Aici e sarea si dincolo zaharul.Aici e mierea dincolo otrava, aici uscatul si nisipul. Oceanul e departe, desi uneori se amesteca pana la confuzie, pana la schimbarea identitatii, pana la aneantizarea reciproca cu pamantul…Unii oameni merg prin desert ca si cum ar pluti pe mare, altii confunda oceanul cu uscatul si-si duc caravanele cu camile ca sa-l traverseze.Uneori reusesc.Daca nu vine Mahomed la munte vine muntele la Mahomed si oceanul la mine, sa-i hranesc pestii, delfinii si rechinii, sa-i cedez din spatiul meu vital, din visele mele din trupul meu…Eu visam la el privind dansul pestilor mei colorati intr-un acvariu minuscul in sufragerie delectand privirile jucause ale fiicei mele.Visam la o casa cu valurile lovindu-se de stanci, calauzindu-ma ca un far pe cararea viselor mele.Stiam ca atat marea cat si eu ne respectam reciproc si nu ne vom vizita fara a respecta toate legile curtoaziei si fara a intra clandestin in spatiul intim al celeilalte.Marile si oceanele se razbuna.Pentru ca am indraznit sa-l creez pe Batranul care a ucis pestele cel mare si a venit cu el pe tarm sa-si etaleze trofeul.L-am inventat si pe capitanul Ahab si apoi pentru ca Ahab era un model tot mai greu de urmat, am inventat jocul cu delfinii Calderon, am inventat o mie de feluri de a dresa oceanul si credeam ca am reusit…Cine ar mai putea scrie azi povesti despre Mica Sirena?…Mica Sirena s-a transformat in mama Albei-ca-zapada…Vine la tarm cu un tsunami si un cutremur dupa ea si-si cauta victime.Le gaseste usor. Candva,alba ca zapada era constiinta noastra.Acum insa, Alba-ca-Zapada nu mai e pura.A ascuns multe jucarii pe fundul oceanului, l-a sfidat pe Rege care se prefacea ca e plecat la vanatoare si vrut sa devina ea regina.Si credea ca e reusit.
Intr-o noapte Mica Sirena a batut puternic in usa mea si m-a obligat sa-i deschid.Dar nu era singura. Era insotita de varul ei Tsunami , de unchiul ei, Cutremurul si de toti urmasii lui Moby Dick…
Neamul lui Iona de A.Suceveanu (de aici)
Si le-am dat casa mea, uscatul.Si aici, in gura chitului unde ma aflu, nu am nic macar un cutit sa-i tai burta sprea spera sa evadez.Oricum, dincolo este o alta burta si un alt chit urias pandindu-ma nesatios.
Aici nu mai sunt nici sarea, nici zaharul, nici nisipul, nici uscatul, nici caravanele de camile. E doar Oceanul…
Pingback: Ciocolata Pitic te face voinic! « lunapatrata