Unor copaci nu le place iarna..Se întreabă dacă vor mai prinde primăvara care să le bucure coaja cu omizi fragede și să le aducă în jur râsete de copii și priviri de îndrăgostiți.Se apleacă sub vântul iernii care nu vrea să plece și lasă tribut crengi și ramuri fragede care n-au apucat să se călească spre a putea înfrunta vitregia iernii. Uneori sunt nevoiți să tacă , să nu spună nimic despre cei care își scrijelează numele pe scoarța lor, nici despre cei care, înghețați sau doar lacomi, le frang crengile și le duc departe, să încălzească o inimă rece sau un zâmbet de copil înghețat.
Copacii supraviețuitori spun poveștile iernii păsărilor care și-au amintit de ei și au revenit înapoi între ramurile lor generoase.Unii copaci își pun crengi de doliu pentru păsările care nu se mai întorc, zdrobite de valurile mării sau pentru locurile goale unde cândva au fost alți copaci care nu au putut rezista asaltului iernii sau asaltului oamenilor.Fiecare copac știe că într-o zi îi va veni rândul să plece și el, și visează la ce ar putea deveni:
o etajeră blândă pe care să se răsfețe o frezie parfumată amintindu-le de florile de pe ramurile lor cândva înflorite;
o bancă într-un parc pe care să se aseze doi bătrîni depănând amintiri;
o pagină albă pe care o mână de bărbat să scrie poeme de dragoste…
un pod puternic in fragilitatea lui unind doua taramuri despartite de ani lumina de ura si tristete….
Toamna îi găsește pregătiți să întâmpine iarna demni, conștienți de frumusețea și bogăția lor efemere…
Cine are timp să asculte lecția copacilor?
Poezie si proza online- WordPress Page 
Buna seara Maria..Am trecut sa te salut si sa-ti ascult copacii visind…
adm
ApreciazăApreciază
Multumesc, Andrei…Buna seara.Ma bucura vizita ta….Intr-o lume in care se vorbeste atat de mult despre razboaie, cutremure, tsunami, radiatii, coruptie si din nou razboaie si iminenta altor razboaie, cutremure, corupti si coruptii, cui ii pasa ca si copacii viseaza?Si eu visez, ma hranesc cu vise…
ApreciazăApreciază
Excelent! As sta o vesnicie sa le ascult frunzele visand si incercand sa prind razele de soarele printre crengi…
Nu am suficiente stelute sa votez articolul asta, Maria.
ApreciazăApreciază
Multumesc, draga Shayna!Esti la fel de sensibila daca esti receptiva la povestile frunzelor…Cand ai citit Maytrei i-ai inteles probabil „vinovata” iubire pentru un copac…
ApreciazăApreciază
Maria … iti duc lipsa …
ApreciazăApreciază
Buna ziua
Numele meu este Constantin Iacob si sunt administratorul site-ului http://iasi365.com si va scriu in speranta unui schimb de linkuri. Astept raspuns de la dumneavoastra indiferent daca acesta este pozitiv sau negativ
In caz ca raspunsul dumneavoastra este pozitiv titlul pentru link este Iasi iar linkul http://iasi365.com.
Va multumesc anticipat si va doresc multa sanatate si toate cele bune.
PS Imi cer scuze ca am postat propunerea aici dar nu am gasit un link de contact
ApreciazăApreciază
Si eu, Raluka dar uneori sunt impulsiva si nu imi cenzurez reactiile, chiar daca apoi regret.
ApreciazăApreciază
Da, Maria…am citit Maytrei si am inteles-o foarte bine, pentru ca si eu iubesc enorm copacii. Enorm. Sunt „vinovata”, recunosc. 🙂
ApreciazăApreciază
Ma bucur, asa se explica sensibilitatea ta cultivata si subiectele delicate pe care le abordezi cu migala si talent.Succes in continuare!Sa ai curajul sa ramai la fel!
ApreciazăApreciază
Pingback: Alergator de cursa lunga « lunapatrata
foarte frumos si sensibil. bravo, Maria.
ApreciazăApreciază
MUltumesc, era pe spam si nu l-am vazut imediat!
ApreciazăApreciază