciază

  8. George spune:

    La Multi Ani Maria!
    Cateodata, un cuvant a nivelat muntii as cum alte ori doar un fragment de cuvant a inaltat unul impracticabil. In final Cuvantul a cucerit inaltimile, si a umplut adancurile.
    Toate Bune Sa Se-adune,

    George.

    Apreciază

  9. Pingback: Daca vrei … « ORRY

  10. Maria Postu spune:

    Ottilia, sensibilitatea e o boala, crede-ma…dar apreciez cuvintele tale care ma magulesc.Si tie o seara frumoasa si inspirata de alunecarea atat de discreta a verii spre toamna…

    Apreciază

  11. Maria Postu spune:

    Iti multumesc.Ma bucur ca ti-a placut.Uneori, muntele coboara pana la cei ce au nevoie de el, daca ei nu au curajul sa urce…

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    Foarte subtila trimitere biblica.Multumesc de urari si inca o data, pentru extraordinar de sensibilele cuvinte de la ultima mea postare.Toate bune si tie.Maria

    Apreciază

  13. Pingback: răsărit de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  14. melicovici spune:

    ” Tu ai vazut Focul?

    Aseara cand ne-am culcat intre noi doi

    nu mai era decat cenusa stinsa”.

    Fain. Superba postare, ca multe altele.

    Apreciază

  15. Maria Postu spune:

    Multumesc. As putea spune si eu acelasi lucru despre postarile unui scriitor citit si apreciat, sensibil: Adrian Melicovici

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s