Curajul, puterea si sansa de a reusi

Articol preluat din www.adevarul.ro

Eu fac parte din generatia celor carora comunismul le-a taiat brutal aripile spre inaltare. (ca sa o citez pe tanara din acest interviu).Nu am reusit aproape nimic din ce am visat si nu am fost lasata si ajutata sa visez la ceva frumos. mie, cel putin, nu curajul mi-a lipsit, ci sansa. Nimeni nu-mi poate vindeca aceasta suferinta si sentimentul ratarii mele  ca om, ma va urmari pana in ultima clipa a vietii, de aceea pot macar sa ma bucur ca altii, copiii nostri, traiesc in alte vremuri, mai generoase, chiar daca nu aici, in Romania, si ei pot reusi , ca aceasta fata.Pentru mine, Revolutia a venit prea tarziu.

„Pe principiul: «ce nu te omoară, te întăreşte», am plecat spre ţări unde am avut ocazia să-mi realizez aspiraţiile”, spune Coduţa Guran. Tânăra a emigrat în 2006, după ce un profesor i-a refuzat o recomandare. Între timp, a făcut studii şi o carieră internaţională.”

Ai beneficiat de o educaţie mai ales internaţională în ultimii ani. Cum vezi sistemul universitar din România?

Când am făcut eu facultatea în România, ideea europeană era la nivel filozofic. Nimeni nu ştia exact cum să abordeze subiectul. Pentru că nici profesorii nu aveau experienţă, am fost cumva conduşi pe căi idealiste către ideea europeană. Cursurile erau mai mult un monolog, cu puţine întreruperi şi cu notiţe de zeci de pagini. Ca studenţi eram fascinaţi de ideea Europei unite, dar după terminarea facultăţii ne-am lovit cu toţii de realitatea dură: teoria nu avea nimic de-a face cu realitatea. Comparând sistemul de învăţământ românesc cu cel din Occident, am realizat că la noi se pune accentul prea mult pe teorie şi prea puţin pe practică.

Care sunt diferenţele cele mai vizibile?

La cursuri nu aveam nicio discuţie privind modul în care sunt luate deciziile, ori traseul României în UE. Se revenea mereu la contextul formării Uniunii şi la situaţia postbelică. Ajungând mai târziu în Germania, pentru un master în Studii Europene, am luat contact cu partea practică, cursuri de economie, legislaţie şi politică. Abia atunci am realizat cât de vagi erau teoriile din timpul facultăţii şi cât de mult lipseşte partea practică din sistemul de învăţământ românesc.

Şi experienţa americană?

Aici, modul de abordare este cu totul diferit. Experienţa student-profesor este foarte liberă şi deschisă. Nu există oră fără dezbateri între studenţi şi profesori. La masterul de la St. Thomas University, studenţii citesc singuri cursul şi aplică la clasă teoria în practică, cu studiu de caz. Examenele sunt de fapt lucrări, pe care trebuie să le pregăteşti de singur, iar plagiatul este total interzis.

Ce anume ţi-ai dori ca profesorii şi studenţii din România să importe din Statele Unite?

Atitudini. Americanii plătesc bani grei să facă şcoală, dar atunci când se decid, îşi canalizează gândirea şi devin experţi pe acel domeniu, pentru că aria de studiu este precisă şi concretă. La noi, învăţământul este gratuit, dar sistemul este general, cu lacune, „acoperite” cu materii fictive şi informaţii nefolositoare. În al doilea rând, voluntariatul este foarte apreciat aici şi constituie baza unei viitoare cariere, pe când la noi abia apare ideea de voluntariat. Aşa că termini studiile fără experienţă practică şi cu şanse minime de angajare.

Ce înseamnă, concret, „experienţa practică” americană?

Cât am studiat în Miami drepturile omului, am descoperit cât de ancorată în realitate este această societate. Printr-un program de justiţie socială, am stat o săptămână, împreună cu alţi colegi, în mijlocul unei comunităţi de imigranţi ilegali din Imokalee, Florida. Am încercat să ne integrăm în comunitate, am stat într-un adăpost, am pregătit mâncare pentru muncitori şi am ajutat la curăţenie. Am vorbit cu ilegali din America Latină şi am participat la demonstraţii contra patronilor. Am încercat să găsim joburi: ne trezeam la ora 4 şi-i însoţeam pe imigranţi către locul unde veneau autobuzele şi erau selectaţi muncitorii pentru ziua respectivă. De obicei se recrutau tineri şi bărbaţi, dar condiţiile de muncă erau inumane: fără pauză de prânz, te puteai opri doar să mergi la toaletă, trebuia să alergi cu găleata de roşii după camion, era foarte cald, umed şi mirosea puternic a chimicale. Ziua de muncă ţinea de la 5:30 dimineaţa pâna la 8:30 seara, iar pe o galeată de roşii primeau în jur de 20 cenţi. În rulote dormeau câte 30 de oameni, uneori şi copii. Am văzut multe situaţii în care gravide, care munciseră până la extenuare pe plantaţiile de roşii sau de portocali, au dat naştere unor copii cu malformaţii sau cu retard mintal.

Ai vrea să te întorci în ţară, din punct de vedere profesional?

Nu vreau să mă întorc în România, cel puţin nu din punct de vedere profesional.

Când ai simţit că locul tău nu mai e aici?

Cand mă gândesc la România, îmi vin în minte cuvintele unui profesor din facultate, care mi-a refuzat o semnătură pentru a-mi depune dosarul la un concurs de la Ministerul Afacerilor Externe. „Domnişoară, nici nu ţi s-a uscat bine cerneala pe diplomă şi ai pretenţia să lucrezi la MAE? Du-te şi învaţă să munceşti şi apoi vino la mine să-mi ceri semnătura! Nu crezi că ai aspiraţii prea mari pentru un biet student ca tine?” Pe principiul: ce nu te omoară, te întăreşte, mi-am continuat drumul spre ţări unde am avut ocazia să învăţ şi să-mi realizez aspiraţiile brutal tăiate în draga ţărişoară. Gustul amar pe care mi l-a lăsat acest episod m-a făcut să-mi doresc să plec din România şi să nu mă mai întorc. Ceea ce am şi făcut.

Codruţa, angajatul Naţiunilor Unite

Cum este să lucrezi pentru o organizaţie de talia ONU?

Cerinţele şi responsabilităţile sunt uriaşe. Munca într-un colectiv multi-cultural te schimbă şi te face mai maleabil. Aici toată lumea vine cu un bagaj cultural diferit pe care-l împarte cu ceilalţi, şi în timp, se adaptează cerinţelor celorlalţi. Diversitatea este respectată şi acceptată în egală masură la Naţiunile Unite.

Care este fişa postului tău la ONU?

De un an, de când sunt aici, m-am ocupat de înregistrarea reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale la diferite conferinţe, de aplicaţiile lor pentru statut consultativ pe lângă consiliul ECOSOC. Împreună cu IT-ul de la noi şi cu deputy-chief am schimbat sistemul de acces pentru organizaţii şi am implementat un nou sistem, într-o perioadă de numai 6 luni. În tot acest timp, comunicarea cu ONG-urile a fost vitală, dar şi cu sediile ONU din Geneva şi Viena cu care am lucrat pentru a unifica sistemele în toate cele 3 sedii.

Care sunt recomandările tale pentru tinerii români?

Să aibă încredere în ei şi în puterile lor! Astfel, orice efort din timpul facultăţii o sa fie plătit mai târziu. Dacă au un vis, să-l urmeze şi să nu ţină cont de descurajările celor din jur; să se auto-educe şi să nu rămână doar în aria de studiu de la şcoală şi să încerce să treacă dincolo de lista de materii, să se dedice activităţilor voluntare şi să câştige experienţa profesională încă din anii de facultate.

