Ajutoarele Micii Sirene

Aici e sarea si dincolo zaharul.Aici e mierea dincolo otrava, aici uscatul si nisipul. Oceanul e departe, desi uneori se amesteca pana la confuzie, pana la schimbarea identitatii, pana la aneantizarea reciproca cu pamantul…Unii oameni merg prin desert ca si cum ar pluti pe mare, altii confunda oceanul cu uscatul si-si duc caravanele cu camile ca sa-l traverseze.Uneori reusesc.Daca nu vine Mahomed la munte vine muntele la Mahomed si oceanul la mine, sa-i hranesc pestii, delfinii  si rechinii, sa-i cedez din spatiul meu vital, din visele mele din trupul meu…Eu visam la el privind dansul pestilor mei colorati intr-un acvariu minuscul in sufragerie delectand privirile jucause ale fiicei mele.Visam la o casa cu valurile lovindu-se de stanci, calauzindu-ma ca un far pe cararea viselor mele.Stiam ca atat marea cat si eu ne respectam reciproc si nu ne vom vizita fara a respecta toate legile curtoaziei si fara a intra clandestin in spatiul intim al celeilalte.Marile si oceanele se razbuna.Pentru ca am indraznit sa-l creez pe Batranul care a ucis pestele cel mare si a venit cu el pe tarm sa-si etaleze trofeul.L-am inventat si pe capitanul Ahab si apoi pentru ca Ahab era un model tot mai greu de urmat, am inventat  jocul cu delfinii Calderon, am inventat o mie de feluri de a dresa oceanul si credeam ca am reusit…Cine ar mai putea scrie azi povesti despre Mica Sirena?…Mica Sirena s-a transformat in mama Albei-ca-zapada…Vine la tarm cu un tsunami si un cutremur dupa ea si-si cauta victime.Le gaseste usor. Candva,alba ca zapada  era constiinta noastra.Acum insa, Alba-ca-Zapada nu mai e pura.A ascuns multe jucarii pe fundul oceanului, l-a sfidat pe Rege care se prefacea ca e plecat la vanatoare si vrut sa devina ea regina.Si credea ca e reusit.

Intr-o noapte Mica Sirena a batut puternic in usa mea si m-a obligat sa-i deschid.Dar nu era singura. Era insotita de varul ei Tsunami , de unchiul ei, Cutremurul si de toti urmasii lui Moby Dick…

Neamul lui Iona de A.Suceveanu (de aici)

Si le-am dat casa mea, uscatul.Si aici, in gura chitului unde ma aflu, nu am nic macar un cutit sa-i tai burta sprea spera sa evadez.Oricum, dincolo este o alta burta si un alt chit urias pandindu-ma nesatios.

Aici nu mai sunt nici sarea, nici zaharul, nici nisipul, nici uscatul, nici caravanele de camile. E doar Oceanul…

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ajutoarele Micii Sirene

  1. Pingback: Ciocolata Pitic te face voinic! « lunapatrata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s