IN CAUTAREA TIGRULUI PIERDUT
În căutarea trecutului personal sau comun, expirat sau proaspăt coafat şi îmbălsămat
gata să fie dus la Eternitatea
ca a unui tigru fugit din grădina zoologică,
trecutul tău speriindu-i pe copiii străzii adăpostiţi în cuşca tigrului, singurul lor protector,
colecţionarii de senzaţii tari au scos aparatele de filmat şi înregistrează contorsionările tigrului flămând, furios în oraşul- arenă,
sânge peste tot, sau doar suc de roşii pompierii şi ambulanţe, ca într-un film de duzină sunt gata să ,
prelungind agonia tigrului, cineva licitează blana tigrului din pădure,
pe care nu l-a mai văzut nimeni de o sută de ani, doar în reclamele agenţiilor de turism,
setea de tigri e tot mai mare, abia stârniţi vânătorii îşi fac propriii tigri din trecutul fiecăruia ori îşi amanetează viitorul în speranţa unui tigru de cea mai bună calitate în sângele căruia să se îmbăieze dimineaţa în baia tapetată cu blana animalului, în casa îmbrăcată în blană de tigru
în oraşul flămând ca un tigru devorând în fiecare zi raţia de locuitori imposibil de ascunşi în blănile putrede ale unor tigri mereu flămânzi şi tot mai invizibili.
LECTIE DE IMBLANZIRE
Uneori se auzea gongul atât de repede încât nu apucasem să vă arăt tot ce ştiu
toate numerele cu care reinventasem algebra acrobaţiei,
continuau să sosească spectatorii cu aparatele de filmat, înşelând vigilenţa bodyguarzilor,
oferind generoşi un bici de ajutor dresorului obosit, fragilă graniţa dintre îmblânzitori şi neîmblânziţi, când, pe nesimţite, leii aveau deja zgardă de căţei de interior, tigrii întindeau labele cu prietenie spectatorilor, rând pe rând spectatorii îşi vârau capul în gura leului, se lăsau muşcaţi de şerpii otrăvitori docili şi umili ca şi cum li s-ar fi făcut o transfuzie de rouă în locul otrăvii,
uneori îmblânzirea durează seri la rând, ca spectacolele antice, leul se lăsa greu domesticit, spectatorii se lăsau hăituiţi, loviţi cu pietre şi urmăriţi cu luminile reflectoarelor,
ca urmaşii lor să aibă ce povesti, uneori se improvizau atacuri teroriste , cei mai slabi de înger leşinau sau poate nu, era doar carnaval sau poate nu, atunci era sigur că îmblânzirea nu se va termina curând, încă se mai lucra la proiectul îmblânzirii, la stabilirea cu precizie a identitătii celui care îmblânzeşte şi a celor care trebuie îmblânziţi.
frumoasă lecţie de îmblânzire.
„îmblânzirea nu se va termina curând,” pentru că sunt prea mulţi de îmblânzit şi prea puţini îmblânzitori!
ApreciazăApreciază
Pingback: nu! de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
M-am gindit ca poate o sa-ti placa…
http://andreimituca.wordpress.com/2011/01/16/auzi-cum-curge-timphul/
adm
ApreciazăApreciază
Multumesc, voi trece azi cat de repede pot!
ApreciazăApreciază
Multumesc, Ottilia…Asta scriam mai de mult.Intre timp, incerc sa ma imblanzesc doar pe mine.
ApreciazăApreciază
Pingback: în poemul de azi de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: lesbi de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: aceştia de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: ce trepidant să ai câte-un vecin de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: toamna suflă greu de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: una cu gust(uri) de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Când ai nevoie de dragoste – Mircea Cărtărescu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: nu ne părăseşte de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog