O halta abandonata -imagine preluata de aici
ÎNAINTE ŞI DUPĂ POEME
Silită să-mi demasc în fiecare primăvară poemele,
obligată să accept că aceasta este o trădare necesară,
o primenire a sufletului ca dupa o moarte sau
inaintea unei naşteri aşteptate,
reuşeam să păstrez mereu ceva din ele, blândeţea lor
în faţa călăului, eleganţa lor păşind pe eşafod
ca pe un podium de premiere, cochetăria cu care
primeau flăcările ucigaşe ca pe o rochie a unei mari
case de modă, modeste podoabe salvate de la dezastru
scăpate de vigilenţa poliţienească, cu care păstram vie
amintirea poemului până când, însetaţi de un nou spectacol
mă vesteau să mă pregătesc pentru o altă naştere şi o altă
moarte de poeme.
ULTIMUL DANS AL BAIADEREI
Miza ? am uitat-o de mult, vă citesc în ochi întrebările,
în palmele umezite de nerăbdare, curiozitatea, pofta
de ceva nou, unic şi nerepetabil, ca cest dans, ca această
clipă devorându-mă mai mult decât vulgara voastră foame
imposibil de potolit, oricâte veşminte mi-aş pune
să-mi protejez misterul – perimată noţiune – aşteptaţi mereu cu
nervozitate inventarea unui nou tip de strip-tease, urmănd
în chip firesc aruncării dezinvolte a voalurilor, ştiu deja
ce urmează: apropierea discretă de mine a eunucilor, scoţându-şi
jungherele, despicându-mi cu pricepere, bucată cu bucată, sub
privirile voastre tot mai excitate, sufletul…
(Poeme din volumul Abonament viata-moarte, editura Vinea, 2005)
Poezie si proza online- WordPress Page 
Pingback: dacă mi-aş pune o dorinţă / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Maria,
Dezvalui prin versurile tale esenta misterului in care e invaluita emotia umana.
E un lucru asa de rar, asa de nepretuit, ca ma simt privilegiat de fiecare data cand imi adancesc mintea in ceea ce scrii.
Multami fain.
ApreciazăApreciază
Aprecieri sensibile si avizate, George, ma faci sa ma simt in sfarsit utila prin ceea ce scriu.Ani de zile mi-am spus ca poezia presupune o intitiere ca de aceea nu am cronici si nu sunt apreciata cum imi placea mie sa sper ca merit, dar unii cititori o au deja si ma simt coplesita si regret ca nu i-am intalnit pe toti cititorii mei avizati, dar bine ca macar ei m-au intalnit pe mine si astfel, George, putem comunica de la asa mare distanta.
ApreciazăApreciază
Pingback: determinată să escaladez piscul / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Si mie imi pare tare bine de ceea ce ma ajuti sa descopar si sant foarte recunoscator, Maria.
ApreciazăApreciază
MULTUMESC OTILIA, PENTRU TRECERE!
ApreciazăApreciază
O zi buna acolo departe…De tot ce inseamna Romania si n probleme pentru toti locuitorii…
ApreciazăApreciază
Pingback: toamna asta este un clopot / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Poveste de vis (7) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: îmi fumează gândurile / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Hello.
I am Iranian.
I am poet.
please visit my blog and send your comment about my poems.
http://smh-rahemobham.blogfa.com/
this is my Yahoo ID:
rahemobham70@yahoo.com
Seyed Morteza Hamidzadeh
ApreciazăApreciază
Pingback: la cămin aveam oglindă născocită [Ottilia Ardeleanu] « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: de atunci fustele până la genunchi mi se par cele mai elegante [Ottilia Ardeleanu] « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: între două lumi / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 36) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: ghebul cu prietenie / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: nu mă pot plânge de singurătate / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
A doua poezie mi-a plăcut foarte mult. Fără a ştirbi cumva din valoarea celei dintâi. Gânduri bune, Maria!
ApreciazăApreciază
Pingback: spitalul din oraşul meu « Poezieromaneasca's Blog
Multumesc, Lisandru, fiecare gaseste in poeme ce il apropie de propriile trairi, cred.Si tie o zi buna!
ApreciazăApreciază
Maria, mie imi plac amandoua poeziile, cu mentiunea ca simt in „Inainte si Dupa Poeme”, sentimenele de afirmare ale menirii poetului, a poetului care are ceva de spus…pentru care vorba este poate prea usoara. Imi aminteste de un interviu al lui Leonard Cohen avand ca subiect menirea de a fi poet. Si el simte ca menirea este acolo de la inceput, ca e chemare care cere foarte mult de la omul de litere si ca este munca care necesita timp, munca si o seriozitate deosebita pentru ca talentul sa se materializeze in ceva care este bun, mai intai in ochiul autorului si apoi, in ochii unei audiente. Sper sa fi inteles cat de pretioasa este menirea de a creea, in orice aspect al vietii, dar mai ales in acelea, precum arta, in care interpretarea necesita un eleemnt de critica interna, mai presus, si premergatoare a criticii altora. Desi, asa cum bine evoci, in final, critica altora, este, din nefericire, de multe ori finala. Fara o motivatie materiala, fara noima, fara punct de referinta. Ce putere trebuie sa existe in om, sa continue, sa spere, sa creeze, sa afirme crezul artei? Este MENIREA cred, la fel de necesara ca aerul, si apa, si bucata de paine.
Noapte buna,
George.
ApreciazăApreciază
Multumesc, George, pentru interpretare si pentru talmacirea unor mesaje ascunse ale textelor mele.De ce mai scriu eu?Nu stiu…Nu pot altfel.Poate pentru putinii mei cititpori care vin si se opresc aici pe blog, comentand sau nu, poate pentru ca visez si doresc intr-o zi sa ajung pe o masa sub forma de carte nu ascunsa in spatele unui monitor si al unei tastaturi …
ApreciazăApreciază
Pingback: constatare / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
recitind şi păstrând nişte cuvinte ca despică în profundul uman al celei care scrie cu atâta dragoste:
„păşind pe eşafod
ca pe un podium de premiere” sau
„despicându-mi cu pricepere, bucată cu bucată, sub
privirile voastre tot mai excitate, sufletul…”.
eşti de o sensibilitate!…
te îmbrăţişez,
Ottilia
ApreciazăApreciază
acolo este: ce despică.
ApreciazăApreciază
Pingback: Un blog cât un an « Blogul lui Teo Negură
Ottilia, ca de obicei oferi o interpretare sensibila si avizata.
ApreciazăApreciază
Pingback: oraşul meu pare un pompier / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog