Vila lui Ceausescu din Covasna
De ziua lui, 26 ianuarie, Nicolae Ceausescu nu tinea sa faca o sarbatoare deosebita, spun surse apropiate. Dealtfel, luna ianuarie era „ocupata” cu sarbatorirea sotiulor Ceausescu, ziua ei era pe 7 ianuarie. Era perioada cand populatia astepta diverse forme ale „generozitatii” sale, de la amnistiile celor din inchisori, pana la o mai buna aprovizionare a magazinelor, macar pentru cateva zile.Lui Nicolae Ceausescu i se pareau mai importante sarbatoririle legate de calitatea lui de secretar general. Voia sa para un om obisnuit. Se trezea ca de obicei la ora 7.30, la fel ca si sotia lui, faceau incalzirea, adica isi puneau in spate un rucsac cu cateva kilograme, stabilite de doctor, si se plimbau prin parcul palatului un numar de minute. Apoi, la ora 9.00 erau la birou.N-a iubit petrecerile desin era vazut la televizor participand la acele serate impuse de conditia de conducator in compania altor sefi de stat. In schimb, vanatorile il pasionau. Ce spune lumea ca aducea muzicanti ca sa se distreze este o legenda. Rareori s-a intamplat asa.. Se mai relaxa uitandu-se la cate un film. De altfel, sotii Ceausescu se culcau foarte devreme. El avea o singura ora pe zi, dupa-amiaza, pe care o petrecea cum voia. Vizavi de casa lui din Primaverii era Club-bazinul in care era o sala mare de sport, cu o mica pista de bowling, sport care-l amuza.
In acest timp, Elena primea cate un musafir, de fiecare data cam acelasi, fiindca nu iubea prietenii. De obicei, era doamna sau domnul Bobu. Dar sa ne intoarcem la ziua lui, dupa ce ajungea la C.C. se imbraca la fel ca intotdeauna. Veneau cei apropiati la cabinetul lui sa-l felicite, dupa care, in sala de sedinte se aduna toata lumea, i se citeau urarile primite. Uneori, ambasadorii il felicitau personal. Ceausescu oferea o cupa de sampanie, dar el nu bea, ci doar isi muia buzele. Cred ca in toata viata lui n-a baut mai mult de 10 litri de vin rozé, preferatul lui. E un vin pentru nebautori. Nu fuma, tarie nu bea, nu manca niciodata dupa pofta inimii. Era un om abstinent, respecta cu sfintenie ce-i spuneau medicii.I se ofereau flori, o carte, un tablou. Ceilalti – directori de fabrici, sefi de Judetene de partid, sindicate ofereau kitsch-uri. Toate erau adunate in niste depozite din strada Molière. Erau fotolii, canapele – disparate -, covoare pe care scria, din tesatura, cate ceva de genul „Sa ne traiti, tovarase Nicolae Ceausescu!”. Deci, inutile. In ultimul timp, se ajunsese la decizia ca arhitectii sa scrie la judete cam ce cadou sa pregateasca, atasandu-le uneori si schita de model. Noi lucram la atatea palate si aveam nevoie de mobile, dar cele primite de ziua lui Ceausescu erau inutilizabile. Nici tablourile nu se puteau folosi, fiindca ii reprezenta pe ei doi sau numai pe el.Rudele nu prea aveau voie sa intre in casa lui. Fratii lui Ceausescu nu-i treceau pragul daca nu erau chemati. Poate n-o sa credeti, dar fiicei lui Petre Borila, sotia lui Valentin Ceausescu, nu i se permitea sa intre in casa. Il aducea pe copil sa-si felicite bunicul, dar ramanea la usa. Cel mic intra si ea venea dupa el o ora, doua mai tarziu. Sa nu credeti cumva ca Elena ii facea cine stie ce cadou. Ii oferea flori, se sarutau, fiindca s-au iubit foarte mult, dar erau zgarciti. S-a zis ca ea a avut bijuterii fabuloase. Nu este adevarat. Din strainatate, pentru ei se importau medicamente si… apa de baut.