Cu siguranţă că toată lumea spune la fel, însă şi eu îi încurajez să înveţe o limbă straină şi să aplice la programe de studiu şi/sau de internship în afara României; un tânăr cu experienţa internaţională are şanse reale de reuşită la programe de studiu în străinătate. Odată aleasă aria de studiu i-aş încuraja să fie la curent cu ce este nou pe domeniul respectiv, mai ales cu metodele actuale de comunicare şi diseminare a informaţiei şi să exceleze pe domeniul ales.

Cine este Codruţa Guran

Are 28 de ani, două masterate absolvite în Germania şi America, plus ani de voluntariat şi internship. A plecat din România în urmă cu 4 ani, după ce un fost profesor de la facultate i-a refuzat o scrisoare de recomandare, pe motiv că nu are suficientă experienţă.

Codruţa Guran a absolvit „Literele” Universităţii din Bucureşti, secţia Studii Culturale Europene, în 2005. A fost unul dintre puţinii studenţi români amatori de voluntariat, muncind benevol pentru mai multe organizaţii neguvernamentale, precum Asociaţia Pro Democraţia, sau Asociaţia Natională a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni.

A luat respingerea profesororului său ca pe un test pentru ambiţia ei, şi a părăsit România câteva luni mai târziu, pentru a lucra ca intern în Praga(Cehia), la Ekumenical Academie. A fost acceptată apoi la un master de Studii Europene la Bonn, iar în 2008 s-a angajat ca intern la departamentul de organizaţii neguvernamentale din cadrul ONU, la New York. Între timp a făcut şi al doilea masterat, la Universitatea St. Thomas din Miami, pe tema Drepturilor Omului, cu o teză despre femeile rome în societatea contemporană.

În prezent lucrează ca asistent de cercetare la sediul central al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pe o poziţie permanentă

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Curajul, puterea si sansa de a reusi

  1. Cristina spune:

    Din pacate tipa nu a invatat ce trebuie cit timp a stat in Miami. Trist, foarte trist….Sa nu ne mai miram ca societatea este cum este….

    Apreciază

  2. Pingback: Clişeu43: poveste de cuplu / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  3. Maria Postu spune:

    Multumesc ca ati trecut pe aici.In mod sigur stiti mai mult decat mine despre America…cat despre aceasta fata, scopul ei nu erau acei oameni din Miami, era doar o experienta, cred…

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Ottilia, ma bucur ca ti-ai facut timp de mine…Vacanta placuta in continuare…

    Apreciază

  5. Cristina spune:

    Dar ce a invatat din acea experienta nu este ceva demn de invatat. Pacat. Pentru ca asa se perpetueaza minciuna.

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Totusi, imi cer scuze daca va contrazic, a invatat si lucruri bune care au propulsat-o intr-un post inalt, ceea ce multi tineri nu prea reusesc.Nu o cunosc, habar nu am cine este, si fiica mea isi face un master in strainatate, in Europa si de aceea m-a a atras acest articol.Dar dvs, care cunoasteti lucrurile(ma refer la episodul cu acei muncitori, oare chiar asa erau chinuiti in America de azi???) mai bine le puteti dezvolta sau corecta intr-un articol pe blogul dvs, si toti ar avea de castigat.Imi cer scuze penmtru sugestie.

    Apreciază

  7. Cristina spune:

    Nu trebuie sa va cereti scuze. Un dialog civilizat este binevenit oricind.

    Asa cum scrie in post Între timp a făcut şi al doilea masterat, la Universitatea St. Thomas din Miami, pe tema Drepturilor Omului, pentru ca apoi sa lucreze pentru ONU.

    Aici este vorba despre un standard dublu. Daca a facut masteratul pe tema drepturilor omului, ar trebui sa stie cel putin care sint drepturile omului, nu? Ceea ce pierde din validitate este chiar faptul ca a fost trimisa de ONU, precum si lucreaza pentru ONU. ONU este impotriva drepturilor omului, deci este o ipocrizie pina la cer. Din postul de mai sus iau doar citeva exemple:

    Am vorbit cu ilegali din America Latină şi am participat la demonstraţii contra patronilor. – de cind si pina cind niste oameni care au incalcat legea emigratiei, au vreun drept in aceasta tara? Cuvintul cheie este „ilegal”. Ilegalii nu au absolut nici un drept in America. Sau nu ar trebui sa aiba…dar li se da mai multe drepturi decit cetatenilor.

