Moneda de aur care anunţa dorinţa de independenţă a României valorează acum cât o vilă la marginea Capitalei, anunta Evenimentul zilei.
În 1868, Carol I testa reacţia Marilor Puteri faţă de proiectele sale în România cu o monedă purtând chipul său. Inscripţia din jurul efigiei – „Carol I Domnulu Româniloru” – era un gest foarte curajos, având în vedere că Austro-Ungaria era stăpână peste Transilvania, iar otomanii erau la putere în teritoriile unificate de Alexandru Ioan Cuza.
„Era un gest care nu cadra deloc cu statutul Principatelor”, spune Alin Ciupală, conferenţiar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. „Vorbim despre manifestarea unor proiecte politice – noul principe dorea ca, treptat, să obţină un alt statut faţă de Imperiul Otoman pentru statul pe care fusese chemat să îl conducă”, explică profesorul.
Gesturile anti-otomane ale lui Carol, în aşteptarea momentului prielnic
Nu era primul astfel de gest al lui Carol I: în 1867, România participa separat de Imperiul Otoman la Expoziţia Universală de la Paris, graţie sprijinului primit de Carol I de la Napoleon al III-lea, împăratul Franţei. Şi nici ultimul: în 1875, România semna o convenţie comercială cu Austro-Ungaria. „Prevederile erau dezavantajoase pentru România, dar statul câştiga din punct de vedere politic”, arată Alin Ciupală. „Însă toate aceste gesturi nu aveau valoare dacă nu apărea un context favorabil”, adaugă istoricul. Iar acest context a apărut în 1877, când Imperiul Rus a declarat război otomanilor.
Emis în doar 100 sau 200 de exemplare, polul (6,45 grame, aur 90%, cupru 10%) lui Carol I nu a fost niciodată pus în circulaţie, ci trimis spre topitorii de otomani. Însă monedele care au scăpat de această casare istorică sunt acum o ţintă pentru colecţionarii din lume.
În catalogul de monedă românească semnat de Erwin Schaeffer şi Bogdan Stambuliu, piesa de 20 de lei 1868 are o cotaţie uriaşă: 250.000 de euro. Valoarea aceasta este asigurată şi de un mit: se spune că, în temelia Peleşului, se află zeci de monede din această colecţie.
„Cred că valoarea din acel catalog e exagerată, dar moneda poate valora chiar şi 100.000 de euro”, spune Dan Ilie, referent la Muzeul Băncii Naţionale a României (BNR). Întrucât apar foarte rar pe piaţă, „polii” din ‘68 şi monedele legionare de 250 de lei din 1940 au ajuns cele mai scumpe monede româneşti.
Cel mai mare colecţionar român e un neamţ
Suma de 100.000 de euro nu a fost atinsă încă, dar un pol din ’68 a fost vândut, în ianuarie 2010, pentru 32.500 de dolari. Interesul pentru monedă trebuie să fi fost enorm, deoarece firma organizatoare a licitaţiei anunţase un preţ estimat de 4.000-6.000 de dolari. „Sunt puţini colecţionari români care îşi permit să aibă moneda aceasta”, spune Dan Ilie. De aceea, cel mai mare colecţionar de monedă românească e un neamţ.
Cititi mai departe aici.
Pingback: Povestea celui mai mare colectionar roman - Ziarul toateBlogurile.ro
Din comentariile specialiştilor se pare că totuşi rămâne legendă ideea că în temelia Peleşului, se află zeci de monede din această colecţie. In cartea „Castelul Peleş 1883-1933”, scrisă de Alexandru Tzigara-Samurcaş şi N.N. Condeescu se spune că la 29 august 1875, la temelia castelului a fost pus un tub în care se află documente referitoare la construcţia castelului. In acest document printre altele se spune că există acolo depusă şi „o colecţie de monete ale ţării, foarte rare astăzi, ce fuseseră bătute în număr redus şi purtau, ca un fel de proclamare anticipată a autonomiei, chipul Domnitorului”, fără a se face trimitere exactă la polul lui Carol I, monedă care nici nu a circulat fiind retrasă şi topită de otomani. Dar cum imaginaţia colecţionarilor se aprinde cu înfrigurare la orice nouă posibilă informaţie care să crească valoarea piesei lor de colecţie, este firesc ca şi în această poveste să circule variante fascinante.
Frumoasă şi interesantă postare.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru completarile atat de atente si de detaliate cu lucruri care nu se prea cunosc.Ma bucur ca postarea mea v-a trezit interesul.Multumesc si o seara buna in continuare!
ApreciazăApreciază
Soarta lui Aur: De prin piatra adunat, si-n piatra ferecat… Mai ales in acest minunat document, amintind cu elocventa soarta unui neam: Al nostru.
Multumesc Maria, nu as fi avut cea mai vaga idee.
ApreciazăApreciază
Aurul in sine adunat cu aurul creatorilor, cu aurul celor care stiu sa-l pretiasca isi sporeste valoarea.Nu ai de ce, totul ascunde mistere….
ApreciazăApreciază