Dupa ce soseau rudele invitate, ciocneau un pahar, mancau, stateau de vorba. Nimeni nu prea agrea compania lor, asa ca mai toti se grabeau sa plece… Prezenta Elenei Ceausescu intimida, incomoda. Si, de fapt, masa nu se punea la ei in casa, ci alaturi, la acel Club-bazin. Dar sa stiti ca mai mult veneau neamurile ei decat neamurile lui.Sever. Ea nu-si comanda rochiile in strainatate. Se faceau in tara. Atelierele care-i lucrau erau modeste, intr-o casa care a fost demolata, pe locul ei ridicandu-se azi sediul Ambasadei Germaniei. Pantofii ii primea de la Guban, iar bijuteriile purtate de ea erau modeste, facute in tara. Cu invitatii era foarte rezervata si foarte socotita. De exemplu, cand am primit ordin sa renovam casa parinteasca de la Scornicesti, la sfarsit ne-a cerut devizul si ne-a spus ca suma trebuie impartita egal intre toti cei cinci frati. Primul care a achitat a fost Nicolae Ceausescu, si apoi le-am cerut banii si celorlalti.
In legatura cu cadorurile primite, camasile cred ca erau primele in preferinte, fiindca avea foarte multe. Sigur, un sef de stat nu are o garderoba ca a noastra. Odata, cand am fost la Timisoara, cei de la Guban mi-au dat sa-i aduc doua cutii cu pantofi. Dar tot ce primea de imbracat era controlat, verificat de „oamenii de specialitate”.Nici ziua de nastere a Elenei nu era serbata cu mai mult fast.
Ceausescu ii oferea un buchet urias de flori. Copiii veneau, o felicitau, ii aduceau flori si atat. Primul care pleca era Nicu. De fapt, Ceausestii nu erau persoanele cu care sa stai, chiar daca era ziua lor. El era, cu certitudine, mult mai vesel, mai antrenant decat ea. Era un bonom, care-si iubea enorm sotia. Cred ca a fost singurul sef de stat care nu si-a inselat nevasta. Elena fusese un dar al partidului pentru Nicolae Ceausescu. Ana Pauker a vrut s-o marite cu un evreu din anturajul ei, dar Maurer, speriat ca inca o activista este atrasa spre grupul Pauker-Luca-Teohari Georgescu, l-a chemat pe Ceausescu si i-a spus: „Nicule, uite fata asta e buna, muncitoare, ia-o de sotie!”. Si el asa a facut. De altfel, cred ca Valentin s-a nascut inainte ca parintii lui sa fie casatoriti oficial.Multa lume nu stia ca in casa avea icoane la care se inchina, ca ii placea mobila sculptata aproape excesiv si ca a donat 1.000.000 de dolari pentru Muntele Athos. Dar nu stiu daca si el a ajuns vreodata acolo.
Alte articole pe aceeasi tema: http://www.ziare.com/nicolae-ceausescu/comunism/nicolae-ceausescu-ar-fi-implinit-93-de-ani-1071145
http://gazetanoua.ro/index.php?mod=stiri&id=4498&title=Ceausescu-a-insemnat-foarte-mult-pentru–Olt.html
Poezie si proza online- WordPress Page 
Pingback: O zi de nastere a unui Dictator - Ziarul toateBlogurile.ro
în ce lume am intrat… citind, parcă nu aveam curaj nici să respir. ca pe vremuri, când nu îndrăzneam să scriem în jurnalul personal ce credem, de teamă că s-ar putea să ajungă pe mâna celui de la UTC. a fost ca un duş binevenit această rememorare. e totuşi parte din viaţa mea – viaţa lui, că doar am trăit un majorat în epoca aceea.
şi, mda, ar fi cazul ca mulţi bărbaţi să înveţe de la el… fidel? îşi iubea soţia? asculta de doctori?
câţi mai sunt azi la fel?
ApreciazăApreciază
Cred ca existatau in el, ca in fiecare din noi, o parte luminoasa, vizibila familiei si care cuprindea respectul fata de valorile traditionale (atunci cum se explica distrugerea bisericilor?) si o parte robotizata, intunecata , construita de ideile comuniste care i-au hranit viata.S-au spus atat de multe opinii despre felul cum a introdus el comunismul, despre a cui e vina, a lui sau a sistemului, incat eu, nefiind specialist, ma tem ca as rata o idee inteligenta asa ca ma abtin.Cat despre tineretea petrecuta atunci…o, da, asta face ca epoca sa-mi para mai putin inspaimantatoare deoarece pe atunci eram foarte tanara .dar in acelasi timp, cand vad cum din cauza regimului cominist m-am irosit si nu am avut sansa sa-mi descopar la timp vocatia, imi vine sa o injur si reneg total si definitiv.
ApreciazăApreciază