    Unde sint „drepturile omului” ale patronilor? Unde sint drepturile omului contribuabililor care trebuie sa plateasca ingrijirea medicala a ilegalilor, scolarizarea copiilor lor si alte programe sociale??? Ilegalii care nu platesc un ban in taxe, se folosesc de serviciile platite de contribuabili. Unde este dreptul lor?

    Unde imi este dreptul meu ca mi se iau banii mei munciti din greu, si platite serviciile oferite acestor oameni? Stiti ca daca un cetatean american merge la urgenta si asigurarea medicala (la care cotizeaza lunar) nu-i acopera tot tratamentul, acesta trebuie sa plateasca diferenta? Logic, nu? Dar stiti ca daca un ilegal merge la urgenta, acesta este tratat pe gratis? Drepturile cui sint incalcate aici? La fel si cu scolile, la fel si cu somajul. Ilegalii nu platesc nimic, dar se folosesc de servicii. Este corect?

    Ca sa ajungi intr-un post inalt la ONU nu trebuie sa sti lucruri bune. Trebuie sa crezi ca ei. Trebuie sa crezi in socialism, in redistribuirea averilor, sa crezi ca drepturile omului ti le da ONU si ei de acolo decid ce drepturi are un om.

    Oamenii care incalca legea unei tari, dar avind pretentii sa se folosesca de celelalte legi….este o nesimtire fara margini. Iar ONU sustine asta…oare de ce?

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Multumesc foarte mult pentru aceste explicatii foarte interesante si oarecum diferite de tot ceea ce am fost invatati noi la scoala despre ONU si drepturile omului.Observ in ceea ce spuneti o discriminare tot mai accentuata in ultima vreme vizibila si la noi, evit sa numesc clar capitolul, in care cetatenii de o anumita etnie ajung sa fie mai protejati decat altii tocmai din dorinta de a nu se face discriminare.Ceea ce stiu eu despre imigrantii americani este foarte putin si se rezuma la filme (ma refer mai ales la filmul vazut recent Crossing Over cu Harrison Ford, un film exceptional care merita vazut).Va doresc o zi buna si mult succes in scoala la domiciliu pe care am citit pe blogul ds ca o faceti, cred ca este ceva deosebit si dificil, o spun eu care sunt cadru didactic si mama 2 fete.

    Apreciază

  9. Pingback: poem de duminică / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  10. Sper sa fi bine… Articolul tau este teribil de citit… Felicitari!!…
    cu stima,
    Andrei D.MITUCA

    Apreciază

  11. Maria Postu spune:

    Multumesc Andrei.Tie iti datorez asta.

    Apreciază

  12. Cristina spune:

    Diferenta dintre imigrantii din America, despre care se vorbeste in post, si cei de o anumita etnie….este ca imigrantii respectivi sint ILEGALI si nu au aceleasi drepturi ca cetatenii americani. Cei de etnie, sint cetateni romani, au drepturi ca si oricare alt cetatean.

    Diferenta dintre cei din filmul amintit este ca acei imigranti ilegali au incercat sa faca tot ce au putut sa devina legali. In general, ilegalii de azi nu mai fac asa ceva. De ce ar face-o? Au mai multe drepturi daca sint ilegali. Mai bine stau pe spinarea cetatenilor, mulgindu-i cit de mult, necontribuind cu nimic, doar consumind.

    Si cind auzi ca mai sint oameni care aproba asa ceva….ce poti sa mai spui?

    Apreciază

  13. Maria Postu spune:

    Va multumesc pentru aceste informatii extrem de interesante. Ma voi documenta mai mult sa stiu pozitia diferitelor parti interesate de problema aceasta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s