Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon...
Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
eu mă aflu de partea cealaltă a uşii – cum am stat, o vreme, în spatele ferestrei – şi cuvintele tale vin spre mine ca şi când spre mine se îndreptau fără doar şi poate. eu eram ţinta…
Fiecare avem macar inca o usa de deschis, dincolo de care sa nu stim ce ne asteapta… Suntem fiecare mici vesnicii ratate, sau vesnicii impartite in alte mii de vesnicii ce curg din noi, sau inspre noi. Invatam in fiecare sfanta zi sa ne primenim sufletele. Sau invatam zilnic sa ne acceptam asa cum am fost zamisliti… Inca de la inceputuri…
Te salut cu drag, Maria
Foarte interesanta si profunda interpretarea ta pentru care iti multumesc.Fiecare zi are ceva de oferit, important e sa fim deschisi noutatii si sa nu obosim chiar si atunci cand avem motive.Iti urez o seara frumoasa.
Poezie si proza online- WordPress Page 
Pingback: Iubire inchisa cu gratii « lunapatrata
Se aud aplauzele? Acesta este comentariul meu.
ApreciazăApreciază
Multumesc..Le aud si ma fac sa ma simt bine ca vorbele mele mai ajung si unde trebuie…
ApreciazăApreciază
eu mă aflu de partea cealaltă a uşii – cum am stat, o vreme, în spatele ferestrei – şi cuvintele tale vin spre mine ca şi când spre mine se îndreptau fără doar şi poate. eu eram ţinta…
numai bine!
Ottilia
ApreciazăApreciază
Cuvintele mele se indreapta spre cine le primeste si le intelege.Iti multumesc pentru aceasta intelegere !
ApreciazăApreciază
Fiecare avem macar inca o usa de deschis, dincolo de care sa nu stim ce ne asteapta… Suntem fiecare mici vesnicii ratate, sau vesnicii impartite in alte mii de vesnicii ce curg din noi, sau inspre noi. Invatam in fiecare sfanta zi sa ne primenim sufletele. Sau invatam zilnic sa ne acceptam asa cum am fost zamisliti… Inca de la inceputuri…
Te salut cu drag, Maria
ApreciazăApreciază
Foarte interesanta si profunda interpretarea ta pentru care iti multumesc.Fiecare zi are ceva de oferit, important e sa fim deschisi noutatii si sa nu obosim chiar si atunci cand avem motive.Iti urez o seara frumoasa.
ApreciazăApreciază
Pingback: Daca… « lunapatrata
Buna,
Te invitam sa participi la concursul nostru pentru bloggeri cu 5 premii x 100 RON in cupoane valorice valabile pe NaturaShop.ro. Iti ia numai 3 minute, iar premiile chiar se acorda! Detalii aici http://naturashop.ro/blog/concurs-pentru-bloggeri-castiga-un-cupon-de-100-ron-de-la-naturashop/.
Succes!
Echipa NaturaShop
ApreciazăApreciază
Pingback: Gura nu-ti mai tace… « lunapatrata