De ce iti place sa te reinventezi atat de des?

E bine sa-ti cunosti interiorul, sa nu intri acolo ca intr-o casa straina si sa te uimesti de tot ce vezi si ce s-a mai intamplat de la ultima ta vizita pe acolo:plantele pe care le-ai asezat din intamplare au inverzit sau s-au uscat?Peretii  sufletului s-au ingalbenit si e nevoie sa le reimprospatezi culoarea?Ai mai aerisit, ai mai rasfoit filele trecutului?Sau te porti de parca in  fiecare zi trebuie sa te reinventezi si sa o iei de la capat?Nu mai e nimic cert in casa ta?Peretii de caramida au fost inlocuiti cu prefabricate, sticla cu termopan, clorofila cu verdele sters de plastic, mobilierul ales din linii drepte si oglinzi adevarate a fost inlocuit cu labirinturi si oglinzi inselatoare din care nu stii cum sa mai iesi. De aceea refuzi sa mai intri acolo, sa te privesti si sa extragi seva cu care sa mergi mai departe.Preferi sa te reinventezi, sa-ti cauti alta casa, alte mobile, alte ferestre, alte peisaje in lumina lor.Si peste vechea constructii asezi inca un decor de carton, si inca unul pana cand te-ai pierdut definitiv si nu il vei mai gasi niciodata pe Adevaratul jertfit la temelia unei case de care toti se leapada si se tem.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la De ce iti place sa te reinventezi atat de des?

  1. daurel spune:

    N-as zice ca este reinventare; nu intotdeauna…
    Cine stie sa zideasca o casa adevarata, n-are voie sa se opreasca la una …
    La multi ani!

    Apreciază

  2. Pingback: De ce iti place sa te reinventezi atat de des? - Ziarul toateBlogurile.ro

  3. Maria Postu spune:

    Exista unele lucruri care nu trebuie schimbate si pierdute.daca le pierzi risti sa nu te mai regasesti niciodata.La multi ani si un an minunat si dvs!

    Apreciază

  4. Pingback: când iarna trece prin mine de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  5. George spune:

    Atata vreme cat constructia are o fundatie buna si structura solida, totul inautru poate fi remodelat, atata vreme cat nu sant afectate elemente portante, care pericliteaza integritatea habitaclului. Desigur ca ambianta interioara trebuie sa fie unitara, si o extrapolare a celui ce locatarului.
    Multumesc Maria,

    George.

    Apreciază

  6. Pingback: feng shui de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  7. Maria Postu spune:

    Multumesc si eu.La multi ani!

    Apreciază

  8. Pingback: “Strigă istoria sub noi, oameni buni!” « Ionel băiat bun

  9. teonegura spune:

    Daca reinventarea asta e ca un rand rescris, insa pastrand ideea lui, imi place, imi suna a perfectionism🙂
    Bine te-am regasit, la multi ani cu sanatate! Ma bucur ca blogul nu mai e parolat😉

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    La multi ani!Sanatate si zile pasnice si inspirate!Reinventarea poate fi si asa cum sugerezi tu.E o calitate sa ne putem schimba in bine!Imi cer scuze pentru perioada parolarii.

    Apreciază

  11. Pingback: stranietate de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  12. teonegura spune:

    E OK, ma bucur ca e public din nou si te pot citi🙂

    Apreciază

  13. admin spune:

    „si nu il vei mai gasi niciodata pe Adevaratul jertfit la temelia unei case de care toti se leapada si se tem.”
    Suntem inevitabil supusi influentelor exterioare si agresiunilor psihice, datorita faptului ca unii „lei” au puterea de a rage mai tare, chestii cu care, pe moment, nu mai ai timp sa analizezi daca esti sau nu de acord.
    Deci reinventatul are tocmai scopul de a te gasi pe tine. Pentru a gasi un echilibru intre ceea ce ai vrea sa fii si ceea ce esti cu adevarat. Nu „ei” se leapada si se tem de casa care ai devenit, ci tu insuti.

    Apreciază

  14. Pingback: în acea zi mohorâtă de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  15. Maria Postu spune:

    Multumesc, te-ai apropiat foarte mult de ceea ce am vrut sa spun.A te reinventa atat de des nu mi se pare chiar o calitate.Uneori reinventarea are conotatii negative si e normal ca tu insuti sa nu mai fii de acord cu ceea ce ai devenit, desi nu mai poti schimba lucrurile, atras fiind de mirajul schimbarii cu orice chip si cu orice pret.

    Apreciază

  16. Pingback: în toamna asta ca un copac de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  17. Pingback: Poveste de vis (19) « Blogul lui Teo Negură

  18. Pingback: fără ea este mai bine de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  19. Mircea Suman spune:

    Am citit si am simtit, gandind la mine, ceva ce nu pot defini foarte exact. Un fel de teama, ceva ca tracul unui actor la primul pas pe scena. Cred ca este vorba despre scena pe care imi joc, in fiecare zi, rolul fara sa mai fiu atent la felul in care scenaristul schimba, pe incetul, pe neobservate, decorurile. Trebuie sa cercetez totul cu atentie, cine stie, poate mai gasesc urmele decorurilor in fata carora am inceput, acoperite, acum, de cele ale epilogului. Stiu, insa, ca nu voi incerca, fiind poate prea tarziu, sa ma reinventez.

    Apreciază

  20. Maria Postu spune:

    Mie personal nu mi se pare ca reinventarea la infinit ar fi posibila.Discern o umbra de autoauzare, de regret/Nu e cazul?Ceea ce e bun, valoros, e acolo la temelie si supravietuieste, indiferent de alte schimbari.Vei gasi desigur acele decoruri de inceput in cele mai adanci cute ale memoriei si care de fapt ne dicteaza regulile conduitei in viata.Asa vad eu.

    Apreciază

  21. Pingback: până la urmă de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  22. Maria Postu spune:

    Grafica ta exprima foarte clar ceea ce simti, mai bine decat cuvintele mele…

    Apreciază

  23. Multumesc, draga Maria… Seara ne este aproape si ne inveleste in emotii tari…
    cu respect,
    adm

    Apreciază

  24. Maria Postu spune:

    Si eu multumesc…ma tem de seara desi e „ceas al tainei”…ma tem mai ales de noapte , de anumite nopti.

    Apreciază

  25. Pingback: drumuri de urmat în tăcere de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s