Inventariind cate forme are Durerea

Istoria unui cantec, Gloomy Sunday…A fost compus de pianistul Seress Rezso.  În 1933, Seress acesta a fost părăsit de către iubirea vieţii sale.  Distrus, cu inima spulberată, a compus  acest cântec. Acestea sunt versurile originare  :

Duminica tristă,
cu sute de flori albe în capelă, iubito,
am aşteptat-o în rugăciune.
Astă duminică dimineaţă, visele mele te-au bântuit.
Şi totuşi, mesagerul amărăciunii mele s-a întors fără tine.
De atunci  sunt tot aşa de trist în fiece duminic
ă,
lacrimile-s potiune, şi pâinea-cea-de toate-zilele mi-e hrană amară.
Duminica tristă

În cea din urmă duminică, iubito,
Vino spre mine! îţi voi fi deopotrivă părinte,
sicriu, catafalc ori giulgiu.
De asemenea, atunci, cununi te vor aştepta,
da, cununi – şi un sicriu, inflorite sub copaci,
voi să-mi iau ultima plimbare.
Şi cu ochii larg deschişi pentru o ultimă privire asupră-ţi,
nu ai teamă de ochii mei, încă în nefiinţă,
voi să te binecuvântez …
Ultima duminică.

In jurul anului 1940, cântecul a ajuns pana în America unde  a devenit un hit in interpretarea lui Billie Holliday, care l-a supraintitulat “Hungarian Suicide Song”. După aceea cantecul a fost reluat de nume celebre ca Sarah Vaughan, Ray Charles, Serge Gainsbourg, Ray Charles, Marianne Faithfull, Björk, Sarah Brightman, Portishead, Elvis Costello, Marc Almond etc.Exista legende potrivit carora, in perioada cand a fost compus acest emotionant cantec, au existat 17 sinucideri in Budapesta, ceea ce a condus la interzicerea cantecului…Se pare ca, totusi, exista dureri care nu pot fi tratate prin nimic…

Poate de aceea, savantii s-au gandit sa  modifice genetic animalele destinate sacrificiului in vederea consumului uman pentru ca acestea sa nu mai simta durerea.stiri-stiintele_vietii-6124771-vacile-trebui-modificate-genetic-pentru-nu-simti-durere.htm?cfat=,Oamenii…sunt oameni tocmai prin aceea ca simt  si nu uita durerea. Nu ma refer, desigur, la durerea fizica, pe care o simt si animalele.simt_animalele_durerea.html. Stiu, spun platitudini, lucruri banale, nesemnificative… Am simtit nevoie sa fac un inventar al durerilor, a ceea ce ne-a provocat candva durere si nu vom putea uita, nu se va putea vindeca niciodata, a ceea ce lasa urme atat de adanci in constiinta noastra, pe fata noastra, in vocea noastra, in forma literelor pe care le scriem hartie, pe forma corpului, poate chiar pe intensitatea cu care ii privim in ochi pe ceilalti si ei, fara sa fie buni psihologi, stiu ca au in fata un om care nu a uitat Durerea.

Medicii spun: durerea nu trebuie suportata, si inventeaza atatea pastile incat durerea este incetul cu incetul aneantizata odata cu constiinta noastra parca , iar dupa ce trece efectul calmantelor, suntem parca mai expusi durerii, mai vulnerabili.

Psihiatrul spune: durerea trebuie retraita, rememorata cu aceeasi intensitate ca in trecut si apoi ea se va elimina, se va uita.

