„Cura de depoetizare” si „Amintiri din viitor”

Am reînceput să scriu poeme

pe ascuns, ca şi cum m-am remolipsit de o boală  pe care o faci doar în adolescenţă,

mă refugiez în caietul acela vechi şi prăfuit ascuns într-o cutie a unei casete desuete,

cand scriu, îmi acopăr caietul cu coperta unei reviste pentru femei să nu fiu descoperită,

am donat déjà toate volumele de poezii din casă, chiar şi pe clasici (e-adevărat, de vechiul meu Virgil Mazilescu nu mă pot despărţi.Încă)

dar mai e mult până la sfârşitul curei de depoetizare

şi la sfârşit când mă veţi întâmpina la poarta spitalului cu braţe de poeme şi metafore parfumate, testându-mi imunitatea dobândită cu greu,

mă voi preface că nu vă cunosc,

că nu m-am servit niciodată de voi ca personaje în poemele mele vechi de altădată…

Dacă mă veţi întreba ce ascund acolo în adâncul privirilor mele,

nimic, dar nimic, credeţi-mă

şi voi fugi aruncând spre voi ultimul meu poem, pe acesta,

refugiindu-mă înapoi în braţele infirmierelor şi asistentelor uşor de mituit

pentru a-mi îndulci cura de depoetizare cu poeme cumpărate din ganguri întunecoase

când sistemele de alarmă s-au oprit,

paznicii au aţipit iar doctorul, ah, doctorul de gardă

care-mi cunoaşte atât de bine viciul,

face dragoste cu asistenta şefă chiar pe muzica poemelor

pe care nu am avut timp să le scriu…

Amintiri din viitor

ți-am vazut trupul despicat de pumnalul întrebarilor mele

și-n loc de răspunsuri au curs pe palma mea rumeguș și sârme ruginite

tu nu mai erai acolo sau poate nu fuseseși niciodată

ți-am văzut trupul aruncat pe țărm

și-n loc de  carne  și sange am vazut doar scoici și crabi

cuibăriți în tine

tu în amintirea mea devorându-mă pe uscat

ți-am vazut trupul expus in piata publică si pe mine alături

ștergându-ți picioarele cu mir si lacrimi

nu erau răni ci doar urmele mângâierilor mele

un giulgiu cu care voiam să trecem dincolo amândoi

ți-am văzut trupul pe rug și-am fugit să arunc și eu câteva vreascuri

care-mi prisoseau în inimă

nu era rug ci doar lumina pe care o aruncase asupra ta iubirea mea

m-am aplecat să mi-o iau înapoi prea târziu

pe rug nu eram decât eu

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la „Cura de depoetizare” si „Amintiri din viitor”

  1. Pingback: Poveste de vis (5) « Blogul lui Teo Negură

  2. Pingback: “Cura de depoetizare” si “Amintiri din viitor” - Ziarul toateBlogurile.ro

  3. Pingback: Tăbliţele de la Sinaia « Ramania Dacia România

  4. Pingback: ce trepidant să ai câte-un vecin [Ottilia Ardeleanu] « Poezieromaneasca's Blog

  5. poem cu final deosebit.
    sensibilitate şi imaginaţie.
    mi-a plăcut.
    o seară faină!

    Apreciază

  6. Maria Postu zice:

    Multumesc Ottlia, o seara placuta!

    Apreciază

  7. Zamfir POP zice:

    Nu e chiar atât de grav. Această „crimă” (de a scrie poeme!) este prescrisă chiar înainte de comitere! Mă bucur când mai reuşesc să ajung pe-aici. Mulţumesc.

    Apreciază

  8. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 34) « Blogul lui Teo Negură

  9. Maria Postu zice:

    Multumesc, nu conteaza cat de des treceti ci ce urme lasati…

    Apreciază

  10. „Dacă mă veţi întreba ce ascund acolo în adâncul privirilor mele,

    nimic, dar nimic, credeţi-mă

    şi voi fugi aruncând spre voi ultimul meu poem, pe acesta”…

    Excelent. Un pasaj foarte frumos. Nici finalul nu poate fi neglijat. Gânduri bune!

    Apreciază

  11. Maria Postu zice:

    Dar voi nu ma intrebati ce ascund, ca veti vedea aici pe blog:TOT.Multumesc si voua ganduri senine!

    Apreciază

  12. Nu pot să nu remarc acest pasaj:

    ți-am vazut trupul despicat de pumnalul întrebarilor mele

    și-n loc de răspunsuri au curs pe palma mea rumeguș și sârme ruginite

    tu nu mai erai acolo sau poate nu fuseseși niciodată

    ți-am văzut trupul aruncat pe țărm

    și-n loc de carne și sange am vazut doar scoici și crabi

    cuibăriți în tine…

    Gânduri bune!

    Apreciază

  13. Pingback: Despre blogul lui Cristian Dima – o ruină cu parfum romanţat « Blogul lui Teo Negură

  14. Maria Postu zice:

    Multumesc, apreciez foarte mult opiniile tale!O zi buna!

    Apreciază

  15. Maria Postu zice:

    Multumesc foarte mult!O zi armonioasa!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s