Revista Faleze de piatra, toamna…

A aparut nr 9 al deja cunoscutei si apreciatei revistei Faleze de piatra .Aici pe langa nume cunoscute si iubite de cititori, sunt si eu prezenta cu cateva articole:un profil de scriitor dedicat poetului , traducatorului si prozatorului Ilie Constantin, un grupaj de poeme si o proza scurta.
Va mai recomand sa va bucurati de exceptionalele poeme ale lui Sorin Olariu, excelent ilustrate de artista Maia Martin.Doua poeme tulburatoare scrie Alina Dora Toma. Personalitatea romana celebrata in revista este Vasile Parvan, careia Maria Sava ii dedica un studiu complex si bine scris.Am remarcat proza scurta a lui Gheorghe Mocanu, un bine cunoscut si apreciat scriitor , un text emotionant al Irinei Radu, Cealalta casa a ingerului meu, despre cat de importanta este relatia cu Divinitatea mediata de un om cu vocatie.Irina Radu este prezenta si cu textul Recompensa unei nefericiri.La categoria „Roman”, recomand Camil, I a Catiei Maxim, o autoare deja celebra si prin prezenta ei pe frecventa radio a Republicii.Cristian Lisandru ne plaseaza in atmosfera misterioasa a romanului Geamantanul, 4, reusind sa ne tina cu sufletul la gura ca de obicei pana data viitoare.O interpretare foarte originala a mitului  lui Pygmalion ne ofera Carmen Ardelean in proza in serial Lumea vazuta prin ochii inteleptului.Un alt text demn de citit este Retrospectie al autorului Adrian Munteanu.Va rog sa nu omiteti, citind aceasta revista, extrordinarul interviu realizat de Maria Sava cu istoricul Flori Balanescu, o prietena foarte apropiata a  marelui scriitor disident Paul Goma.La rubrica „Aparitii editoriale” este semnalat un nou volum de poeme intitulat Scrum/Cendre scris de Stefan Doru Dancus, editie bilingva romano-franceza, la editura Grinta din Cluj Napoca.

Parafrazandu-l pe Rodian Dragoi care intr-un poem foarte izbutit exclama, „Doamne, ce mult intuneric a  ramas pe cutit!”, spun si eu, „Doamne, ce multa lumina a ramas in aceasta revista”! Iertati-ma, dragi colegi, ca nu am timp sa va multumesc pentru bucuria lecturii pe care mi-o daruiti de fiecare data si sa va citez macar numele, asa cum meritati. O vor face, desigur, cititorii acestui articol.