Eu nu sunt medic, nici psihiatru si cred ca: durerea nu poate fi calmata, aneantizata, uitata, distrusa…de nimic si nimeni niciodata. Cui ii place sa-si inventarieze durerea? Sa-si aminteasca primul “Nu se poate!”, din viata de copil, prima infrangere, prima iubirea neimaparatsita, imatura, ciudata, ireala, dar totusi, dureroasa…Si apoi, nu poti uita si nu te poti ierta ca atunci cand prietena ta cea mai buna a avut nevoie de tine, erai departe si nu ai putut-o ajuta, nu ai putut impiedica iremediabilul. Nu te-a acuzat nimeni, doar constiinta ta. Cand dupa lunga vacanta de vara te-ai intors la scoala si profesoara ta preferata murise intr-un accident de masina, iarasi te-ai acuzat ca nu ti-ai luat ramas bun de la ea. Si ai simtit din nou durerea. Durerea de a trece in fiecare zi pe aceeasi strada pe unde ai fost candva fericita, durerea de a te intalni cu toti care au reusit acolo unde tu ai esuat, (nu, nu invidia te macina ci revolta impotriva neputintei tale), durerea de a scrie pe nisip ceea ce valurile sterg imediat si nu pe stanci, cum ai fi dorit, durerea de a evita apele adanci de teama ca nu stii sa inoti (seamana cu lasitatea sau cu instinctul de conservare, dar tu o simti ca o durere), durerea de a nu privi in jos de la inaltime de teama ca ametesti si poti sa cazi si nu vrei sa declansezi compasiuni ridicole a doua zi cititoarelor ziarelor (“Saraca! Cine stie ce boala o fi avut!” sau zeci de comentarii mai mult sau mai putin inspirate la editia online a ziarului care ar consemna cu litere de-o schioapa disparitia ta), durerea de a nu putea juca mai multe roluri, nici macar unul, si acesta jucat prost (nu meriti sa primesti nici macar “Zmeura de aur” pentru cat de prost iti joci rolul), durerea de a fi nevoita sa zambesti cand de fapt ai chef sa injuri sau sa urli, durerea de a nu putea bate cu pumnul in masa lui D-zeu ca-l rogi sa-ti acorde o audienta sau macar un interviu netrucat, durerea dea fi un pic…altfel si de a nu gasi nicaieri un leac impotriva acestei stari, durerea de a nu putea inventa o limba comuna cu a celorlalti…Durerea de a sti ca exista dureri mai mari decat ale tale, pe care nu le poti opri, impiedica sa se aseze ca un strat de pulbere radioactiva deasupra vietii semenilor tai, necunoscuti, dar totusi, oameni…Dureri atat de mari, pentru care nu exista cuvinte spre a le putea descrie, imagini sa le cuprinda, sunete sa le exprime…Pur si simplu:durerea de a fi…sau de a nu fi aici cand tu te visezi in alta parte, in alta parte, cand tu te visezi aici….

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în 1 și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Inventariind cate forme are Durerea

  1. eufrosin spune:

    Exceptionala piesa, intr-adevar! Cat despre durere… nebunii care au inventat o pilula de stergere a memoriei chipurile in beneficiul omenirii, ar trebui bagati in camasa de forta si dusi la locul lor.
    Durerea e normala, un sentiment firesc, dar care va face omul mai tare, mai puternic. Vorba aceea:” Ce nu ma omoara, ma intareste”.

    Nu va faceti iluzii insa, nu de dragul animalelor sunt ele modificate genetic, ci de dragul banilor si in detrimentul sanatatii noastre. Undeva la eticheta „Sanatate” veti gasi multe informatii despre ce ar trebui sa mancam pentru a ramane sanatosi:

    http://eufrosin.wordpress.com/category/sanatate/

    Durerea are un rost benefic noua, daca e aruncata in grija Lui Dumnezeu, altfel aceasta poate duce la depresii si sinucideri. Nu e durere pe care Domnul sa nu o aline, lasand omul mai incercat , mai pregatit sa faca fata vietii. Aruncati deci in grija Domnului durerile voastre si El le va potoli.

    Numai bine!

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Va multumesc foarte mult.Comentariul dvs m-a emotionat.Mi-a amintit de un fost coleg , Stefan, la care tineam ca la un frate mai mic, profesor de religie, care avea mereu un cuvant bun si inspirat pentru cei ce tradau o anumita durere.Voi citi ce mi-ati recomandat cu placere.Numai bine si dvs!

