Acum doi ani, iata ce scriam:
Mereu ne luam rămas bun îngenuncheaţi
în noi înşine, înconjuraţi de păpuşi dezmembrate
cu silicoanele sânilor explodând până aici în poem,
de copii plângând în pumni de teamă să nu li se interzică plânsul,
de sunete de piane dezacordate, de sirene ale
unor nave în derivă , urmăriţi de privirile inocente
ale celor ce încă nu ştiu: îngeri înfrânţi delirând
biografii părtinitoare despre oameni –care—nu –mai-vin,
ne pregăteam
de întoarcere acasă după o scurtă despărţire: viaţa
Share this:mariapostu.wordpress.com
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Similare
Despre Maria Postu
Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon...
Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în
Lunile poetice și etichetat
ingenunchere,
papusi,
sani,
silicoane,
viata. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Poezie si proza online- WordPress Page 
Pingback: despre-oameni-care-nu-mai-vin - Ziarul toateBlogurile.ro
”îngeri înfrânţi delirând
biografii părtinitoare despre oameni –care—nu –mai-vin”
Maria, de cele mai multe ori, citindu-te, simt împunsătura ascuțită a gândurilor..
ApreciazăApreciază
Pingback: rămăşiţe de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Ma bucur ca lectura mea ti-a starnit interesul…Multumesc foarte mult si o seara buna!
ApreciazăApreciază
Pingback: poem despre cum poţi vedea lumea de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog