Oameni care îmi doresc binele

Există oameni care îmi doresc binele fără să mă cunoască, mă lovesc de ei pe străzi, pe scări, îi lovesc, îi rănesc, fără să vreau, fără să ştiu,  mă revolt împotriva lor, nu schimbăm vorbe, nici sentimente, nutresc sentimente de vinovăţie, apoi, încerc să le dau de urmă, să le explic inexplicabilul, dar e prea târziu,   piatra a fost aruncată, parbrizul existenţei lor, fisurat de nerecunoştinţa mea, nacela  atinsă de vântul ignoranţei, se prăbuşeşte şi eu nu îi pot opri căderea,

există oameni care îmi vor răul, eu nu-i cunosc, sau poate nu vreau să-i cunosc, trec zilnic pe lângă ei, cu unii schimb vorbe, bani sau sentimente , le mulţumesc, ei se prefac că îmi mulţumesc, ne spunem la revedere, ne spunem pa, nu ne atingem, eu nu voi şti niciodată că ei îmi vor răul dar voi simţi probabil atingerea lui, voi cădea, mă voi ridica, îi voi privi în ochi pe cei care mi-au întins o mână, le voi mulţumi sau ei îmi vor mulţumi, nu voi afla niciodată de ce îmi vor răul, ce cuvinte  le-am spus, ce priviri le-am aruncat, astfel încât ei să-mi vrea răul.

Dacă aş putea să aflu la momentul potrivit identitatea oamenilor care îmi vor binele sau răul, aş fi mai fericită.