Intalniri intamplatoare cu vechi cunostinte

Sunt sigură: vi s-a întâmplat şi vouă…Traversezi grăbit intersecţia, cu ochii pe ceas. Eşti în întîrziere, te strecori printre maşini, te loveşti de alţi oameni grăbiţi ca şi tine…Dintr-o dată te auzi strigată :”Maria!”Îţi spui în gând:”Sper că nu mă strigă pe mine!”Şi vrei să-ţi continui înaintarea prin jungla străzii.Din nou!”Doamna profesoară!”Nu ai încontro.Te uiţi în jur şi zăreşti o doamnă  trecută bine, pe care nu ştii dacă o cunoşti.Vine spre tine, vă opriţi amndouă în intersecţie, ceilalţi abia dacă vă evită, în fine, cineva trebuie să cedeze, tu sau ea, şi vă întoarceţi pe un trotuar, cel spre care te îndreptai tu sau cel dinspre care venea ea, nu mai contează.”Ce mai faci, Maria?De când nu ne-am mai văzut!N-ai mai trecut pe la şcoala?”Care şcoală, te întrebi în sinea ta. Ai trecut prin atâtea şcoli, ţi-e greu şi nu merita efortul de a le ţine evidenţa.Vag îţi aminteşti de ea.Aţi fost scurt timp colege la grupul acela şcolar de pe lângă Voinicelul, unde domnul director, devenit ulterior inspector şcolar sau director într-un minister, nu a vrut să-ţi dea continuitate. Nu i-au plăcut ochii tăi. Asta este. Te-ai mobilizat şi în anul următor ai dat examen de titularizare şi ai reusit să iei un loc foarte bun la un liceu de elită. De asta e bine să crezi în proverbul.”Un şut în fund e un pas în faţă”.Mulţumesc, domnule Director Florescu!”Pe atunci nu prea comunicaţi.Tu şi necunoscuta care te-a interpelat pe stradă. Şi nici nu vă tutuiaţi. De unde până unde atâta prietenie şi interes din partea ei?Te informează în câteva minute cu toate evenimentele petrecute în şcoală după plecarea ta.”Ştii, situaţia s-a degradat rău de tot!N-ai idee ce colegă ţi-a luat locul! Se plâng părinţii de ea…Habar nu are să predea…Toată lumea îţi simte lipsa!Nu vrei să te întorci înapoi?”Nu”!Îi răspunzi sec! Îl ştii pe profu de mate?”Nu aşteaptă răspunsul.”S-a pensionat.A vrut să mai stea , să câştige şi pensie şi salariu dar nu i-a aprobat Consiliul.Habar nu am de ce…Săracul! Mai câştiga şi el un ban cinstit!Auzi, cică au scos postul la concurs…A venit unul tinerel…habar nu are să predea…S-a umplut şcoala de tineri absolvenţi…Noi, aştia mai pregătiţi, cu experienţa, nu mai avem loc de ei…La voi cum e?”E bine!”Răspunzi zâmbind politicos.Te uiţi la ceas discret dar tipa nu observă.”Oare mă mai ţine mult aici?Întârzii la ore sigur azi din cauza ei…”Ea îşi continuă monologul imperturbabilă.”Am auzit că ai mai scos o carte.Ai lansat-o?Mă inviţi şi pe mine?Sau mai bine o lansăm la noi la liceu…Avem şi noi cu ce ne mândri…Facem o acţiune pe sector..Invităm câteva şcoli, mai o discuţie, mai o cafea, un fursec, şi uite-aşa ne alegem şi cu o acţiune la nivel de sector.”De unde ştie ea de cartea mea?Pe vremea când eram colege nu părea prea interesată.”Am scos.Dar am şi lansat-o, îi spui.””Vaaai!De ce nu m-ai anunţat, draga? Mi-ar fi placut să vin şi eu!Egoisto! Să aflu din ziare că ai scris o carte de succes!Ai vândut-o bine?Dacă vrei, te ajut eu s-o vinzi: O dau la elevi!Pentru un punct în plus, săracii de ei cumpără orice!””Nu draga mea, îi răspunzi străduindu-te să fii amabilă.Am vândut-o foarte bine. Nu mai am nici un exemplar.Nici măcar pentru biblioteca şcolii unde am lucrat. Şi-acum te rog să mă scuzi.Întârzii la lansarea cărţii mele la Cărtureşti” îi spui tipei care nu dădea semne că ar vrea să se urnească în următoarele două ore de pe trotuar.Minţi, dar ce contează?Nu lansezi nimic la Cărtureşti dar e singurul mod de a scăpa de cineva ca ea.

Îţi propui ca de acum încolo să umbli pe stradă bine mascată, cu voal şi cu ochelari uriaşi, spre a nu fi recunoscută de fani..Şi când te gândeşti că ieri erai o anonimă…

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Intalniri intamplatoare cu vechi cunostinte

  1. nuclearrr spune:

    Riscurile celebritatii ?🙂
    Cei care nu au ochi sa vada, carora nu le pasa, sunt brusc insufletiti de zvonuri, de numele rostit intr-un anume context, si hai sa se lipeasca si ei…Sunt intr-adevar nesuferiti si oportunisti.

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc de vizita.Cred ca ai dreptate…Nu am ajuns inca atat de celebra ca personajul din schita mea, desi l-am publicat la „Confesiuni…”Imi place sa literaturizez orice mi se inampla.

    Apreciază

  3. Pingback: Intalniri intamplatoare cu vechi cunostinte - Ziarul toateBlogurile.ro

  4. Pingback: Poveste de vis (10) « Blogul lui Teo Negură

  5. teonegura spune:

    Am mai patit si eu de-astea, desi, de cateva ori, am avut surpriza neplacuta sa constat ca sunt evitat: neah, poate omul se grabea undeva, mi-am zis impacat😉

    Apreciază

  6. Pingback: atmosferă metalică / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  7. Maria Postu spune:

    Sunt foarte ciudate aceste intalniri, uneori insista sa va vedeti, sa dai telefon si apoi nu-ti raspund…oamenii se tem sa fie sinceri.

    Apreciază

  8. incertitudini spune:

    Din păcate, ”tehnică” acordării de puncte elevilor care cumpără cărți aduse de unii” binevoitori” funcționează, Maria.
    Știu și persoane înrudite cu doamna din intersecție..
    O seară frumoasă!

    Apreciază

  9. Maria Postu spune:

    Tocmai asta era unul din aspectele negative pe care articolul meu voia sa le surprinda.Cu sistemul acesta de a -i obliga pe elevi sa cumpere carti de tot felul, unii s-au imbogatit, mai ales cand aveau acces la subiecte .

    Apreciază

  10. Pingback: gândurile noastre « Poezieromaneasca's Blog

  11. unii scot cărţi numai pentru că au cui le vinde!

    da, persoane de-astea care te cunosc doar pentru interes se află peste tot.

    bună relatarea ta.

    o zi frumoasă!

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    Multumesc.Eu nu prea am vandut propriile carti.Mai mult le-am oferit.

    Apreciază

  13. Pingback: Concurs de poezie noiembrie 2010: POEZIE ŞI SUFLET « Poezieromaneasca's Blog

  14. Pingback: Concurs de poezie, noiembrie 2010: “POEZIE ŞI SUFLET” « Poezieromaneasca's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s