Placerea de a fi anonim

Plăcerea de a fi anonim, ca o roşie stricată uitată pe tarabă seara de ţăranul care trage o duşcă sub masa de ciment în timp ce jandarmii îşi   închid ochii cu un dezgustător aer complice si trec

ah, plăcerea de a fi anonim ca un fir de nisip într-o grămadă de moloz ajuns la groapa de gunoi ecologică de la Glina, care şi-a ratat de mult şansa e a deveni perlă,

plăcerea de a fi anonim ca un claxon în trafic într-o dimineaţă de august, în drum spre serviciu,

anonim ca un strigăt de S.O.S. sosit din eter cu o întârziere de un secol…

fericirea de a fi anonim chiar şi atunci când numele tău e scris pe un afiş, pe o carte, pe un mandat de arestare, pe un mandat poştal, pe un graffitti la metrou, în agenda de telefon a unul mare anonim care ţi-a pierdut de mult numărul de telefon şi-ti trimite mesaje indescifrabile pe care nu le mai primeşte nimeni, plăcerea de a asculta robotul telefonic repetand post telefonic deconectat

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Placerea de a fi anonim

  1. Pingback: Placerea de a fi anonim - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. teonegura spune:

    Uneori, crede-ma, e o placere reala de-a fi anonim, si e o voluptate s-o gusti in fiecare dimineata, atata vreme cat ramai tu insuti🙂

    Apreciază

  3. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 37) « Blogul lui Teo Negură

  4. plăceri şi… plăcere!
    ai reuşit să surprinzi câteva ipostaze frumoase, adevărate, ilare şi triste.
    ei, ce bine se simt unii sub anonimat!

    o zi bună! (să nu fie trecută sub anonimat!)

    Ottilia

    Apreciază

  5. Pingback: şi dacă / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  6. Maria Postu spune:

    Tot in cartea aceea de convorbiri cu Garcia Marques (din postareaanterioara care de fapt mi-a inspirat-o pe aceasta)el spune cat de greu a suportat celebritatea si cat de mult i-a schimbat viata.A vrut si a reusit sa traiasca o viata normala, refuzand excesele ce i-ar fi schimbar echilbrul si armonia vietii.(se referea mai ales la capitolul „femei” pe care el nu l-a abordat din latura de Don Juan ci doar in postura de tata si sot fidel).Celebritatea deschide usi, zice el ca i-a inlesnit prietenia cu mari oameni dar l-a si facut sa piarda unii prieteni mai vechi care l-au tradat, de pilda, expunandu-i public corespondenta privata motiv pentru care Marques prefera sa vorbeasc la telefon cu ei in loc sa le scrie.

    Apreciază

  7. George spune:

    Atata vreme cat acceptam consecintele actiunilor noatre…Santem liberi de remuscarile, si intrebarile puse urmand actiunile noastre intentionate…dar si cele neintentionate. Nu exista nici o consecinta mai daunatoare decat anonimitate fata de propria constinta, si nu exista nici un grad de vinovatie sau descantec pentru a alina cel care simte ca a intrat in anonimat fata de sine insusi.
    Stiind firea dualista a omului societatea a infiintat reguli, norme, legi, constitutii, drepturi fundamentale ale omului, dar nu poate exista alinare pentru cel care nu poate sa se ierte. Fericit cel ce crede intr-un ochi atotvazator, intr-o ureche atotauzitoare, intr-o minte atotintelegatoare: Este un toiag de nadejde pe drumul numit viata, oriunde ai umbla.
    E greu sa descoperi ca cel pe care l-ai considerat aproape la fel de aproape ca un frate siamez dezvaluie lumii continutul, oricare ar fi el, conferit in confidenta, doar pentru ca are posibilitatea. Inteleg pozitia lui Garcia Marquez. In asa o situatie cineva se simte ca si cum ar fi cazut din gratia cuiva, ci nu o victima a cuiva care nu a meritat confidenta. Este exact ceea ce face eseul tau, Maria, cu atat mai relevant si mai placut de citit: M-a pus din nou pe ganduri: Multumesc.
    Doamne-ajuta,
    George.

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Astept cu nerabdare sa citesc o confesiune mai ampla a marelui scriitor, A trai pentru a-ti povesti viata, scrisa la o alta varsta, mai inteleapta chiar.dar si asa, aceasta m-a impresionat, am citit-o pe nerasuflate.atat de naturala, atat de spontana, sincera, dezvaluind fara jena prietenia cu Fidel castro, simpatiile pentru socialism pe care-l crede cea ma buna alternativa.Ce barbat iubit si citit de milioane de oameni ar fi rezistat ispitelor celei mai frumoase femei din lume doar pentru ca asta i-ar fi alterat armonia interioara , el fiind adeptul stabilitatii sentimentale?cata munca, daruire, talent, dragoste, vraja la acest mare prozator..Il iubesc si mai mult decat inainte de a citi acesta confesiune…ma bucur ca ti-a placut prezentarea mea.

    Apreciază

  9. Pingback: m-am înălţat cu greu(tate) / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  10. incertitudini spune:

    Maria,
    Sună extraordinar metafora

    ”anonim ca un strigăt de S.O.S. sosit din eter cu o întârziere de un secol…”

    Cred că este foarte greu de suportat popularitatea, în condițiile în care se intră cu bocancii în sufletul cuiva celebru. Sau când se scormonește doar cu intenții neplăcute.
    Cred că este foarte greu să mai fii tu însuți, dacă trăiești în umbra cuiva..mă gândesc la fiii unor celebrități.
    Este greu să fii o ființă simplă.
    Este greu..
    Eu cred că este extraordinar să fii tu îns(ă)(u)ți!!

    Apreciază

  11. Maria Postu spune:

    Draga Gina, un filolog ca tine, un degustator rafinat al literaturii era imposibil sa nu sesizeze imagini de aces tip.Iti multumesc. Popularitatea…cred ca e insuportabila, pana te obisnuiesti cu ea, dar cred ca e si nociva, cum spunea tot Marques, e un fel de putere, daca n-o folosesti cu grija, te poate distruge.Imi amintesc de un actor, Robert Power carea interpretat rolul lui IIsus intr-un film foarte apreciat:ei bine, mult timp dupa incheirrea filmarii, actorul se credea IIsus.dar cand crezi ca esti Cineva, e si mai riscant sa te crezi acel Cineva si sa-ti joci rolul ca si cum intr-adevar esti Cineva?Dar chiar, scriind Harry Potter sau un banal poem pe un zid, este vreo diferenta intre cei doi?

    Apreciază

  12. Rina Belmont spune:

    Please visit my site.

    Regards

    Apreciază

  13. Please visit my site.

    Regards

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s