„Într-un grăunte de nisip să vezi o lume,
În muşeţel – un rai şi-o auroră;
Cuprinde-n palmă infinitul fără nume,
Cuprinde veşnicia într-o oră.”
William Blake(1757-1827)
Aivazovski (1817-1900)-Pescarii
Aivazovski (1817-1900)-In furtuna
Tarmul marii
Aivazovski – Rasaritul soarelui
Odilon Redon-1840-1916(pictor impresionist)
Marea la Estaque-Cezanne(1839-1906)
Denis Dupon-Nocturna-Marea tacuta
Gauguin-(1848_1903)Tahiti
Joaquin Sorolla- Plimbare pe malul marii
El canta pe tarm. Perfida,
unda marii s-alinta.
Ea zicea: Ma simt silfida,
prinde-ma – si sunt a ta…
Marea chicotea: – Ha! Ha!…
Si-a sarit in apa fata.
Unda marii, inspumata,
doar atata astepta.
Ca pe-o floare-n vant o poarta
valul viu si apa moarta.
El o cauta-n zadar:
trupul ei mereu isi pierde
in argint albastru-verde
auriul chihlimbar.
Iata – atingand nadirul
sanii goi si trandafirul.
Dar cu mana prin safire
pescuitu-i o poveste
fara margini, ca si marea.
Consumata-n stralucire,
ziua nu le-a dat de veste
sa-si consume-imbratisarea.
E tarziu. Cand – beat de dor –
el o prinde si-o saruta,
unda marii scade, muta,
tremurand in jurul lor.
Unde-s tarmurile?… Nu-s.
Doar azurul jos si sus,
clatina pe valuri crete
tulburata frumusete,
ani de fum, eoni de foc.
Osie de vis a lumii,
ei – in lingusirea spumii –
ard rotindu-se pe loc.
Toate-n jur se sparg, se curma,
se desfac, se prabusesc.
Numai ei nu mai sfarsesc
sarutarea cea din urma.
– Prinde-ma si sunt a ta,
murmura apa livida.
Iat-o prinsa! Dar a cui e?
Unde-i sprintena silfida?
Unde-i cel ce-o cauta?
Joaca apa amaruie
neagra-vanata-verzuie. . .(St.Augustin Doinas)
Gheorghe Petrascu-Femeie in roz pe malul marii
Sabina Balasa (1932-2008)- Nasterea lui Venus
Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
si ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan’ la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare.
(NICHITA STANESCU)
Sabin Balasa
ÎN ZORI
de Marian Nicolescu
În zori râuri de lumină se revarsă-n mare,
În zori pleoapa vie-a mării se deschide-n soare,
În zori negrul vis al nopţii se albeşte-n lună,
În zori ochi de rouă pică vis de noapte bună.
În zori înfloreşte-n floare lacrimă curată,
În zori zânele se culcă pe: A fost odată …
În zori se deschide tragic teatrul de culoare,
În zori roi din stupul vieţii zumzăie pe-o floare.
ApreciazăApreciază
Ce culegere minunata de dedicatii marilor, vorbe aurii, cu imagini multicolore. O mare plina de iubire, datatoare de viata, chiar si in furtuni…cateodata. Fara mare nici un pamint ferm.
Cu rabdarea treci..marea. Marea Neagra e Albastra, cum e si privirea sa (Margareta Paslaru, canta candva…) Debussy, La Mer… sunete, cuvinte, culori, toate imortalizand iesirea noastra din mare si inevitabila atractie de a ne intoarce la ea…Din cand in cand,
Toate Bune sa se-adune,
George.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru frumoasele versuri atat de adecvate temei propuse de mine…Iti doresc la fel de multa inspiratie si generozitatea de a ne impartasi din gandurile tale….
ApreciazăApreciază
Culegerea mea este incompleta.As putea scrie o carte pe tema asta si, fara indoiala, au facut-o altii inaintea mea.Doar am spicuit cateva imagini si versuri, timpul nu-mi ingaduie sa detaliez aceasta tema atat de generoasa.Ganduri bune si tie.
ApreciazăApreciază
Ai adunat atâta frumusețe, un regal de artă!
Risipă de culoare și metafore!
Mă opresc , la Nichita, pentru că imaginea este extraordinară!
”adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare”
Mulțumesc, Maria!
ApreciazăApreciază
superb!
numai bine, Maria!
Ottilia
ApreciazăApreciază
Pingback: cobor nivelul de trai cum… / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: dintr-o ceartă un război / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Multumesc foarte mult si iarta-ma ca iti raspund cu intarziere.Tocmai am sosit in Bucuresti alaturi de ambele fiice(ni s-a alaturat in ultimele zile si fiica plecata) si a fost inimaginabil de frumos sa le am pe amandoua alaturi!
ApreciazăApreciază
Multumesc, Ottilia, nu suficient de superb pentru cat s-a scris si spus despre MARE…
ApreciazăApreciază
Pingback: poezia e-o infractoare / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: fierbinte rotund / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: tabăra de lângă oraşul meu / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Ajutoarele Micii Sirene | Maria Postu – WordPress Page
Pingback: Marea…inepuizabila sursa de inspiratie | Maria Postu – WordPress Page