    Apreciază

  3. Mircea Suman spune:

    Au trecut multi ani de cand am ascultat, ultima oara, acest cantec. M-a emotionat intr-un fel ciudat si iti multumesc pentru ca mi-ai dat ocazia sa reintalnesc, odata cu cantecul, amintiri tulburatoare. Am folosit linkul care m-a condus la „durerea animalelor”. Traiesc in Brasov, loc in care au fost ucisi, in conditii mizerabile, multe mii de caini. Traim intr-o tara lipsita de minim respect pentru fiintele de langa noi. Am avut, si am, langa mine unul sau doi caini, una sau doua pisici. Simt durerea ca si noi, inclusiv cea psihica. Nu stiu daca simt durerea cei care, pentru bunul lor trai, au adus in mizerie milioane de familii, copii sipensionari, tratati cu ura. Amcitit schimbul de replici privind „originar si original”. Nu da atentie celor care cred ca exploatarea unei greseli le confera superioritate. Iti doresc zile placute si o duminica vesela.

    Apreciază

  4. alternativele durerii: dacă nu e una e cealaltă sau mai multe la un loc, dar cred că opusele ei se manifestă mult mai rar.
    Maria, este o plăcere să te citesc.
    cred că luni vei primi un plic.
    te pup.
    Ottilia

    Apreciază

  5. Pingback: una cu gust(uri) [Ottilia Ardeleanu] « Poezieromaneasca's Blog

  6. Maria Postu spune:

    Ottilia, multumesc, esti foarte generoasa in comentarii.Nu fac decat sa incerc sa traduc ce simtim toti, mai des sau mai rar.Iti multumesc pentru plic si o sa incerc sa trimit si eu cat mai repede.O seara placuta!!

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Iti multumesc pentru intelegerea si lectura textului.Ma bucur ca iubesti animalele, asta te face un om deosebit, cum si cred ca esti.Daca ei simt durerea?Nu cred, ei nu se gandesc cand actioneaza, o fac din reflexul atavic de a-si exercita puterea asupra altora mai slabi, deocamdata.Da, m-au atacat, pe Fain habar nu am de ce…Dar nu e o greseala alegerea acelui cuvant in contextul dat este motivata.

    Apreciază

  8. Pingback: nu ne părăseşte [Ottilia Ardeleanu] « Poezieromaneasca's Blog

  9. daurel spune:

    Cand vine vorba despre sinucideri, ma gandesc la acei musulmani care n-au suportat ca niste necredinciosi pot sa faca turnuri atat de mari…

    Apreciază

  10. Pingback: Poveste de vis (6) « Blogul lui Teo Negură

  11. Maria Postu spune:

    Sinuciderea a nascut volume intregi de interpretari al specialistilor si nespecialistilor, fara ca cinev sa poate descoperi exact cauzele sau sa o poata preveni.Chiar aratam mai demult intr-un articol ca exista o gena a singuratatii:familii in care s-au sinucis atat un parinte cat si un fiu.Parca nu prea imi vine a crede…

    Apreciază

  12. Luka D spune:

    Minunata piesa, Heather are o voce surprinzatoare.
    Durerea este o senzatie ca oricare alta, fobiile uneori pot si ele da forme de durere, frustrarile ne dor, dorurile ne dor. In privinta sinuciderii ma abtin … fiindca oricat m-as stradui nu pot intelege fenomenul.

    Apreciază

  13. Maria Postu spune:

    Durerea face ca viata sa fie pentru unii insuportabila…Dar eu cred ca atunci cand te incearca durerea, asta e sigur ca va veni vremea cand durerea va disparea, ca un nor, ca o furtuna si vei fi din nou multumit, bucuros pentru simplul fapt ca existi sau macar, fericit.Pe cand , daca traversezi doar etape roz, fericite, e sigur ca undeva la orizont pandeste Durerea…

    Apreciază

  14. Luka D spune:

    Nu exista placere fara durere si bine fara rau. Intotdeauna exista un echilibru.
    Ti-am pastrat notificarile de postare noua intr-un folder special si le tin bine acolo pentru insomniile mele adanci.
    Bine, in cazul meu ar trebui sa scrii o carte pe noapte😀

    Apreciază

  15. Maria Postu spune:

    Se vrea un compliment?Daca da, regret ca nu ai o editura ca sa-mi publici tot ce am in sertar…si nu public pe blog.Si eu am insomnii, probabil nu sunt aceleasi cauze pentru ca nu avem aceeasi varsta.

