Strania fascinație a piețelor din vis

E ciudat cum atunci când sunt foarte obosită, ca acum, de pildă, când trebuie să termin numaidecât un material arid și neinteresant, să pregătesc nu-știu-ce teme și să corectez nu-știu-câte lucrări de control, elevii mei fiind interesați nu de semnele mele roșii ci de nota obținută, ei bine, în asemenea momente, am senzația că ratez un subiect fierbinte de poem, proză sau articol, bun de citit și unor urechi prietenoase ori de privit cu niște ochi calzi, un articol ale cărui aripi le simt în preajma mea dar care se indepărtează după ce eu mi-am terminat conștiincioasă treburile școlărești și aș dori să primesc în vizită incitantul subiect care se anunța mai devreme când nu aveam timp de el.

De data asta m-am hotărât să-mi amân celelalte treburi și să-l ascult, să-l privesc pe straniul meu vizitator:

”Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător.

Un trecător…Care mă duce pe nesimțite într-una din multele piețe pe care le-am vizitat de-a lungul timpului și care mi-au rămas în amintire cu câte un detaliu cuceritor, piețe reale sau virtuale, piețe zarite în tablouri, care mă urmăresc cu aceeași intensitate ca acelea reale. Piata aceasta de pildă sau aceasta.Sau o piață micuță al cărei nume nu l-am știut niciodată, plină de șevalete și de pictori ambulanți care fac portrete pe loc sau care îți oferă pe un preț de nimic peisaje marine sau naturi statice.Era la Balcik?

 

Sau poate la Saint -Tropez, unde admirand mulțimea de tablouri și tentată de zecile de oferte eram gata să pierd vaporul spre Cannes, unde eram cazată, sau poate piața aceasta a lui Van Gogh unde am băut o cafea cu marele artist și am comunicat deși nu știu limba olandeză…

Sau poate această piață din Cracovia unde fiecare pietricică și fiecare zid purta amprentra trecerii papei prin viața orașului și a țării…

…sau această piață în care mesele stau așezate după bunul plac al vizitatorilor, chelnerul îți servește cafeaua în vase rustice, prețurile sunt aproape  de zero, publicul nu e pretențios, patronul nu vrea să se îmbogățească….fumatul nu este interzis, pereții micuței cafenele sunt pictați cu grafitti…se ascultă orice gen de muzică, de la Jo Dassin și Aznavour la Celine Dion…Gusturile sunt diferite, nopțile sunt prea scurte, zilele prea lungi în așteptarea întâlnirilor nocturne…Prietenii vin neanunțați, beau cafea chiar dacă nu o plătesc, lasă un tablou neterminat patronului care mâine va deveni bogat grație acestor daruri…Lasă câteva note pe un șervețel care mâine vor da naștere unui hit ce va spori clientela cafenelei, lasă pe mese poeme care vor face  ca locul să intre in istorie…Nu am mai trecut de mult prin această cafenea și mai ales, în ciuda vizitei straniului meu oaspete la miez de noapte, nu mă mai pot întoarce…E chiar cafeneaua tinereții mele…

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Strania fascinație a piețelor din vis

  1. Pingback: Am pus-o! « lunapatrata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s