    Apreciază

  16. Pingback: Concurs de poezie anual 2010 “Mai presus de sine” « Poezieromaneasca's Blog

  17. Pingback: ca un cuptor, oraşul meu / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  18. George spune:

    Gand la gand…Cu bucurie, Maria:
    Mai daunazi am vizionat pentru prima oara filmul” Gloomy Sunday”, si intentionez sa il revizitez, din cand in cand. E unul dintre cele mai reusite filme, cu atat mai mult cu cat subiectul, asa de fundamental uman, biblic. Sant asa de multe pilde, teme si motive, ca trebuie aprofundat. Primordial precum aerul pe care am vrea sa-l respiram, si apa curata de izvor prelingandu-se din stanca, mai sus de urma piciorului omenesc. In final, platim pretul onestiei, si nici o fapta buna nu ramane …nepedepsita, dar nici malevolenta, pe de alta parte.

    Impresionant.

    Apreciază

  19. Maria Postu spune:

    Se spune despre mine ca sunt telepatica.Am ajuns sa cred si eu asta, George, sau e doar o apropiere si intuitie bazata pe un pic de psihologie intuitiva?In orice caz, melodia mi-a placut, istoria ei e trista si de aceea trebuie rememorata.Nu avem voie sa uitam sa fim si tristi uneori, altfel nu am simti bucuria.

    Apreciază

  20. George spune:

    Complet autentic, m-am abonat la Netflix, ca o alternativa economica, si asa am decis sa viziones filmul, iar articolul tau l-am descoperit doar ieri. M-a bucurat convergenta, dar si eu cred in telepatie, asa cum cred ca exista apa pe…Terra. (LOL). As dori sa pot pune pe hartie un plot ca cel care se petrece in Gloomy Sunday…S-ar potrivi cu timputile care se tot duc si vin.
    Duminca placuta, din Downey California.

    Apreciază

  21. Maria Postu spune:

    Astept sa scrii cat de des si cat de mult poti.Pentru mine e o placere sa te citesc mai ales cand articolele mele declanseaza asemenea reactii. Trimite-mi o fotografie din Downey, e un loc unde sigur nu voi ajunge niciodata.Multumesc!Ajunsa acolo…mi-ar fi dor de viata mea de acum asa cum, acum mi-e dor de alte vieti pe care le-as fi putut avea…mai bune sau mai rele…

    Apreciază

  22. Luka D spune:

    Insomniile mele … dar si cand dorm am ajuns sa am cate o insomnie … si uite asa am mai spus o ineptie😛

    Apreciază

  23. Maria Postu spune:

    Iti recomand un film vazut tot din cauza unei insomnii:Chloe…Nu ai spus o ineptie, doctorii ar avea o explicatie si pentru asta….

    Apreciază

  24. M spune:

    Probabil ca parerea mea va avea un impact nu tocmai pozitiv, insa din proprie experienta as putea spune ca si singuratatea, si insomniile si durerea sub toate formele ei, au rolul de a intari individul. Nu as vrea cu aceasta ocazie sa credeti ca etichetez persoanele ce au postat deja sau vor posta ca fiind persoane slabe, ci persoane care nu si-au atins inca potentialul in acest domeniu…Ca incheiere as vrea sa va felicit pentru post, o capodopera ce merita citita.

    Apreciază

  25. Maria Postu spune:

    Multumesc foarte mult, Mihai.Chiar capodopera?Mai am cateva vieti pana ajung acolo…Da, s-ar putea sa ai dreptate, ce nu ne omoara ne face mai puternici.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s